ACASĂ

HOMOSEXUALITATEA

ÎNTREBĂRI

MĂRTURII

CREDINȚĂ

SOCIETATE

RESURSE

RICHARD COHEN

 

"Se spune că acolo unde e slăbiciune la un om, acolo se va arăta geniul său. Indiferent unde purtăm o rană în sufletul nostru - fie de la un tată alcoolic, de la o mamă slabă, de la un tată slab, de la o mamă dominatoare, fie că provine din izolare, handicap sau boală, acolo este locul din care putem oferi celorlalți cel mai mare dar al nostru."

- Robert Bly

În copilărie și în adolescentă, mi-i amintesc pe tata țipând la noi și pe mama agățându-se de mine. Eram prea departe de el și prea aproape de ea. La vârsta de cinci ani, un prieten al familiei s-a mutat la noi. Mi-a câștigat încrederea și a abuzat sexual de mine. Eu aveam un anume dar - darul sensibilității. Acesta m-a făcut să trăiesc intens toate evenimentele și să nu las lucrurile să treacă. Eu eram o fire artistică, pe când tatăl și fratele meu erau mai sportivi. Tata îl agresa - emoțional vorbind - pe fratele meu Neal, iar el mă agresa pe mine. Acestea sunt câteva dintre cauzele care m-au făcut să am atracții homosexuale.

Mi-am căutat refugiul în brațele bărbaților. Am avut câțiva prieteni în facultate, apoi un iubit timp de trei ani. Totuși, nu era suficient. Voiam să mă căsătoresc și să am o familie. Am trecut printr-o experiență religioasă care m-a ajutat să abandonez stilul de viață homosexual. În cele din urmă, am întâlnit-o pe Jae care mi-a devenit soție. Nu era de ajuns. Îmi reprimam sentimentele homosexuale. Trebuia să-mi vindec rănile și să împlinesc anumite nevoi neîmplinite. Am realizat acesta prin terapie, prin grupurile de sprijin, prin consilieri, prieteni, și prin credință. Astfel, în cele din urmă m-am schimbat și m-am îndreptat. Vă spun povestea mea pentru a avea o idee despre cum eram, cum sunt, și pentru a știi că schimbarea este posibilă.

Copilăria și adolescența

Am crescut într-o suburbie a Philadelphiei. Eram mezinul într-o familie de evrei cu trei copii. Fratele meu Neal era cu patru ani jumătate mai mare, iar sora mea Lydia era mai mare cu doi ani și jumătate. Deseori, tata venea acasă de la serviciu și tipa la noi. Din cauza naturii mele sensibile, resimțeam aceasta ca pe niște pumnale în inimă. Tata și Neal aveau o relație foarte proastă. În familia Cohen erau permanent certuri și lacrimi. Rolul meu era acela de împăciuitor. O făceam pe clovnul, doar pentru a degaja atmosfera tensionată.

La școală am început să am atracții homosexuale. Deși fetele îmi acordau atenție, pe mine mă interesau tot mai mult băieții și voiam să fiu apropiat de ei. Mai târziu, unii dintre colegii mei au vrut să experimentăm sexual. Am făcut-o, însă ceea ce doream eu era o apropiere fizică. Aveam nevoie să fiu strâns în brațe.

Rămâneam peste noapte la prietenul meu Steve. Ne plăcea să ne tăvălim. Pentru mine nu era de ajuns, iar lui Steve au început să-i displacă pornirile mele către intimitate. Dorințele mele homosexuale deveneau tot mai intense de la an la an. Am avut mai multe experiențe sexuale cu colegi de școală. Pentru ei era o noutate, pentru mine o obsesie tot mai mare. În același timp, încercam să mă pot normal, așa că aveam și prietene. Obsesia pentru bărbați a continuat însă să mă bântuie.

