Dovada schimbării

Dovezile că schimbarea este posibilă sunt foarte multe. Mărturiile personale abundă pe Internet, la conferinţe şi în literatura de specialitate.

În cei peste 50 de ani de cercetare şi 48 de studii pe care le vom prezenta aici, există date şi rapoarte publicate care documentează lejer peste 3.000 de cazuri de schimbare de la atracţii, identitate şi comportament homosexual la heterosexual.

• Proiectul "Homosexualitatea şi posibilitatea schimbării"

New Direction Ministries din Toronto, Canada, a colectat şi analizat 31 de studii clinice, studii de caz individuale şi sondaje privind homosexualitatea şi posibilitatea schimbării, publicate în cărţi sau reviste de specialitate între 1952 şi 2003. Editorii au căutat schimbări raportate şi dovezi ale schimbării comportamentului, atracţiilor, fanteziilor şi identificării de sine ale subiecţilor acestor studii. Pe pagina lor de web, ei prezintă rezultatele colective a 28 de studii şi le discută separat pe celelalte trei.

La nivel colectiv, cele 28 de studii prezintă informaţii privind 2.252 de subiecţi. Realizatorii proiectului "Homosexualitatea şi posibilitatea schimbării" au selectat pentru analiză numai acei subiecţi pentru care existau suficiente date în rapoartele publicate, pentru a le putea aloca scorurile Kinsey pentru orientare sexuală de la 0 (exclusiv heterosexual) la 6 (exclusiv homosexual). Au eliminat din calcul acei subiecţi ale căror scoruri "înainte" erau mai mici de 5 (5 fiind "predominant homosexual") sau pentru care nu existau suficiente informaţii pentru a le putea aloca un scor.

Cercetătorii au constatat, chiar folosind această analiză conservatoare "înainte" şi "după", că studiile publicate indică cel puţin:

• 45 cazuri de persoane care erau exclusiv sau predominant homosexuali (6 sau 5 pe scara Kinsey) şi care au beneficiat de o tranziţie completă a orientării sexuale (la 0 pe scara Kinsey).

• 287 cazuri de persoane care erau exclusiv sau predominant homosexuali (6 sau 5 pe scara Kinsey) şi care au beneficiat de o tranziţie parţială a orientării sexuale (la 1 sau 2 pe scara Kinsey).

• 86 cazuri de persoane care erau exclusiv sau predominant homosexuali şi care au beneficiat de o tranziţie către relaţii heterosexuale satisfăcătoare. (La acest al treilea grup s-a analizat schimbarea comportamentului exterior şi satisfacţia declarată, iar nu nivelurile de atracţie.)

Avem astfel cel puţin 418 cazuri în literatura de specialitate privind schimbarea către o orientare heterosexuală, potrivit criteriilor folosite de proiectul "Posibilitatea schimbării." Totuşi, studiile în sine raportau de fapt cel puţin 563 de subiecţi care au beneficiat de diferite grade de schimbare către heterosexualitate. (Cifra mai mică se datorează criteriilor uniforme aplicate de analiştii din proiect pentru însumarea a peste 50 de ani de studii publicate, excluzând rapoartele care nu corespundeau criteriilor lor de analiză.)

Unii pot argumenta că multe dintre aceste studii sunt vechi şi în consecinţă depăşite. Vechi şi depăşit nu sunt sinonime. Cercetarea nu se învecheşte odată cu timpul, ca pâinea. Cercetările mai vechi pot fi confirmate, extinse, reinterpretate sau contrazise de cercetările mai noi, mai bine concepute sau mai ample. Doar vechimea nu invalidează un studiu. Este demn de remarcat că aceste 31 de studii, realizate de-a lungul a peste 50 de ani, prezintă cel puţin o dovadă a schimbării orientării sexuale.

