ACASĂ

HOMOSEXUALITATEA

ÎNTREBĂRI

MĂRTURII

CREDINȚĂ

SOCIETATE

RESURSE

ȘCOLILE AMERICANE ASCUND ADEVĂRUL DESPRE HOMOSEXUALITATE

Profesorii sunt iresponsabili atunci când le spun elevilor că homosexualitatea este un stil de viață sănătos

 

Atunci când părinții din districtul școlar Philadelphia (Statele Unite) au primit un calendar oficial care menționa luna octombrie ca Luna Istoriei Homo, ei au conștientizat o dată în plus o tendință prezentă în mai multe țări. În statul Victoria din Australia, asociațiile familiilor contestă instrucțiunile de a "celebra" homosexualitatea la orele de curs, aparent în scopul combaterii "homofobiei". Ceva similar se petrece în Anglia, unde noile legi privind orientarea sexuală îi pot forța pe profesorii din ciclul primar să prezinte la ore anumite cărți cum ar fi Hello Sailor (Salut, marinare) și Daddy's Roommate (Colegul de cameră al lui tati).

Potrivit psihiatrului Richard Fitzgibbons, specializat în acest domeniu, miza stă nici mai mult nici mai puțin decât în sănătatea și viața copiilor. Prezentăm mai jos interviul dat de domnia sa publicației online MercatorNet despre cine și ce anume îi poate ajuta pe copiii vulnerabili la atracțiile homosexuale.

* * * * *

MercatorNet: Orice intervenție din domeniul sănătății necesită în zilele noastre un consimțământ informat. Se aplică aceasta și promovării homosexualității în școli?

Rick Fitzgibbons: Este îngrijorător că educatorii le prezintă copiilor homosexualitatea și atracțiile homosexuale ca pe un stil de viață sănătos, în condițiile în care literatura medicală afirmă contrariul. Numeroase studii demonstrează incapacitatea de a respecta un angajament, promiscuitatea considerabilă și depresiile grave rezultante. În cartea sa, The Sexual Organisation of the City, E. Laumann arată că printre homosexualii din cinci zone urbane durata medie a unei relații este de șase luni. În 2003, M. Xiridou arăta că o relație de durată la cei studiați de el însemna 18 luni și că, în medie, cei studiați avuseseră între 18 și 26 de parteneri sexuali pe an. În consecință, din cauza SIDA și a altor boli, bărbații homosexuali și bisexuali activi sexual pot pierde până la 20 de ani din speranța de viață.

Promiscuitatea și incapacitatea de a respecta un angajament contribuie la depresie, furie și neîncredere, acestea conducând la pierderea speranței și la gânduri de suicid. Multe studii demonstrează că aceste conflicte conduc la o prevalentă sporită a abuzurilor, lucru care nu le este comunicat elevilor. În 1999, trei studii foarte bine organizate și publicate în Archives of General Psychiatry - unul din Noua Zeelandă, unul din Olanda și unul pe gemeni - arătau că există o prevalentă mult mai mare a problemelor psihiatrice la homosexuali - un risc de sinucidere de peste sase ori mai mare decât la restul populației.

Dr. John Diggs a colectat foarte multe dovezi medicale despre riscurile la adresa sănătății induse de acest comportament, în articolul său The Risks of Gay Sex. Și totuși, copiilor nu li se spune aceste lucruri. Li se ascunde adevărul și li se spune că a fi homosexual este la fel de normal ca a fi heterosexual. Se pare că educatorii predau o știință eronată și că motivațiile politice prevalează asupra adevărului.

Acum, nu este clar dacă profesorii sunt obligați de principiilor consimțământului informat, dar psihologii din școli cu siguranță sunt. Pot să spun că școlile, în special psihologii din școli, sunt foarte vulnerabili la posibile acțiuni juridice în cazul în care nu îi informează pe elevi, dar și pe directori, despre riscurile asociate comportamentului homosexual. Există persoane care lucrează în sensul avertizării organizațiilor naționale ale psihologilor școlari în privința răspunderii pe care o au în cazul în care nu îi informează corespunzător pe elevi.

MercatorNet: Sunt profesorii cel mai bun grup cu care să discuți pe acest subiect?

Dr. Fitzgibbons: Evident că nu. Dr. Charol Shakeshaft de la Hofstra University, expert pe probleme de comportament sexual necorespunzător în școlile publice din SUA, arată că 7% dintre elevi declară că sunt victime ale abuzurilor sexuale din partea unui angajat al școlii. În anul 1998, Departamentul de Justiție al SUA a raportat 103.000 cazuri credibile de abuz sexual asupra elevilor din partea angajaților din școlile publice. Acesta este un procent mai mare decât la orice alt grup profesional. Ar trebui să constituie un motiv de îngrijorare pentru părinți și pentru comitetele școlare faptul că această profesie conduce în topul promotorilor agendei homosexuale pentru copii.