La vârsta de 17 ani am mers la sala de gimnastică a tatălui meu și am cunoscut un bărbat care m-a invitat acasă la el. Inima îmi bătea atât de tare încât am crezut că-mi va sări din piept. Nu mai făcusem așa ceva în viața mea. Când am ajuns acasă la el, a început seducția. Eram foarte încordat pentru că totul era nou pentru mine. Ce mi-a făcut el în acea zi, nu credeam că pot face doi bărbați. M-am simțit fizic și psihic rupt în două. După aceea, am plecat de la el și am coborât la metrou. Așteptând pe peron, am mers într-un colt întunecat. Mă simțeam teribil. Mă simțeam violat și dezamăgit. Căutam apropiere, un loc cald unde să fiu ținut în brațe și să țin în brațe. Ceea ce găsisem însă semăna cu un viol.

Am ajuns acasă și nu am povestit nimănui ce s-a întâmplat. În cele din urmă, în ultimul an de liceu, le-am spus părinților despre atracțiile mele homosexuale. Mama mi-a spus că știa, ceea ce m-a enervat cumplit. De la o vârstă fragedă, avusesem cu ea o relație ambivalentă - dragoste și ură. Nu știu unde începea ea și terminam eu. Știam că o parte din confuzia mea sexuală se datora relației noastre nefirești. L-am blocat pe tata, care crescuse într-o școală militară și fusese în marină în al doilea război mondial. Am cerut să consult un psihiatru, ceea am și făcut, dar n-am obținut nici un rezultat. Eram pe lungimi de undă diferite.

Colegiul

În 1970 am mers la Universitatea din Boston pentru a studia muzica. Cu două săptămâni înainte începusem psihoterapia cu un psihanalist freudian. A durat trei ani. A fost o perioadă imposibilă, de durere și prea puține rezultate. Am învățat ceva mai multe despre mine; totuși, nu am aflat originea dorințelor mele, și nici nu am reușit să-mi reduc suferința.

În primul an de colegiu am mers în niște baruri de homosexuali, dar nu mi-au plăcut. Îmi păreau ca niște piețe de carne, iar eu nu voiam să fiu o halcă într-un cârlig. Am participat la întâlnirile unor asociații de homosexuali și lesbiene. Am avut câțiva iubiți, fiecare relație durând câteva luni.

După o vizită făcută acasă, tatăl meu mi-a scris o scrisoare care m-a rănit mult. În vremea aceea mă simțeam sufocat de prietenul meu, Mike. Pe lângă asta, aveam foarte mult de învățat. Am decis să înghit o cutie de somnifere și s-o termin cu toate. Cu toate acestea, m-am trezit dimineața bolnav ca un câine, dar viu. Am sunat-o pe sora mea, care locuia în apropiere. M-a dus la Urgență, unde mi-au făcut spălări stomacale și m-au stabilizat.

Mi-am revenit, am continuat terapia, m-am întors la școală, am terminat relația cu Mike, mi-am schimbat specializarea pe teatru și astfel am ajuns să mă simt mai bine. În anul doi l-am cunoscut pe Tim, student la Arte. Am fost iubiți timp de trei ani.

Din copilărie avusesem trei vise. Mai întâi, să am un prieten foarte bun, cu care să pot fi eu însumi. În al doilea rând, voiam să intru într-un grup care să călătorească în lumea întreagă. În al treilea rând, voiam să mă căsătoresc cu o femei frumoasă și să am o familie.

Tim a reprezentat împlinirea primului vis. Totuși, exista un preț de plătit. Era o relație a extremelor. Eu alergam după el, iar el menținea distanta. Așa a fost relația noastră timp de trei ani. Eram prieteni foarte buni. Am învățat multe lucruri văzând viața prin ochii lui. Iubea natura și am învățat să văd lucruri pe care nu le mai văzusem niciodată.

Călătoria spirituală

În relația noastră a apărut un alt eveniment semnificativ. Tim credea în Hristos. Îl certam pentru credința lui, iar la un moment dat el mi-a spus: "Richard, încetează. Tu crezi în ce vrei să crezi, lasă-mă pe mine să cred ce cred." Mi-am dat seama că avea dreptate și mi-am cerut scuze. Pentru că îl iubeam, am fost curios să văd de ce crede în Hristos. Pentru prima oară în viață, am început să citesc Noul Testament. Ca parte a copilăriei mele, fusesem circumcis și studiasem numai Vechiul Testament.

