ACASĂ

HOMOSEXUALITATEA

ÎNTREBĂRI

MĂRTURII

CREDINȚĂ

SOCIETATE

RESURSE

PROPAGANDA HOMOSEXUALĂ ÎN ȘCOLI

Bogdan Mateciuc

 

În discuțiile pe tema homosexualității, unii oameni mă întreabă: "Ce treabă ai cu ei? Ce te interesează ce fac ei în dormitor? Treaba lor!"

De fapt, nu mă interesează ce fac ei în dormitorul lor așa cum nu mă interesează nici ce fac consumatorii de droguri în intimitatea lor. Atunci însă când asemenea comportamente sunt promovate ca normale și sănătoase în spațiul public - în care mă mișc împreună cu familia mea - atunci este de datoria mea să iau atitudine, cel puțin din obligația pe care o am ca părinte față de copiii mei.

Acum zece ani, nimeni din România nu se gândea că vom vedea defilând pe străzi vampe mustăcioase cu picioare păroase - bărbați degenerați, purtând pe față machiaje grotești și pe trup haine femeiești, maimuțărindu-se cu niște gesturi degradante atât pentru ei înșiși, cât și pentru ideea de feminitate. Cât despre ideea de căsătorii între persoane de același sex - acum zece ani - nici vorbă!

Astăzi este evident că cei ce credeau că în România activiștii homosexuali se vor opri la eliminarea articolului 200 din Codul Penal se înșelau și erau niște naivi. Activiștii homosexuali, indiferent de țara unde se află, urmăresc aceeași agendă social-politică: de la legalizarea homosexualității și eliminarea oricăror forme de discriminare până la legalizarea tuturor drepturilor imaginabile și inimaginabile pentru perechile de homosexuali - căsătorie, adopții și propagandă constantă în toate mediile sociale, inclusiv în școli.

În România, după ce au reușit, cu ajutorul Uniunii Europene, să elimine din Codul Penal pedepsirea actelor homosexuale, un alt succes al propagandiștilor homosexuali a fost introducerea de către Ministerul Educației, în manualele școlare, a homosexualității prezentate ca alternativă firească, naturală, la heterosexualitate. Copiii noștri învață acum la școală că pot încerca, fără nici o problemă, să întrețină relații sexuale cu persoane de același sex. Și, ca să știe cum s-o facă, relațiile homosexuale le sunt explicate în detaliu. Pentru cine nu crede, iată o dovadă a ceea ce au de gând să facă homosexualii din România.

În luna februarie 2012, o asociație a homosexualilor din București a organizat, susținută și finanțată de vreo două ambasade, "luna istoriei gay" în două facultăți din București și în colegiul George Coșbuc din Capitală. Studenții și elevii au fost invitați să afle despre istoria acestor perversiuni, sub masca unei false normalități. Acțiunea s-a repetat în februarie 2013. În loc să formeze caractere morale, școala românească a devenit promotoarea degenerării.

Departe de a fi niște acțiuni singulare, manifestările homosexualilor fac parte dintr-un program de durată copiat după cel utilizat de activiștii din alte țări. Se folosesc aceleași tehnici de propagandă pe care le-au folosit homosexualii din occident acum douăzeci de ani. Scopul este același: eliminarea oricăror limite morale și de bun-simț din calea manifestărilor intenționate de homosexuali în societate.

Deși sunt conștienți de pericolul moral pe care îl reprezintă propaganda homosexuală, mulți cetățeni nu au nici cea mai mică idee despre cum i se pot opune și ce ar putea face. Ei bine, propaganda homosexuală urmărește să creeze în public o imagine nevinovată a homosexualului - minoritarul inocent care are dreptul să iubească pe cine vrea și cum vrea și căruia i se refuză cele mai elementare drepturi. Baza acestei îndoctrinări o constituie minciuna mediatică că homosexualitatea ar fi înnăscută și deci de neschimbat. Prin urmare, cum să acuzi de comportament imoral pe cineva care așa s-a născut? Totuși, dacă cetățenii cunosc adevărul că homosexualitatea nu este înnăscută și că cei ce doresc se pot schimba, atunci propaganda activiștilor se lovește de un zid. Omul informat nu poate fi mințit prin presa de duzină sau canalele tv pseudo-științifice, gen Discovery.

