ACASĂ

HOMOSEXUALITATEA

ÎNTREBĂRI

MĂRTURII

CREDINȚĂ

SOCIETATE

RESURSE

RAPORT DESPRE "THE GAY REPORT"

Gregory Rogers

 

(Cifrele din paranteze indică numărul paginii din The Gay Report de Karla Jay și Allen Young, Summit Books, New York, 1979).

Primul studiu major asupra homosexualității din America a fost realizat în 1979 și publicat sub numele The Gay Report. Studiul a devenit în timp un punct de referință în acest domeniu și unul dintre cele mai mari realizat vreodată, implicând 5.000 de persoane homosexuale de toate vârstele și din toate clasele sociale (inclusiv din mediul religios), chestionate în legătură cu diferite aspecte ale vieții și subculturii lor. Studiul a fost realizat de profesoara Karla Jay și de jurnalistul Allen Young. Lucrarea lor este citată uneori astăzi în lumea academică.

Ceea ce atrage de la început atenția este faptul că Jay și Young sunt amândoi activiști homosexuali. Se pune astfel problema imparțialității lor. Există însă ceva și mai curios, anume faptul că datele prezentate în acest studiu sunt potențial dăunătoare pentru mișcarea homosexualilor. Aparent, Jay și Young nu au nici o problemă să publice date legate de sexul cu minore, promiscuitatea rampantă, bolile venerice, cazurile de sinucidere și alte aspecte sordide.

Lucrarea a fost apreciată de voci din interiorul mișcării homosexualilor. Autorul homosexual Laud Humphreys afirmă că "toți care suntem homosexuali ne vom regăsi acolo" (citat pe coperta cărții). Autoarea Jane Rule consideră că "aceasta nu este doar o carte despre statistici; este o carte a vocilor, a vocilor noastre." (ibid.)

Să vedem deci ce recunoaște mișcarea homosexualilor despre sine și despre practicile ei, recunoașteri pe care nu pare foarte preocupată să le transmită și majorității heterosexuale.

Promiscuitate

The Gay Report a fost unic în sensul că pentru prima oară societatea a putut pătrunde în subcultura homosexuală, pentru a vedea dacă sunt adevărate zvonurile, poveștile și bârfele vehiculate de multă vreme. În multe cazuri se pare că da.

Acuzele de promiscuitate există de mult timp la adresa homosexualilor. Așa cum indică și studiul lui Jay și Young, aceste temeri sunt justificate. Potrivit studiului, 35% dintre respondenți au recunoscut că au avut 100 sau chiar mai mulți parteneri sexuali de-a lungul vieții (pag. 249); 18% au recunoscut că au avut între șapte și 60 de parteneri numai în ultima lună (pag. 248) și 18% că au avut trei sau mai mulți în ultima săptămână (pag. 248). 38% au spus că cea mai lungă relație a lor nu a durat mai mult de un an (pag. 340). Pentru lesbiene, media relațiilor a fost de 38 de luni (pag. 302).

Răspunzând la întrebarea "Cât de des ați mers acasă ca să faceți sex cu cineva pe care abia l-ați cunoscut?", 50% au declarat "întotdeauna", "foarte des" sau "destul de des" (pag. 251). Jay și Young concluzionează: "Evident, aventurile de o noapte îi caracterizează pe marea majoritate a bărbaților homosexuali" (pag. 252).

Mai departe, 77% dintre respondenți participaseră la partide de sex în trei cel puțin o dată, în timp ce 59% participaseră la orgii sau sex în grup (pag. 587). 38% participaseră la practici sadomazochiste cel puțin o dată și 23% practicaseră urinatul în cadrul actului sexual (pag. 555). 24% au recunoscut că au primit bani pentru a întreține relații sexuale (pag. 260).

Nici liderii homosexuali nu sunt prea timizi în a-și mărturisi sentimentele în această privință. În lucrarea Gay Manifesto, autorul Carl Wittman declara că sadomazochismul, "atunci când e consensual, poate fi descris ca o lucrare artistică, un balet al constrângerilor - praguri între durere și plăcere" (citat la pag. 554). Poetul homosexual Allen Ginsberg comenta favorabil orgiile: "Este o experiență umană importantă a te raporta uneori la tine însuti și la alții ca la o halcă de carne" (pag. 589-590). Tot el vorbea despre orgii în termeni de "yoga divină pentru eliberarea eului" (590).

Curios, Jay și Young nu prea par să sesizeze că cele de mai sus reprezintă "promiscuitate". După ei, "Unde putem trage o linie și declara că unii au fost promiscui și alții nu? Ce judecată stă la baza termenului 'promiscuu'? E imposibil să răspunzi la asemenea întrebări pentru că ele depind de atitudini subiective" (pag. 249).