Întotdeauna avusesem o căutare spirituală, încercând să aflu sensul vieții. Încercasem mai multe căi: iudaismul, budismul și terapiile. Apoi l-am întâlnit pe Hristos. Mi se părea o persoană deosebită. De fapt, era genul de om care aș fi vrut să fiu și eu. Ceea ce am admirat la El era faptul că gândirea, sentimentele, cuvintele și faptele Lui erau una. Era un om constant - interiorul era ca și exteriorul. El vorbea despre iertarea și harul lui Dumnezeu. Acestea erau idei noi pentru mine. Voiam să fiu ca El. Așa a început drumul meu către Creștinism. Am început să frecventez la biserică.

Tim și cu mine am înțeles tot mai mult că homosexualitatea era incompatibilă cu voia lui Dumnezeu, așa că am eliminat partea fizică a relației noastre. Timp de nouă ani am fost abstinent. Am trăit acea perioadă încercând să nu mă gândesc la mine, ci la Dumnezeu, la voia Lui și la aproapele meu. Dorințele homosexuale ieșeau uneori la suprafață. Le respingeam și mă rugam ca să rămân tare. L-am rugat pe Dumnezeu să mă scape de ele.

Al doilea vis al meu s-a împlinit când am intrat în corul unei biserici, împreună cu care am călătorit prin Statele Unite și Asia. Așa am întâlnit-o pe viitoarea mea soție, o femeie din Coreea. Am vorbit foarte puțin, dar în anii care au urmat am ajuns să ne cunoaștem bine.

Căsătoria și terapia

În 1982 Jae Sook și cu mine ne-am căsătorit. Eram pe cale să-mi împlinesc cel de-al treilea vis. Primele luni au fost minunate. I-am vorbit despre trecutul meu homosexual. Apoi problema a reapărut. Am devenit furios pe soția mea, proiectând asupra ei toată ostilitatea pe care o avusesem cândva față de mama mea.

Aveam succes în carieră. Eram regizor și făceam turnee de muzică clasică și de balet prin Asia. Eram apreciat de mulți oameni și mă consideram grozav. Acasă însă eram altul, un isteric. Devenisem ceea ce jurasem că n-am să fiu - devenisem acum ca tatăl meu. Soția mea a rămas însărcinată. Știam că trebuie să reîncep terapia, așa că în mai 1983, pe când locuiam la New York, am contactat un psiholog renumit. Am participat timp de un an la ședințe individuale și de grup.

Acesta a fost începutul vindecării mele de homosexualitate.

Într-o noapte, după ce am făcut dragoste cu soția mea, m-am retras într-un colț. Am simțit deodată că-mi iese sufletul din mine! Mă simțeam disociat de fizicul meu. Plângea inima în mine. În clipa aceea am realizat că în copilărie avusesem parte de un abuz.

N-am mai putut aștepta următoarea ședință de terapie. Terapeutul meu mi-a făcut cunoscute câteva tehnici de bioenergie. Am bătut câteva perne cu o rachetă de tenis pentru a mă elibera de furie și frustrare. În timp ce băteam pernele, am avut la un moment dat viziunea unui penis care se apropia de mine. Am țipat. Am fost șocat. Am fost îngrozit. Am plâns și am plâns din nou în următorii ani în care mi-am amintit de abuzul sexual suferit la vârsta de cinci-sase ani. Un prieten de familie - noi îi spuneam "unchiul Dave" - se mutase la noi, fiind în divorț de soția lui. Era o persoană corpolentă. Mi-a acordat acea atenție pe care n-o primisem de la tatăl meu. Petrecea timp cu mine, mă asculta și mă ținea în brațe. Îmi dădea senzația că contez și că-i pasă. De fapt, el a fost primul adult de care m-am simțit apropiat. Apoi, a început. A început să se joace cu organele mele sexuale și să mă pună și pe mine să mă joc cu ale lui. Era șocant și bine în același timp. La urma urmelor, Dumnezeu a conceput corpul uman astfel încât să simțim plăcere la nivelul organelor sexuale.