Pentru a ne face o idee despre ce urmăresc acești activiști, să aruncăm o privire asupra acțiunilor lor din alte țări, în speță Statele Unite.

"Zilele Homo" la liceul din Santa Rosa. O idee despre emanciparea sexuală din școlile din California

(Scott Lively, lively@abidingtruth.com)

De multă vreme avertizam că agenda activiștilor homosexuali include și transformarea școlilor în centre de recrutare pentru propaganda homosexuală. Am văzut aceasta cu ochii mei, săptămâna trecută, la liceul din Santa Rosa, unde agenda lor de lucru a fost pusă în practică pe deplin. Am avut ocazia să fac parte din comisia de experți opusă agendei homosexuale și am putut astfel să am o prezentare de 50 de minute în prima zi a "Săptămânii Diversității" de la acest liceu. Directorul, Dl. Waxman, a considerat unica mea intervenție ca suficientă pentru prezentarea și a celeilalte tabere, în cadrul unui program de o săptămână, care a inclus peste 20 de ore de îndoctrinare pro-homosexuală a elevilor. Cerința de prezentare echilibrată a lucrurilor fusese impusă de comisia educațională în urma unei revolte a părinților de anul trecut, când la o "Zi a Diversității" de la un alt liceu nu au fost incluși și cei care se opun agendei politice a homosexualilor.

Anul acesta, părinții au fost mai bine pregătiți și în prima zi a Săptămânii Diversității mai mult de zece dintre ei au mers la liceu în locul copiilor lor. Un grup a mers la cancelarie unde a întrebat de ce conducerea nu invită și oponenți ai homosexualității, așa cum li se promisese părinților. Persoana cu care au vorbit era chiar cel care solicitase comisiei educaționale să prezinte și cealaltă tabără, și l-a chemat pe director în cancelarie pentru a discuta cu părinții. Între timp, ceilalți părinți au mers în curtea scolii, doar pentru a vedea felul în care liceul fusese transformat într-un fief al activismului homosexual.

Ceea ce au descoperit în acea zi a fost șocant pentru ei, și chiar și pentru un veteran pro-familie ca mine. Am constatat un întreg sistem de promovare a homosexualității în fata elevilor. Exista chiar și un moderator plătit din bani publici (banii noștri).

Moderatorul era un activist homosexual pe nume Jim Foster. Foster predă în liceu ceea ce se numește Educație Tovărășească și de asemenea conduce un local din afara scolii, unde adolescenții cu înclinații homosexuale se pot întâlni cu homosexuali mai bătrâni. M-am întâlnit cu câțiva dintre cei opt participanți la orele lui Foster, fiecare fiind un adolescent volubil care se lăuda cu homosexualitatea sau bisexualitatea lui. Fiecare cursant al Educației Tovărășești primești titlul de Consilier, care îi conferă un statut special în liceu. Un membru al grupului, cu care am stat de vorbă, mi-a spus că face parte din echipa care a conceput și sponsorizat Săptămâna Diversității. Tânărul părea remarcabil de rece față de faptul că liceul transformase întreaga locație pentru a găzdui pentru o săptămână proiectele "sociale" ale micului său grup de propagandă homosexuală.

Programul săptămânii a inclus patru sesiuni despre "homofobie" (definită aici ca fiind orice dezacord cu obiectivele activiștilor homosexuali) și multe ore suplimentare dedicate aspectelor sexuale, transsexualismului și altor subiecte dragi acestor activiști. Deși era subiectul principal al săptămânii era homosexualitatea, s-a vorbit și despre protecția mediului, drepturile animalelor și motivele pentru care este urâtă America.

Am participat la o dezbatere despre homofobie. A fost mai rău decât mă așteptam. Șapte sau opt tineri stăteau la o masă în fata sălii și discutau cu cei din sală. Fiecare a prezentat în culori atrăgătoare felul în care implicarea în "mișcarea homosexuală" le-a schimbat viata, evident, de la nefericire la extaz. Fiecare se prezenta la început ca o victimă a homofobiei și relata apoi cum a găsit curajul să iasă "la suprafață," acum simțindu-se iubit(ă) și acceptat(ă) în mișcarea homosexualilor.