Din nou, dacă acești educatori ar cunoaște studiile medicale și psihologice legate de riscurile asociate cu homosexualitatea, poate ar înceta să le mai spună copiilor că acest stil de viață este la fel de normal ca și heterosexualitatea. Părerea mea este că printre educatori există o motivație anti-creștină în promovarea agendei politice homosexuale. Mulți cred că o dinamică similară a fundamentalismului secular este prezentă și printre cei din mass-media, precum și în rândul celor de la diferite niveluri din administrație. Probabil că se folosesc de acest subiect pentru a ataca morala creștină din societate și în special în rândul tinerilor.

MercatorNet: Este vreo problemă dacă un tânăr se identifică drept homosexual sau lesbiană în liceu? Atracțiile homosexuale pot fi doar o fază la această vârstă?

Dr. Fitzgibbons: Da, există multe cercetări care arată că atracțiile homosexuale nu sunt fixe, ci se schimbă pe parcursul vieții. Însă elevilor li se spune - de către educatori, mass-media și unii specialiști - că atracțiile homosexuale sunt genetice și că ei vor rămâne așa tot restul vieții. De fapt, nu există nici o dovadă de cauză genetică. Dacă ar fi existat, atunci toți gemenii identici ar fi fost fie homosexuali, fie heterosexuali, însă nici un studiu nu a indicat o concordantă mai mare de 50%. Anul trecut a fost publicată în Human Genetics (nr. 116) prima scanare a orientării sexuale masculine la nivelul genomului, iar concluzia fost că nu există nici o bază genetică.

Ceea ce mă preocupă cel mai mult este faptul că, cerându-le elevilor să adopte o anumită identitate la acea vârstă, le refuzi dreptul de a se cunoaște pe sine. Este mai ușor să gândești "O, sunt atras de același sex" decât "Îmi doream mult să am un prieten când eram copil" sau "Îmi era frică să am încredere în băieți și în tatăl meu".

Un alt aspect este pericolul participării la o relație în care te folosești de celălalt ca de un obiect sexual. Homosexualitatea corespunde unei anumite filosofii sexuale utilitariste, după cum arată numeroase studii care menționează un nivel ridicat al promiscuității, ceea ce poate fi foarte traumatic pentru un tânăr care ajunge să fie exploatat sexual de către o altă persoană. În final, această traumă poate conduce a depresie acută, la gânduri de sinucidere, la furie excesivă și la abuzarea de alții.

MercatorNet: Există mai multe estimări în ceea ce privește prevalența homosexualității în societate. Un grup din Philadelphia a anunțat 5-6%. Ce spun studiile?

Dr. Fitzgibbons: Numeroase studii internaționale indică un 1-3 la sută. Într-un studiu efectuat în Olanda pe 5.898 de adulți de către T. Sandfort, numai 2,1% s-au identificat drept homosexuali. La 15.705 de adulți cu vârsta medie de 35 de ani, B. Cochran a găsit sub unu la sută homosexuali: 0,99% pentru bărbați și 0,75% pentru femei.

MercatorNet: Ce factori determină apariția atracțiilor homosexuale la un adolescent?

Dr. Fitzgibbons: Sunt mai mulți - o slabă încredere în propria masculinitate, o proastă imagine despre propriul corp, un eventual abuz sexual, conflicte cu tatăl, conflicte cu mama... Mulți oameni cu atracții sexuale vorbesc despre o semnificativă respingere din partea propriului sex. Principalul aspect identificat la tineri este o teribilă singurătate din cauza lipsei de prieteni și - s-ar putea să pară ciudat - aceasta se datorează unei lipse de coordonare între ochi și mâini. E ceea ce se numește "rană sportivă". Dacă un băiat de 3 sau 4 ani nu are o coordonare între ochi și mâini, până la vârsta de 7 ani majoritatea prietenilor lui vor fi fete; nu se va simți suficient de stăpân pe sine pentru a pătrunde în lumea bărbaților și îi va fi teamă de respingere. Apoi, pe la vârsta de 10-12 ani va începe să fie atras de acei băieți sau bărbați care au corpul și abilitățile fizice pe care și le-a dorit și el.

Ca o paranteză, sunt de părere că s-ar putea să existe anumite gene care influențează coordonarea ochi-mâini, pentru că sunt unii bărbați care chiar încearcă să deprindă aceasta și nu reușesc.

La întrunirile naționale ale asociațiilor Courage sau PFOX, unde vin de obicei câteva sute de bărbați (și femei) care se confruntă cu atracții homosexuale nedorite, am întrebat câți dintre ei practicau un sport când erau mici. În unele cazuri nu erau mai mulți de cinci bărbați în sală cu mâna ridicată.