Acesta este un motiv pentru care abuzul sexual generează confuzie pentru un copil. Este în același timp dureros și plăcut. Am plâns de multe ori retrăind confuzia și distrugerea pe care mi le-au pricinuit acele experiențe. Pentru mine, intimitatea cu un bărbat însemnase sex. Crezusem că pentru a fi apropiat de cineva, trebuie să-i dau corpul meu. Așa ceva învățase un copil dornic să aibă iubirea tatălui său. Datorită firii mele foarte sensibile și naturii colerice a tatălui meu, nu am avut niciodată șansa să mă apropii de el. Unchiul Dave a fost primul meu mentor bărbat.

Vindecarea și iadul

Abordarea efectelor abuzului sexual din copilărie a generat un dezastru în viața mea. Pe vremea aceea dispuneam de prea putină susținere emoțională și spirituală. Existau puține organizații în New York care să-i ajute pe cei care doreau să scape de homosexualitate. Am încercat să mă alătur unui grup religios, însă m-au respins din cauza opiniilor mele religioase diferite. Am încercat cu un alt grup pentru foștii homosexuali, însă acolo directorul a început să-mi facă avansuri. Aceasta mi-a produs și mai multă durere și deznădejde.

Știam că trauma apăruse din cauza relației mele nesănătoase cu Unchiul Dave și a detașării emoționale de tatăl meu. Astfel, știam că pentru vindecare, aveam nevoie să mă apropii de bărbați într-o manieră sănătoasă. Aveam nevoie de un mentor, de un părinte care să îndrepte ceea ce funcționase rău atâția ani de zile. Am încercat să mă apropii de cei din biserica mea, însă mulți s-au speriat de problemele mele. Nu știau cum să se raporteze la mine. Probabil că am declanșat anumite reacții intime, pentru că mulți bărbați din societatea noastră au ei înșiși traume emoționale legate de relația cu tatăl lor (unul dintre motivele pentru homofobie).

În cele din urmă n-am mai suportat. Aveam nevoie de atingere, de a fi ținut în brațe, de călăuzire, de inițiere în lumea bărbaților. Așa că i-am spus lui Dumnezeu, soției mele și prietenilor că întrucât nu găsisem la bărbații heterosexuali ceea ce căutam, mă voi întoarce în lumea homosexualilor pentru a găsi acolo pe cineva care să vrea să fie cu mine.

Cu siguranță, acesta nu era nici planul A, nici planul B, însă știam ce am nevoie și știam că nu mă voi opri până nu voi găsi. M-am întors în sordida lume a homosexualilor. Mă simțeam ca un ipocrit, acționând împotriva convingerilor mele religioase, însă nevoia de dragoste era mai puternică decât religia.

A fost o perioadă bizară. Pentru soția și pentru băiețelul nostru a fost o perioadă dureroasă și de singurătate. Ieșeam în oraș cu prietenul meu, iar ea stătea acasă cu băiatul, știind că soțul ei a ieșit cu un bărbat. Când scriu acum aceste rânduri, se rupe inima în mine, pentru durerea pricinuită ei și copilului nostru. Îmi pare foarte rău; mi-am cerut iertare ei și copiilor noștri și lui Dumnezeu pentru ceea ce am făcut.

I-am spus soției despre dedicarea mea față de relația noastră și despre dorința mea de a nu divorța. Aveam nevoie de vindecarea relațiilor mele cu bărbații. Nu știam cum să fac. Nu găsisem pe nimeni care să mă ajute, așa că trebuia să mă descurc singur.