Sursa: New Direction Ministries, proiectul "Homosexuality and the Possibility of Change," Toronto, Canada. [16] http://www.newdirection.ca/a_change.htm şi http://www.newdirection.ca/research/index.html

An	Nume	Publicat	Nr. de subiecţi	Nr. celor care au înregistrat o schimbare către heterosexualitate	Nr. calculat pt. proiectul H&PS ca schimbare de la K6/5 la K0/1
1952	Poe, John S.	Psychoanalytic Review	1	1	1
1958	Hadfield, J.A.	British Medical Journal	9	6	6
1959	Ellis, Albert	Journal of Clinical Psychology	1	1	1
1962	Bieber, et al	Carte: "Homosexuality: A Psychoanalytic Study"	106	29-43	14
1965	Mayerson & Lief	Carte: "Sexual Inversion: The Multiple Roots of Homosexuality"	19	9	6
1966	Mintz	Journal of Consulting Psychology	10	3	3
1966	Hadden	International Journal of Group Psychology	32	12	12
1967	Kaye	Archives of General Psychiatry	?	?	--
1969	Wolpe	Carte: The Practice of Behavior Therapy	1	1	1
1969	Wallace	Psychoanalytic Review	1	1	1
1970	Hatterer	Carte: Changing Homosexuality in the Male	143	49-67	12
1973	Liss & Weiner	American Journal of Psychotherapy	1	1	1
1973	McCrady	Journal of Behavioral Therapy and Experimental Psychiatry	1	?	--
1973	Barlow and Agras	Journal of Applied Behavior Analysis	2	2	1
1974	Canton-Dutari	Archives of Sexual Behavior	54	44-49	15
1975	Freeman and Meyer	Behavior Therapy	11	9	4
1976	Callahan	Carte: Counseling Methods	1	1	1
1978	Socarides	Carte: Homosexuality	45	20	20
1979	Masters & Johnson	Carte: Homosexuality in Perspective	67	29	12
1980	Pattison & Pattison	American Journal of Psychiatry	11	11	5
1980	Birk	Carte: Homosexual Behavior: A Modern Reappraisal	29	18	18
1986	Van den Aardweg	Carte: On the Origins and Treatment of Homosexuality	101	37	5
1992	Shechter	International Forum of Psychoanalysis	1	1	1
1993	Golwyn & Sevlie	Journal of Clinical Psychiatry	1	1	1
1994	Berger	American Journal of Psychotherapy	1	1	1
1994	MacIntosh	Journal of the American Psychoanalytic Association	1215	276	276
1999	Schaeffer	Journal of Psychology and Theology	140	?	--
2000	Schaeffer	Journal of Psychology and Christianity	248	?	--
Total			2252	563 (25%)	418 (19%)

• Analiza NARTH privind clienţii terapiei reparatorii

Pe lângă cele 28 de studii analizate mai sus, proiectul "Homosexualitatea şi posibilitatea schimbării" abordează şi alte trei studii. Primul, realizat de Asociaţia Naţională pentru Cercetarea şi Terapia Homosexualităţii (National Association for Research and Therapy of Homosexuality - NARTH) în 1997, este un studiu pe 882 de persoane care au parcurs o terapie reparativă sau alte programe, într-un efort de schimbare a orientării sexuale.

Studiul anonim a arătat că, înainte de consiliere sau terapie, 581 de bărbaţi şi femei din 882, sau 66%, se considerau exclusiv sau aproape exclusiv homosexuali (Kinsey 6 sau 5). Alţi 188 (21%) se considerau mai homosexuali decât heterosexuali (Kinsey 4) înainte de tratament.

După tratament, numai 111 (13%) se considerau exclusiv sau aproape exclusiv homosexuali (Kinsey 6 sau 5). Aceasta înseamnă 470 mai puţine persoane care s-au plasat în această categorie după tratament. Şi de fapt, 282 de persoane (32%) s-au caracterizat ca exclusiv sau aproape exclusiv heterosexuali după tratament (Kinsey 0 sau 1).

Cei analizaţi au raportat scăderi semnificative ale frecventei şi intensităţii gândurilor homosexuale - de la 63% indicând "foarte des" înainte de tratament la 3% după tratament. Datele privind comportamentul sexual cu un partener au fost similare: 30% aveau relaţii homosexuale "foarte des" înainte de tratament, şi numai 1% după tratament.

• Studiul NARTH cu terapeuţii

Al doilea studiu a fost realizat tot de către NARTH în 1997, asupra a 206 de terapeuţi şi psihologi care lucrează cu persoane care doresc schimbarea orientării homosexuale. La nivel colectiv, aceşti 206 specialişti lucraseră cu un total de cel puţin 9.702 de clienţi homosexuali.