Ei îi citează pe homosexualii intervievați declarând că "promiscuitatea este un concept heterosexual folosit pentru a ne ataca... Dacă vorbești în termeni de 'libertate sexuală' și de împărtășirea unei experiențe senzuale, atunci e bine. Presupun că totul depinde de motivație" (pag. 249). Un altul declara: "Mă deranjează cuvântul 'promiscuitate' pentru că chiar nu știu ce înseamnă. Care e granița dintre sex rar sau frecvent și promiscuitate? Dacă fac sex de trei ori pe zi și sunt foarte selectiv în alegerea partenerilor, sunt promiscuu sau foarte selectiv și încins?" (pag. 249)

Consumul de droguri și sexul sigur

Consumul de droguri este o altă problemă majoră în rândul homosexualilor. În cadrul studiului, 44% au recunoscut că consumă alcool "destul de des", "foarte des" sau "întotdeauna" în legătură cu sexul (pag. 496), cu un procent de 32 pentru marijuana. 64% consumaseră marijuana cel puțin o dată (pag. 496). Cifrele corespunzătoare pentru lesbiene erau 29% pentru alcool și 29% pentru marijuana (pag. 431).

Aceasta atrage întrebarea, cât de sigur mai e "sexul sigur", dacă mulți homosexuali sunt drogați în timpul actului respectiv? De asemenea, apar probleme legat de adopția de copii, nu doar în ceea ce privește posibilele efecte ale promiscuității și practicilor sexuale, dar și legat de modelul pe care l-ar putea oferi un părinte homosexual.

Deloc surprinzător, bolile venerice sunt și ele o problemă importantă. Astfel, 35% dintre respondenți au recunoscut că au avut gonoree cel puțin o dată (pag. 691), 69% admițând că au avut infecții genitale (pag. 692). Jay și Young recunoscu că "bolile venerice sunt o preocupare majoră pentru bărbații homosexuali." Potrivit lor, "la începuturile mișcării homosexualilor, unii activiști obiectau la ideea că bolile venerice sunt mai frecvente homosexuali. Se pare că acuzele legate de bolile venerice au fost folosite ca o armă împotriva homosexualilor. Totuși, homosexualii nu pot să se îngrijoreze în legătură cu 'reputația' lor atât timp cât transmit frecvent boli prin intermediul contactului sexual" (pag. 691).

Destul de interesant, 60% dintre respondenții homosexuali aveau studii superioare (10, deși se pare că există unele probleme de eșantionare aici, după cum arată autorii), fiind respinsă astfel ideea că homosexualii nu au suficientă educație în ceea ce privește "sexul sigur".

Pedofilia și bestialitatea

Zvonurile de pedofilie și molestare a copiilor de către homosexuali sunt și ele vechi. În cadrul studiului, 23% dintre respondenți au recunoscut că au întreținut relații sexuale cu copii în vârstă de 13-15 ani (pag. 275), în timp ce 19% aveau o părere pozitivă despre actele sexuale cu această categorie de vârstă (pag. 276).

E demn de menționat și că 13,5% dintre respondenți au recunoscut că se fac vinovați de bestialitate (acte sexuale cu animale) (pag. 555). Revista pentru homosexuali Fag Rag a publicat un articol intitulat "Bestialitatea ca act revoluționar" (pag. 567). (Trebuie să spun aici că sunt redate mai multe citate ale celor chestionați, la paginile 567-568, dar nu le voi menționa pentru că, așa cum spunea Sf. Pavel, "e rușinos a le pomeni chiar și în șoaptă.")

Cele de mai sus impun serioase preocupări legate de problema adopției de copii de către cuplurile de homosexuali, ca să nu mai vorbim de așa-zișii "preoți homosexuali" - ar putea asemenea "preoți" să participe la școlile duminicale sau la întâlnirile cu tinerii?

Problemele psihologice

Studiu nu abordează prea mult problemele psihologice/emoționale ale homosexualilor. Totuși, se arată că 40% încercaseră să se sinucidă, procentul pentru lesbiene fiind de 39 (pag. 728). 12% dintre homosexuali și 18% dintre lesbiene foloseau serviciile unui psihologi sau psihiatru dintr-un motiv sau altul (pag. 722).

Întrebări legate de pretențiile homosexualilor

Propaganda homosexualilor insistă că ei "așa s-au născut", că e ceva ce nu pot schimba și că a le pretinde să ducă o viață heterosexuală este incorect și contrar biologiei lor. Totuși, studiul arată altceva.

Dintre bărbații homosexuali, 66% avuseseră în trecut cel puțin o legătură sexuală cu o femeie și 20,5% au declarat că au și acum contacte sexuale cu femei (pag. 123). Uimitor, 83% dintre lesbiene se culcaseră cu un bărbat cel puțin o dată, iar 17% făcea asta și în prezent. 23% dintre lesbiene aveau o percepție "foarte bună" sau "destul de bună" legat de aceste relații trecute, iar 21% o opinie neutră (pag. 59). 13% dintre bărbații homosexuali aveau copii biologici (pag. 133), procentul pentru lesbiene fiind de 18% (pag. 79). Asta nu prea pare să susțină ideea că homosexualii au o repulsie naturală, biologică, față de relațiile cu sexul opus. Aici Jay și Young recunosc că 13% "ar putea fi considerat un procent mare, dat fiind mitul potrivit căruia homosexualii nu pot face copii." (pag. 133)