Aș scrie cărți întregi dacă ar fi să descriu prin ce am trecut timp de doi ani și jumătate. Am învățat că aveam nevoie de apropiere, nu de sex. Trebuia să "repar" cumva acele momente pe care le ratasem în relația cu tatăl meu - pur și simplu să fim împreună, să facem lucruri împreună, să vorbim despre viață și să învăț de la el. Am găsit un om deosebit. I-am spus de la început că sunt căsătorit și că vreau să scap de dorințele homosexuale. Am fost cât se poate de sincer.

Treptat, sufletul meu a început să se vindece, pe măsură ce recunoșteam față de mine însumi efectele abuzului sexual și petreceam timp cu prietenul meu. Totuși, încă exista o mare durere în sufletul meu. În perioada aceea ni s-a născut, mie și soției mele, al doilea copil, o fetiță - Jessica.

Breșa

Cu ajutorul lui Dumnezeu, am găsit un grup creștin care mi-a oferit ajutor pentru vindecarea rănilor homo-emoționale din trecut. M-am apropiat de un bărbat care era foarte stabil și liniștit față de propria masculinitate. Nu pot descrie toate lucrurile care au avut loc între David și mine. Da, numele lui era David. Dumnezeu este drept. Un Dave a abuzat de mine când aveam cinci ani, un David m-a ajutat să mă vindec la 35 de ani.

Am intrat împreună în "camera" acelui abuz sexual și am înfruntat acolo pe cel mai mare demon al meu. "A fost numai vina mea!" Așa simțeam, așa gândeam. "A fost numai vina mea!" David l-a ajutat pe copilul din mine să înțeleagă că nu eu am cauzat acel abuz, că nu fusese "vina" mea. Într-o clipă, legătura dintre Unchiul Dave și mine s-a risipit, iar eu am devenit liber pentru prima oară în viața mea. Am plâns timp de oră. Era așa o mare ușurare și eliberare să știu că nu eram eu responsabil pentru ceea ce se întâmplase. În acel moment de eliberare, m-am simțit liber de dorințe homosexuale. Tăierea acestei legături neurologice cu dorințele mele sexuale m-a eliberat de 30 de ani de durere și de căutare după bărbați.

După aceea, am avut nevoie de susținere pentru a mă asigura că primesc o dragoste sănătoasă, nesexuală de la alți bărbați. Am găsit câțiva bărbați care au primit să-mi fie prieteni. Aceasta a fost o altă parte importantă din vindecarea mea. Din punct de vedere al dezvoltării, trebuia să învăț multe lecții pe care le ratasem ca și copil, adolescent și tânăr. Am învățat pe rând aceste lecții cu ajutorul prietenilor mei Phillip, Russell, Hillendahl, Steve, Gordon și Schuppe, care m-au inițiat în lumea bărbaților.

Mai multă vindecare

Jae Sook și cu mine am participat la Conferința EXODUS din 1987, la scurt timp după breșa pe care o realizasem împreună cu David. (EXODUS este o supra-structură pentru organizațiile creștine pentru foștii homosexuali din întreaga lume.) În timpul conferinței am luat hotărârea, împreună cu soția mea, să ne mutăm în Seattle unde să căutăm ajutor pentru căsnicia noastră și pentru problemele mele și unde să începem o viață nouă.

În Seattle am auzit despre o comunitate stabilită pe insula Vashon din apropierea orașului. Am mers acolo într-o sâmbătă friguroasă de decembrie, în 1987. L-am întâlnit acolo pe pastorul Lou Hillendahl. Am stat de vorbă cam o oră și am știut ce aveam de făcut.

Pe 1 ianuarie 1988 ne-am mutat în acea comunitate. Am locuit cu ei timp de sase luni de terapie intensivă. Am primit consiliere și susținere din partea lor în următorii doi ani și jumătate. Ne-au învățat multe lucruri. Am învățat cum să fiu un soț și un tată mai bun. Le sunt recunoscător pentru afecțiunea și timpul investite în familia mea. Din ceea ce am primit de la ei am putut ulterior și noi la rândul nostru să dăm altora.