Am petrecut ceva timp privind chipurile adolescenților din sală. Erau elevi de liceu din familii din clasa de mijloc a societății. Îngrijorător, nu am văzut nici o urmă de dezaprobare pe chipul lor; ascultau fascinați. Când s-a lansat vechiul slogan cu "Nimeni nu ar alege un stil de viață care trezește atâta ostilitate de la cei din jur," cei din sală au dat din cap aprobator. Am vrut să răspund acestui sofism flagrant care-i păcălește pe mulți, însă eram acolo doar ca spectator. Un tânăr, care se declara bisexual, a atacat în mod deschis credința creștină, și nimeni nu a obiectat.

Un părinte mi-a spus ulterior că respectivul tânăr vine uneori la școală îmbrăcat în femeie și folosește toaleta fetelor. Conducerea scolii nu ia nici o atitudine.

Revoltat de ce văzusem, am mers să-l văd pe director. M-a primit zâmbind, însă nu a vrut să admită nici o greșeală privind felul în care se organizase Săptămâna Diversității. A luat apărarea utilizării eronate a termenului "homofobie" (oricine nu era de acord cu vreuna dintre ideile propagandei homosexuale avea o "fobie") și a respins afirmația mea că mai mult de 20 de ore de educație pro-homosexualitate înseamnă îndoctrinare.

Era clar că nu era de partea părinților. A promis însă că va încerca să găsească nișe în program și pentru vorbitorii anti-homosexualitate. S-a ținut de cuvânt.

Ieșind din biroul său, am fost abordat de o fată care mi-a spus că este șefa clubului "Alianța Homo-Hetero" din liceu. M-a informat sfidător că clubul are deja peste 40 de membri și că derulează acțiuni pentru convertirea elevilor la cauza homosexuală. M-a privit în ochi când mi-a spus asta și a fost foarte mulțumită când a văzut reacția mea negativă. În timp ce se îndepărta le-a spus tovarășelor ei: "Sper să crape."

Mai târziu, când am plecat de la liceu, am trecut pe lângă mașina lui Jim Foster, moderatorul homosexual. Am sesizat înăuntru un afiș uriaș care prezenta câțiva copii stând pe o verandă. În partea de jos era scris cu litere mari: "STÂRNEȘTE BIZARUL." Cred că aceste cuvinte prind cel mai bine esența evenimentului de la liceul din Santa Rosa.

Lucruri elementare: propagandă homosexuală în clasă

(Karen Gounaud)

În tolba cu săgeți a activiștilor homosexuali a apărut o nouă săgeată, mai sofisticată: un film realizat profesional, numit Lucruri elementare, care poate da o idee despre talentul, hotărârea și finanțarea propagandei homosexuale.

Filmul prezintă sase vizite la scoli primare și licee din toată America. Miezul subiectului îl constituie discuțiile - bine filmate - cu copii și adolescenți. Producătorii au înregistrat (și editat) participarea elevilor la activități pe subiecte legate de homosexualitate, dintr-o perspectivă pozitivă și pro-activă.

Discuțiile cu părinții și profesorii sunt aspecte secundare în film, dar contribuie puternic la mesajul filmului. Putinele personaje care pun în discuție mesajul filmului sunt prezentați din perspective hilare și înapoiate. Ei sunt înapoiați.

Chiar și coloana sonoră a filmului e menită să susțină mesajul filmului: importanta promovării în scoli a mesajului că homosexualitatea e OK. Muzica devine brusc sinistră atunci când sunt prezentate persoane care se opun homosexualității sau politicieni care nu acceptă ideea că homosexualitatea este normală.

Una dintre cele mai eficiente scene este filmată într-o clasă de copii școlari - figurile lor se luminează de bucurie atunci când află că muzica din îndrăgitul desen animal The Lion King este compusă de un homosexual (Elton John).