Peste 40% dintre terapeuţi au declarat că majoritatea (61% sau mai mulţi) dintre clienţii lor fie "adoptaseră o orientare majoritar heterosexuală (nu doar un comportament)" sau "au avut parte de o scădere semnificativă a gândurilor, sentimentelor şi comportamentelor homosexuale nedorite" sau ambele. Cu o medie de 47 de clienţi per terapeut, aceasta reprezintă peste 2.350 de clienţi care au avut parte de o schimbare semnificativă de la homosexual la heterosexual, potrivit terapeuţilor care au lucrat cu ei.

• Studiul Spitzer

Ultimul dintre cele 31 de studii incluse în proiectul "Homosexualitatea şi posibilitatea schimbării" a fost realizat de un psihiatru de la Columbia University, dr. Robert L. Spitzer, care a studiat "evoluţia persoanelor care afirmă că au înregistrat o schimbare de la atracţii homosexuale la atracţii heterosexuale, schimbare care a durat cel puţin cinci ani." (Acest studiu a fost publicat în Archives of Sexual Behavior în octombrie 2003.) El a localizat şi intervievat 143 de bărbaţi şi 57 de femei care avuseseră atracţii predominant homosexuale timp de mai mulţi ani (definite ca minim 60 pe o scară de 100 de puncte ale atracţiei sexuale, unde 0 înseamnă exclusiv heterosexual iar 100 exclusiv homosexual), şi care, după terapie, au înregistrat o schimbare heterosexuală de cel puţin 10 puncte care a durat cel puţin 5 ani.

Spitzer a constatat că nivelul mediu al atracţiei homosexuale raportat de cei 200 de intervievaţi scăzuse de la 90 (pe scara de 100 de puncte) în decursul a 12 luni înainte de începerea terapiei, la 19 în cele 12 luni anterioare interviului. De asemenea:

• 37 (19%) dintre respondenţi au raportat o schimbare "completă," fără gânduri, fantezii sau dorinţe homosexuale.

• 119 (60%) au întrunit criteriile lui Spitzer pentru  o "bună funcţionare heterosexuală" (ceea ce a inclus zero sau foarte puţine gânduri homosexuale în timpul relaţiilor heterosexuale).

• Alte studii

În cartea lor "Homosexuality: The Use of Scientific Research in the Church's Moral Debate" (Homosexualitatea: folosirea cercetării ştiinţifice în dezbaterile morale ale Bisericii), psihologii Stanton Jones şi Mark Yarhouse prezintă date din 30 de studii de cercetare realizate între 1954 şi 1994. Dintre acestea, 13 sunt deja incluse în proiectul "Homosexualitatea şi posibilitatea schimbării," dar 17 nu sunt. Aceste 17 studii suplimentare, realizate în general în anii 1960 şi 1970, prezintă date despre 327 de subiecţi. Dintre aceştia, 108 bărbaţi şi femei înregistraseră o schimbare de succes de la atracţii şi/sau comportamente homosexuale la atracţii şi/sau comportamente heterosexuale.

Sursa: Jones, Stanton L. şi Yarhouse, Mark A., Homosexuality: The Use of Scientific Research in the Church's Moral Debate, InterVarsity Press, 2000, pag. 123, 131

An	Nume, unde e publicat	Nr. de subiecţi	Nr. celor care au înregistrat cel puţin o schimbare heterosexuală
1954	Eliasberg, Group Psychotherapy	6	3
1958	Hadden, American Journal of Psychiatry	3	1
1960	Beukenkamp, Archives of General Psychiatry	1	1
1960	Finney, Journal of the Society of Therapists	3	2
1961	Litman, International Journal of Group Psychotherapy	1	În lucru
1965	Munzer, Topical Problems of Psychotherapy	18	5
1966	Stone, Schengber & Seifried, International Journal of Group Psychotherapy	1	În lucru
1967	MacCulloch & Feldman, British Medical Journal	35	10
1967	Singer & Fischer, International Journal of Group Psychotherapy	8	4
1970	Johnsgard & Schumacher, Psychotherapy: Theory, Research and Practice	5	0
1970	McConaghy, British Journal of Psychiatry	40	10
1970	Truax, Moeller and Tourney, Journal of the Iowa Medical Society	20	În lucru
1971	Pittman & DeYoung, International Journal of Group Psychotherapy	6	3
1971	Truax & Tourney, Diseases of the Nervous System	30	20
1972	Covi, Psychotherapy and Psychosomatics	30	În lucru
1974	Birk, Journal of Sex and Marital Therapy	66	14
1984	Schwartz & Masters, American Journal of Psychiatry	54	35
	Total	327	108 (33%)