Aici poate apărea și un conflict cu tatăl. Dacă băiatul nu e bun la sport, mulți tați pur și simplu nu știu cum să se relaționeze cu băiatul. Astfel, îi învățăm pe tați să facă alte lucruri cu fiii lor - să meargă la pescuit, să facă acele activități care îi plac băiatului și întotdeauna să-l încurajeze în masculinitatea lui și să-l ajute să înțeleagă că masculinitatea lui nu este determinată de trup sau de abilitățile sportive, ci de virtuți: curaj, dorința de a-i proteja pe alții și altele.

Este un lucru deosebit atunci când tatii pot comunica cu acești băieți. Fiecare băiat caută o aprobare din partea tatălui, dar dacă tatăl la rândul său nu a avut parte de așa ceva din partea tatălui său, atunci nici el nu va știi cum s-o facă.

MercatorNet: Cum stau lucrurile la fete?

Dr. Fitzgibbons: La femei e de obicei diferit. Principala cauză a atracțiilor homosexuale la femei este o neîncredere în dragostea bărbaților. Uneori tatii lor au fost persoane foarte colerice, alcoolici, și-au părăsit soțiile, erau narcisiști - iar ele au început să se teamă de iubirea bărbaților. Unele femei cu atracții homosexuale vorbesc despre absenta unei relații apropiate cu mama. La femei există însă o mai mare fluiditate între relațiile homosexuale și cele heterosexuale, pentru că există în cadrul relațiilor homosexuale o cantitate importantă de abuz - abuz emoțional, abuz fizic - iar ele ajung să se simtă mai în siguranță în compania bărbaților. Și este mai ușor pentru o femeie să plece, pe când pentru bărbați aceasta are mult mai mult de-a face cu identitatea lor masculină.

Pe lângă acestea, există și problema tulburărilor de identitate sexuală la copii. Mă refer în principal la băieții care se comportă efeminat. În practica noastră, constatăm că atunci când tatii se implică în viața acestor băieți, învățându-i cum să lovească o minge încă de la o vârstă timpurie - 4 sau 5 ani - în decursul unui an sau doi situația se schimbă într-un mod remarcabil. Ei încep să se simtă mai siguri pe masculinitatea lor, au încredere să se măsoare cu alți băieți și în multe cazuri gesturile feminine dispar. Deloc surprinzător, corectitudinea politică face ca multe asociații de specialitate să încerce să elimine tulburările de identitate sexuală din manualele de diagnostic, în ciuda suferinței considerabile de care au parte acești copii și a bunelor prognoze în cazul unui tratament corespunzător.

MercatorNet: Se poate schimba cu succes orientarea sexuală a unui adult?

Dr. Fitzgibbons: Da, se poate. Principala dovadă o constituie studiul lui Robert Spitzer, publicat în Archives of Sexual Behaviour, în octombrie 2004. Acesta este foarte important, pentru că Spitzer este cel care a jucat un rol major în eliminarea homosexualității din manualul de boli psihiatrice, în 1973. După treizeci de ani, el a participat la o întrunire a Asociației Americane de Psihiatrie, unde s-a încercat interzicerea tratării persoanelor cu atracții homosexuale nedorite. Afară erau mai mulți oameni care scăpaseră de homosexualitate, iar el a ieșit și a stat de vorbă cu ei. Ei i-au spus "Studiați-ne", iar el, profesor la Columbia University, a spus "Bine, am să vă studiez". Printre cei 200 de bărbați și femei care scăpaseră de homosexualitate de cel puțin cinci ani, el a constatat că 61% dintre bărbați și 44% dintre femei întruneau criteriile pentru o bună funcționare heterosexuală. Concluzia sa a fost aceea că oamenii au dreptul să încerce să scape de homosexualitate.

Din experiența mea clinică am învățat aceasta: Dacă există suficientă cunoaștere de sine, iertare față de alții care ti-au pricinuit rău în trecut, precum și o componentă spirituală în cadrul tratamentului, așa cum există de pildă la tratamentul pentru dependenta de substanțe, atunci traumele emoționale care generează atracțiile homosexuale se pot vindeca. O persoană care crede că nu are nici o putere în fața suferinței emoționale și a comportamentelor dependente apelează la credită și începe să practice meditația - care este folosită acum și în tratarea hipertensiunii și a problemelor arteriale coronariene - timp de 15 minute zilnic, sub îndrumarea unui specialist.

Este un proces în care adolescentul sau studentul lucrează să-i înțeleagă pe cei care l-au rănit sau l-au respins, în sensul iertării lor. Apoi, iertându-i, golul interior se umple, singurătatea se vindecă iar încrederea în sine creste. Nu mai există resentimente la adresa tatălui sau a semenilor care i-au afectat încrederea în propria masculinitate. Acum el poate aprecia darurile și în special identitatea cu care l-a înzestrat Dumnezeu, găsind acum un scop în viață.

Articole recomandate: Propaganda homosexuală în școli

Sursa: www.mercatornet.com

pagină sus