De asemenea, copiii sunt încurajați să o felicite pe o colegă, autoare a unei compuneri despre cele două "mame" lesbiene ale ei. (Cineva se poate întreba pe bună dreptate cine a scris de fapt compunerea - copila sau mama.) O școală a găzduit o expoziție foto cu familii de homosexuali și lesbiene. Unul dintre profesorii cei mai prezenți în film afirmă pe față că este homosexual și le vorbește copiilor despre naturalețea stilului de viață homosexual.

"Îndoctrinare" este un cuvânt prea slab pentru a descrie ce se petrece în clasele din scoli.

Criticarea homosexualității este întotdeauna catalogată că "rasism" și "extremism."

Ceea ce nu apare deloc în film este promiscuitatea dovedită științific și bolile care caracterizează homosexualitatea masculină, sau relația dintre boli și incompatibilitatea anatomică.

Lipsesc de asemenea lecțiile de educație sexuală explicită, servite copiilor pe post de "educație pentru igienă."

Desigur, existenta altor opinii - terapie reparativă pentru eliminarea atracțiilor homosexuale - este trecută sub tăcere. Nu se face nici o mențiune despre multele programe de consiliere pentru cei care nu sunt mulțumiți de atracțiile lor homosexuale.

La fel, nu se menționează faptul că oamenii rezonabili, care resping propaganda homosexuală, resping și atitudinea tip "aruncat cu pietre."

Lucruri elementare este o producție îngrijorătoare pentru că reacțiile celor din film - adulți, tineri și în special copii - arată că în Statele Unite deja s-a realizat cu succes temelia pentru acceptarea homosexualității ca o alternativă sănătoasă, legitimă, la heterosexualitate. De fapt, în tot mai multe scoli americane, atât publice, cât și private, promovarea unei minorități deviante sexual a ajuns mult mai departe decât realizează majoritatea cetățenilor.

După ce am vizionat filmul împreună cu părinții unui tânăr homosexual, ei au catalogat filmul ca fiind o păcăleală. Lucruri elementare, au spus ei, pare să ceară respect pentru homosexuali; în realitate, filmul promovează respectul pentru homosexualitate. Ei au afirmat că realizatorii folosesc un proces subtil de reeducare înșelătoare și eficientă a copiilor, în special a celor mici, treptat, până la punctul în care aceștia ajung să accepte un comportament care în mod obișnuit este considerat ca nefiresc.

Cei doi părinți au recunoscut faptul că personajele din film îi conduc în mod clar pe elevi către ideea că a fi homosexual nu poate fi ceva rău, datorită lucrurilor bune pe care le fac oamenii homosexuali.

Această "prezentare cosmetizată" a homosexualității, așa cum a descris-o unul dintre cei doi părinți, e astfel creată încât copiii care o văd să nu poată discerne între fapte și propagandă. Ei l-au citat pe un băiat care relata efectul pe care l-a avut asupra sa această lecție despre homosexualitate: "E ca la un fruct nou: nu știi dacă-ti va plăcea până nu încerci."

"Ce mare brânză?" a întrebat un alt copil, ca răspuns la îngrijorările unor părinți. Alți copii s-au exprimat în mod critic la adresa părerilor negative ale părinților față de homosexualitate.

Activiștii homosexuali, deși reprezintă probabil doar 1-3% din populație, reușesc cu succes să-și sporească influenta în guvern, în afaceri, în mass-media și chiar în religie. Un subiect important al agendei lor include redefinirea unor concepte: ceea ce înțelegem noi prin fanatism religios, valori familiale, drepturile omului și chiar noțiunile fundamentale de bine și rău.

Ani de propagandă mai mult sau mai puțin subtilă, așa cum este acest film, și de eforturi politice organizate - distribuirea acestui film - se dovedesc a fi acum uimitor de eficiente.

Trebuie să ne protejăm copiii de aceste materiale așa-zis educaționale, care atacă adevărurile istorice care stau la baza societății noastre. Supraviețuirea familiei are nevoie de toată armura adevărului. Acest adevăr este elementar și imperativ. Trebuie să ne unim și să luăm atitudine.

