ACASĂ

HOMOSEXUALITATEA

ÎNTREBĂRI

MĂRTURII

CREDINȚĂ

SOCIETATE

RESURSE

CU CE NE LUPTĂM?

Haydn Sennit

N.red. Haydn este un fost homosexual. În prezent, este căsătorit și desfășoară o activitate de consiliere pentru persoanele cu atracții homosexuale în Seul, Coreea.

 

Mă gândeam deunăzi că mulți dintre noi, ce ce ne luptăm cu homosexualitatea, avem o problemă în ceea ce privește:

- amărăciunea, mânia, resentimentele și frustrarea față de cei ce ne-au rănit și cei care simțim noi că ne-au rănit;

- pesimism;

- auto-apărare și auto-acuzare;

- vină continuă;

- dezamăgire și așteptări neîmplinite (atât acum, cât și în trecut);

- lipsă de iertare;

- speranțe mari, deseori nerealiste, față de alții;

- dispreț față de alții, combinat cu negativism;

- păcate care sunt subtil ascunse și nemărturisite (de pildă, dependența continuă de pornografie și masturbare);

- încrederea falsă că ne-am vindecat, combinată cu o anumită aroganță;

- lipsa de voință de a lua decizii categorice în ceea ce privește abandonarea trecutului și înlocuirea lucrurilor negative cu lucruri pozitive;

- rezistență la schimbare în ceea ce privește învingerea păcatului, chiar dacă știm că ne-ar face bine și ne-ar elibera;

- sentimente de captivitate cronică în vechile deprinderi;

- teamă de respingere și insecuritate cronică;

- lipsa unor granițe personale sănătoase;

- semne sărace de rezultate și progres;

- atitudine defetistă și îndoieli justificatoare;

- deschiderea față de atacuri spirituale pentru că vechile deprinderi nu au murit;

- atacați pe ambele planuri, pentru că creștinii nu ne înțeleg iar lumea spune că suntem bolnavi;

- mentalitate de victimă;

- încredere prea mare în alții și prea puțin în Hristos.

Văd o mulțime de lucruri în viața mea și le-am văzut și la alții care se luptă cu același lucru. Acestea sunt capcane mari pe care trebuie să le biruim la un moment dat pentru că diavolul le va folosi pentru a ne doborî. Dacă e să vorbim despre amărăciune, Am sentimentul că suntem maeștri la așa ceva. Pentru mine, rădăcinile amărăciunii pornesc din neîmplinirea așteptărilor față de părintele de același sex care ne-a abandonat. Mulți dintre noi am apelat la Biserică pentru a găsi ajutor și, în multe cazuri, am fost dezamăgiți și acolo. Fie nu sunt pregătiți să ne ajute, fie nu vor, fie amândouă în același timp. Unele dintre așteptările noastre sunt bune (de exemplu, a primi ajutor din partea Bisericii), dar altele sunt greșite (de exemplu, a pretinde ca o anumită persoană să ne ajute, în clipa în care o cerem noi), însă, în orice caz, așteptările noastre au rămas neîmplinite. Am auzit de multe ori la persoane care se luptă cu homosexualitatea că îi doare capul când aud de Biserică; alții spun că problema lor s-a agravat de fapt, iar această amărăciune este contagioasă. Negativismul se răspândește ușor; am văzut persoane atrase de același sex care se foloseau de grupurile de discuții pentru a înfiera Biserica.

Nu vreau să spun nici măcar o clipă că durerea noastră nu ar fi adevărată, dar din propria nea experiență și observații, am văzut că acest tipar de mai sus frecvent la persoanele cu atracții homosexuale. Da, noi suntem din afară, da, lupta noastră nu este ușoară, însă lupta fiecărui creștin este una grea pentru că este una spirituală, iar dacă Dumnezeu nu ne-ar fi dat homosexualitatea să ne luptăm cu ea, atunci ne-ar fi dat altceva.

Cealaltă cursă în care pot cădea cei cu atracții homosexuale este vechea mentalitate "noi" și "ei" - sora cea urâtă a auto-compătimirii. În mod natural, noi ne vedem ca pe niște neînțeleși, în timp ce toți ceilalți, restul lumii, sunt "ei". Apoi trecem la pasul următor și ne luăm prea în serios, spunându-ne că luptă ca a noastră nu mai are nimeni, că ce ni se întâmplă nouă este ceva excepțional, de parcă cei cu atracții au cea mai mare luptă spirituală din lume. Am auzit astfel de persoane vorbind astfel pe internet și transmițând astfel semnale greșite celorlalți creștini. Când vorbim așa, îi facem să simtă că nu ne-ar putea ajuta, că sunt de rang inferior, ceea ce este o ironie, pentru că exact așa ne simțim noi, de fapt... Cu alte cuvinte, ne proiectăm durerea asupra celorlalți creștini, aceasta se combină cu amărăciunea la care considerăm că avem dreptul, și, în final, îi îndepărtăm pe cei pe care am vrea să-i câștigăm. Ei sunt cei ce ne pot ajuta însă, când ne aud ce fel vorbim, se îndepărtează și nu mai vor să aibă de-a face cu noi.

Nu spun toate acestea pentru a formula reproșuri, dar am observat această tendință față de cei cu atracții homosexuale, iar lucrurile trebuie corectate. Slujitorii Bisericii nu sunt întru totul inocenți și este nevoie de deschidere pentru a se putea întinde o mână de ajutor celor care o așteaptă din partea Bisericii.

În același timp, nu este bine să avem pretenții absolute din partea nimănui; singurul pe care trebuie să ne întemeiem întru totul este Hristos, care ne dă puterea (Tit 2:11-12). Să privim înăuntrul nostru, să smulgem rădăcina păcatului și să dezvoltăm o relație eficientă cu El.

Sursa: http://ssatoday.wordpress.com

Salvează ca PDF

pagină sus