Destul de interesant, 50% dintre respondenții homosexuali avuseseră prima experiență sexuală la vârsta de 15 ani sau mai devreme (pag. 107). Cifra este de 20% pentru lesbiene (pag. 52). Asta, desigur, indică o motivație (cauză) de mediu a homosexualității, sugerând că formarea homosexualității ar putea avea loc în urma unui abuz sexual la o vârstă fragedă și în cadrul unei evoluții emoționale/psihologice aparte, iar nu în urma unei cauze genetice. Asta ar putea explica și interesul relativ ridicat al homosexualilor față de adolescenți, teoria spunând că, fiind abuzați la o vârstă timpurie, homosexualii nu depășesc emoțional respectiva vârstă și sunt astfel atrași de persoane de o vârstă similară. De remarcat că în cadrul studiului mulți homosexuali au raportat sentimente negative legat de prima experiență sexuală, sentimente care ulterior au devenit mai bune (pag. 107).

În final, 20% dintre bărbații homosexuali și 8% dintre lesbiene au apelat la terapia reparativă pentru a deveni heterosexuali (pag. 722), iar 6% dintre bărbați și 0% dintre lesbiene au declarat că și-ar schimba pe cale medicală orientarea către heterosexualitate, dacă ar exista o cale sau tehnologie. Alți 17% dintre bărbații homosexuali nu erau "siguri" dacă ar face aceasta (pag. 772).

Lăsând la o parte ideea că homosexualii "nu o pot face" cu o femeie, cele de mai sus ridică serioase întrebări legat de răspândirea bolilor venerice de la homosexuali la heterosexuali (dacă au relații sexuale cu aceștia). Aproximativ 50% dintre cazurile de SIDA din SUA (70% în trecut) sunt bărbați homosexuali. Ca să nu mai menționăm incidența relativ ridicată a altor boli (vezi mai sus). Sunt homosexualii răspunzători pentru răspândirea acestor boli în cadrul societății?

Concluzie

Trebuie spus că vreau să afirm că toți sau majoritatea homosexualilor participă la practicile de mai sus. De fapt, după cum arată și studiul, multe dintre aceste practici sunt condamnate de mulți homosexuali, în timp ce sunt lăudate la scenă deschisă de alții. Dacă opinia publică consideră că toți se dedau la așa ceva, atunci aceasta este o greșeală. Totuși, ceea ce arată în mod clar The Gay Report este faptul că practicile de mai sus sunt o problemă serioasă în rândul homosexualilor, cu valori și procente mult deasupra majorității heterosexuale. Mai mult, lăudarea și sprijinul pentru practicile promiscue din partea unor lideri de opinie homosexuali sunt și ele îngrijorătoare. Una peste alta, situația nu este una roză, în special de când scopul declarat al activiștilor homosexuali este acela de a integra stilul de viață homosexual în societate și în viața cotidiană. În special, trebuie să ne punem întrebarea dorim ca societatea noastră și copiii noștri să vină în contact cu un grup în care sexul cu minori, promiscuitatea semnificativă, bolile venerice, consumul de substanțe și tendințele suicidale sunt la ele acasă.

Destul de ciudat, autorii Jay și Young nu par să realizeze cât de mult rău face studiul lor posturii lor de activiști. Ei fac uimitoarea declarație că, "deși orice cititor heterosexual ar trebui să înțeleagă că viața homosexualilor nu e lipsită de probleme, ar trebui să fie la fel de evident că aceste probleme nu sunt mai numeroase decât cele cu care se luptă heterosexualii - sunt doar de altă natură" (pag. 771).

Orice cititor onest înțelege că pur și simplu nu încape comparație între problemele homosexualilor și cele ale heterosexualilor. Mai mult, obiecția că probleme homosexualilor se datorează unei societăți homofobe e neîntemeiată și nici nu poate fi dovedită.

Acest articol ar putea fi criticat pe motivul că citează un studiu vechi. Totuși, vechimea unui studiu nu îi împiedică pe activiștii homosexuali să citeze și ei studii vechi atunci când e convenabil (a se vedea minciuna lansată de Alfred Kinsey în 1948 - "zece la sută din societate sunt homosexuali").

De remarcat și faptul că studiul lui Jay și Young este încă citat astăzi ca fiind unui dintre cele mai ample studii realizate vreodată pe acest subiect. Mai mult, multe dintre statisticile din cadrul studiului sunt susținute de date mai recente. Lucrurile nu par să se fi schimbat prea mult din 1979 încoace.

Indiferent de feluritele critici aduse acestui studiu, rămân întrebări importante fără răspuns. Simplul fapt că respondenții homosexuali recunosc anumite lucruri ridică un mare semn de întrebare legat de acordarea a tot mai multe drepturi homosexualilor. Înainte ca ei să obțină o recunoaștere deplină în cadrul societății, trebuie răspuns la aceste întrebări iar mingea e în terenul activiștilor homosexuali.

Gregory Rogers s-a născut în Africa de Sud și este jurnalist independent cu multe materiale scrise pe problema homosexualității și a activismului homosexual.

pagină sus