Un psihiatru îi "liniștește" pe părinți în privința experimentelor lesbiene

Un articol provocator din ziarul New York Times descrie o întâlnire cu părinții la școala privată Spence, unde câteva fete din clasa a unsprezecea s-au declarat "bisexuale." Scoala a apelat la psihiatrul Justin Richardson, el însuși homosexual, pentru a-i liniști pe părinți în sensul că experimentele lesbiene ale fetelor lor sunt ceva normal și că oricum e prea devreme pentru a știi dacă sunt lesbiene sau heterosexuale.

Cu două săptămâni în urmă, la școala de fete Brearly, Richardson le-a spus unor părinți să le sfătuiască pe fetele lor în vârstă de nouă ani că și ele pot întreține în viitor relații sexuale cu alte fete. "Este o idee bună," a declarat el, "să menționăm că oamenii pot avea uneori relații sexuale cu persoane de același sex, că atunci când vor creste pot avea prieteni care fac acest lucru - și că ei înșiși pot face aceasta uneori."

"Câteva eleve, dar din ce în ce mai multe," relatează articolul din Times, "au început să se declare bisexuale sau cel puțin afirmă că bisexualitatea este la modă." Părinții sunt îngrijorați, iar Richardson, "doctor cu studii, atent la exprimare, plin de tact, a devenit consultantul ad-hoc al scolii pe probleme de homosexualitate" pentru că este "clar și eficient," potrivit directoarei scolii.

Subiectele despre homosexualitate oferă elevilor un motiv de neascultare

Pentru adolescenți, drepturile homosexualilor constituie un nou subiect social care poate fi folosit în neascultarea de părinți. Asemenea tuturor tinerilor, adolescenții de azi fac o pasiune din a agita generațiile mai în vârstă.

Un director de școală a declarat că "ei sunt fascinați de un subiect în măsura în care acesta îi poate alarma pe adulți."

Profesorii homosexuali vorbesc deschis în mii de scoli publice și private din tară, afirmă Times, iar cluburile pentru elevii homosexuali devin tot mai numeroase. Părinții pun în discuție influenta asupra copiilor lor.

Unii părinți l-au întrebat pe Richardson dacă experiențele homosexuale vor afecta viitorul copilului lor. El a căutat să-i liniștească, spunând: "Răspunsul e nu. De fapt, dacă o fată are o predispoziție genetică de a deveni heterosexuală, atunci o încercare bisexuală o va ajuta probabil să se clarifice pe sine în sensul că e mai atrasă de bărbați decât de femei."

Psihiatrul Richard Friedman nu este așa de sigur. "Formarea psihosexuală la fete duce la unele lucruri mult mai diverse decât la băieți," a declarat el. "Nu e ușor de dat un răspuns."

Mama unei eleve de la școala Brearly și-a exprimat unele rezerve după întâlnirea cu Dr. Richardson. "Mi se pare că le prezintă copiilor homosexualitatea ca și cum ar fi un lucru nostim. Fetele din școală se laudă cu 'fetele pot face orice,' punând oarecum problema 'Cine mai are nevoie de bărbați?'

Dr. Richardson a recunoscut că elevele deseori îi spun că "bisexualitatea este la modă."

Activiștii homosexuali doresc modificarea programelor școlare

Rețeaua pentru Educație Homosexuală și Lesbiană (GLSEN) a început organizarea de întâlniri cu profesorii de istorie a SUA. Intenția este aceea de a introduce la orele de istorie a SUA o perspectivă pro-homosexualitate. GLSEN caută să promoveze o apreciere pozitivă a personajelor istorice despre care se crede că ar fi fost homosexuali, lesbiene, bisexuali sau transsexuali, în istorie și politică.

Concluzie

Acestea sunt doar câteva dintre strategiile propagandistice implementate de activiștii din occident și vizate de cei din România. Singurul mijloc de a ne proteja pe noi și pe copiii noștri de această degenerare este informarea corectă și luarea de atitudine în toate circumstanțele în care ne întâlnim cu insinuarea ideilor vehiculate de homosexuali.

Salvează ca PDF

pagină sus