Una dintre cele mai recente publicaţii asupra subiectului a apărut în numărul din iunie 2002 al Professional Psychology: Research and Practice publicată de Asociaţia Americană de Psihologie. Un articol semnat de dr. Warren Throckmorton, "Constatări empirice şi clinice iniţiale privind procesul de schimbare pentru foştii homosexuali," analizează 11 studii şi conchide: "Analiza literaturii în domeniu contrazice politica unor asociaţii de sănătate mintală, sugerând că orientarea sexuală, despre care se credea cândva că este de neschimbat, este de fapt flexibilă pentru mulţi oameni, se poate schimba ca urmare a terapiei, pentru unii, urmare a convertirii religioase pentru alţii şi chiar spontan pentru alţii."

Clar, a pretinde că "nu există dovezi ale schimbării de succes ale orientării sexuale" înseamnă ori a fi neinformat, ori a fi blocat pe o poziţie de negare. Nimic nu discreditează terapia reparativă. Ea pur şi simplu a început să fie obstrucţionată [în SUA, nr. red.] începând din 1973, când Asociaţia Americană de Psihiatrie a decis să elimine homosexualitatea din enciclopedia ei de tulburări mintale. Această decizie nu a avut nimic de-a face cu cercetarea ştiinţifică. A fost o măsură luată conform cu politica vremii.

Beneficiile căutării schimbării

Criticilor le place să pretindă că a încerca să schimbi orientarea sexuală a unei persoane ar prezenta un risc de depresie şi chiar suicid. Desigur, există persoane care au urmărit o schimbare din motive greşit sau în moduri eronate, sporindu-şi astfel conflictul şi lupta interioară în loc să le reducă. Acestea sunt cazuri nefericite, însă ce dovedesc ele? Doar că o anumită terapie sau consiliere nu a putut ajuta sau nu a fost corespunzătoare pentru cele persoane în acel moment. Nu există nici o dovadă că acestea nu pot ajuta pe altcineva. Mai ales atunci când există dovezi semnificative privind rezultatele produse la alţii.

• Dr. Robert Spitzer nu a găsit nici o dovadă de reacţii negative la cei 200 de indivizi pe care i-a analizat, urmare a terapiei reparatorii. El a declarat: "Din contră, ei au declarat că i-a ajutat în multe moduri, dincolo de schimbarea orientării sexuale în sine."

• Studiul NARTH pe 882 de bărbaţi şi femei care au dorit schimbarea arată că terapia a fost benefică pentru sănătatea lor mintală şi că i-a ajutat să-şi reducă atracţiile homosexuale. Marea majoritate au apreciat experienţa ca pozitivă în multe aspecte, inclusiv acceptarea de sine, încrederea în sexul opus, respectul de sine, stabilitate emoţională şi depresie. Numai 7% dintre respondenţi au declarat că se simt mai rău decât înainte de terapie, la trei sau mai mult dintre cei 17 parametri ai bunăstării psihologice.

Jason scrie: "Acest drum a fost cel mai greu lucru pe care l-am realizat, însă a meritat. Astăzi sunt un alt om - mai puternic, mai sănătos, mai iubitor, mai încrezător, mai matur. Sunt un tată mai bun, un soţ mai bun, un prieten mai bun şi un creştin mai bun. N-as da pe nimic în lume pacea, formarea şi vindecarea de care am parte."

Jerry scrie: "Am ajuns la un punct în viaţa mea unde homosexualitatea nu mai este o luptă. A trebuit să depăşesc multe bariere - psihologice, spirituale şi emoţionale - pentru a putea ajunge să-mi controlez tentaţiile. Mă simt împlinit. Nu mai vreau homosexualitate în viaţa mea. Nu mai am nevoie de ea. Astăzi mă identific cu ceilalţi bărbaţi heterosexuali ca tovarăşi ai mei, fraţii mei şi egalii mei. Sunt îndrăgostit de soţia mea. Îmi place să fiu soţ şi tată."

Cei care vor să creadă, cei a căror inimă este deschisă pentru adevăr, aceia vor ştii că aceste experienţe sunt adevărate şi că pentru ei schimbarea a funcţionat.