Acolo am avut parte de o altă experiență semnificativă. În vara lui 1988 au venit în vizită părinții mei. Ne-am întâlnit cu toții cu consilierii Comunității. Am vorbit despre abuzul sexual și despre Unchiul Dave, despre intrarea mea în lumea homosexualilor și despre cum am căutat dragostea unui tată în brațele altor bărbați. Seara i-am condus pe părinții mei la hotel. I-am rugat pe ceilalți să mă lase o clipă singur cu tatăl meu. I-am spus: "Nu m-ai ținut niciodată în brațe când eram mic, sau cel puțin eu nu-mi amintesc. Așa că acum, chiar dacă tu ai șaptezeci iar eu am treizeci și șase, am nevoie să mă ții în brațe."

Îmi vine în minte camera și scaunul de acolo. M-am așezat în poala lui și am început să plâng. Era foarte stângaci, nefiind obișnuit cu lacrimile. I-am spus: "Tată, lasă-mă să plâng. Îmi face bine. Mă ajută să trec peste toate pierderile suferite în viață, peste toate momentele ratate de a nu fi cu tine când eram mic. Ține-mă în brațe." Am dat drumul așa la ani de zile de durere și dezamăgire. A fost un moment deosebit pentru amândoi. La sfârșit eram iarăși tată și fiu.

În slujba altora

Știam că trebuie să-i ajutăm și pe alții să învingă homosexualitatea. Am decis ca mai întâi să-mi ofer serviciile celor din comunitatea homosexualilor, fără să încerc să conving pe cineva de felul meu de gândire. Am lucrat ca voluntar timp de trei ani, ajutându-i pe cei bolnavi de SIDA. A fost un privilegiu și o onoare să fiu cu acești oameni. Puteam vedea frumusețea lor și dorința adâncă după a fi iubiți.

În același timp, am urmat cursuri superioare de psihologie. După absolvire, am fondat International Healing Foundation (Fundația Internațională pentru Vindecare). Dorința mea era de a crea centre de terapie în întreaga lume, pentru a-i ajuta pe oameni să se vindece de homosexualitate. Proiectul acesta este încă în derulare.

Am lucrat pentru Crucea Roșie americană, ca educator HIV/SIDA, timp de trei ani. Am lucrat pentru o comunitate catolică dedicată serviciilor familiale și pentru copiii abuzați. Aveam și practica mea privată, ajutându-i pe bărbați și femei să se vindece de homosexualitate.

Am început să țin prelegeri publice privind tranziția de la homosexualitate la heterosexualitate. Credeam că, datorită afinităților mele cu lumea lor, homosexualii nu mă vor vedea ca pe un dușman, ci doar ca prezentând o posibilitate pentru cei care doresc să se schimbe. Am fost un naiv. Am primit amenințări cu moartea, acasă și la birou. Am primit telefoane obscene, cu cuvinte pline de ură. O asociație a homosexualilor și lesbienelor a cerut Crucii Roșii să mă concedieze. Mulți homosexuali s-au simțit amenințați de activitatea mea. Le înțeleg frica și durerea.

În ultimii doisprezece ani am călătorit mult prin Statele Unite, ținând prelegeri despre vindecarea homosexualității, în campusuri universitare, în biserici, în institutele de psihiatrie, la conferințe, la radio și TV.

Îl iubesc pe Dumnezeu cu toată inima. Mă rog ca să am abilitatea de a împărtăși și altora din experiența mea privind vindecarea de homosexualitate. În toți acești ani de lucru cu sute de bărbați, femei și adolescenți, am învățat că indiferent de problemele cu care ne confruntăm, toate provin din aceleași surse. Așa cum spunea și Leanne Payne, "să scrii despre vindecarea homosexualilor înseamnă să scrii despre vindecarea tuturor bărbaților și femeilor." Suntem cu toții departe de măreția pe care o putem atinge. Atunci când ne vindecăm, omenirea în ansamblu se vindecă și ea.

Sursa: http://www.gaytostraight.org

pagină sus