ACASĂ

HOMOSEXUALITATEA

ÎNTREBĂRI

MĂRTURII

CREDINȚĂ

SOCIETATE

RESURSE

"TINERI ANTERIOR SĂNĂTOȘI"

Larry Houston

 

Primii cinci pacienți cu HIV au fost raportați în 1981, ei reprezentând începutul a ceea ce a devenit ulterior "criza HIV/SIDA", aflată acum în a treia decadă de evoluție, cei cinci homosexuali fiind caracterizați ca "tineri anterior sănătoși". Doctorii care au redactat primul raport erau foarte familiarizați cu starea medicală și nevoile multor bărbați cu un stil de viață homosexual. Însuși dr. Joel Weisman era homosexual.

"Faptul că Joel Weisman era el însuși homosexual a contribuit, fără îndoială, la popularitatea pe care clinica sa a dobândit-o în rândurile acelei clientele. "Se știe că nu emit judecăți, că la mine nu există tabu-uri sau bariere psihologice și că rostul meu este doar acela de a-i trata."" (Lapierre, Beyond Love, pag. 39)

"De-a lungul anilor, procentul de homosexuali în rândul pacienților dr-lui Joel Weisman a crescut. Doctorul a văzut această creștere nu ca datorându-se abilităților și discreției sale, ci ca o consecință a creșterii bolilor cu transmitere sexuală, în special în rândurile acestei grupe de risc. "Începând din 1977, 1978, am început să am tot mai mulți tineri cu febră mare, transpirație nocturnă, diaree, tot felul de boli parazitare și în special cu ganglioni limfatici umflați, de mărimea oului de porumbel, la gât, la subraț, în zona axială, peste tot. Indiciile arătau că aceste inflamații a glandelor sunt manifestări ale unor probleme de imunitate. De fiecare dată, m-am temut de ce era mai rău: cancer, leucemie. Din fericire, toate biopsiile au fost ’benigne.’ E adevărat, unele dintre bolile identificate prin analize nu erau obișnuite, A existat mononucleoză, hepatită, multe cazuri de herpes, unele boli venerice. Slavă Domnului, virusurile responsabile nu omorau, cel puțin nu încă. În general, majoritatea simptomelor dispăreau după un tratament corespunzător. Numai la câțiva pacienți au rămas ganglionii umflați. S-au resemnat să trăiască cu ei așa." Sosirea, într-o dimineață de octombrie 1980, a unui stylist din Hollywood la cabinetul lui Joel Weisman a stricat acest optimism. Acest homosexual de 25 de ani, fără antecedente medicale, suferea de o infecție cronică a pielii, a membranelor mucoase și a unghiilor. "Epiderma lui nu era decât o mare rană deschisă", menționa Joel Weisman în caietul său. Mirat de amploarea infecției, a luat telefonul și a format numărul singurei persoane pe care o știa capabilă să trateze un astfel de pacient." (Lapierre, Beyond Love, pag. 39-40)

“Dar numai parțial. Pentru că o serie de medici și cercetători implicați de la început în criza SIDA erau fie homosexuali, fie cunoscători ai grupului homosexualilor. Mulți membri ai Centrului pentru Controlul Bolilor lucraseră îndeaproape cu homosexuali, în cadrul cercetărilor privind hepatita B și deci își făceau puține iluzii în privința practicilor sexuale și a diversității sexuale, fiind conștienți că nu toți homosexualii aveau parteneri multipli." (Treichler, AIDS, Gender, and Biomedical Discourse, pag. 200 în AIDS The Burdens of History, editori Elizabeth Fee și Daniel M. Fox)

Există o întrebare foarte importantă care cere un răspuns. De ce fuseseră caracterizați acei cinci homosexuali, în raportul inițial, ca "tineri anterior sănătoși"? Vârstele lor erau între 29 și 36 de ani, cu o medie de 30 de ani și 4 luni. Se poate spune că nu erau "tineri"? Dar, și mai important, de ce au fost caracterizați ca "anterior sănătoși"? Doctorii care au scris raportul inițial știau că starea medicală și nevoile multor bărbați cu un stil de viață homosexual necesită anumite precauții atunci când îi descrii pe homosexuali ca fiind sănătoși. Datele și istoricul acelor cinci homosexuali arată că starea sănătății lor era comparabilă cu cea a populației homosexuale, în general. Și totuși, acești cinci homosexuali au fost descriși ca "tineri anterior sănătoși".

“Ceea ce pare nefiresc, atunci și acum, este faptul că acești cinci homosexuali cu pneumonie au fost caracterizați ca "tineri anterior sănătoși" sau "tineri în general sănătoși". Date fiind informațiile despre starea sănătății homosexualilor la sfârșitul anilor 1970 și nivelurile hiper-endemice de boli cu transmitere sexuală, meningită, hepatită B, citomegalovirus (CMV) și altele în rândul homosexualilor, cum de au fost descriși acești bărbați cu pneumonie ca "anterior sănătoși"? (Cochrane, When AIDS Began San Francisco and the Making of an Epidemic, pag. 23)

“Revening la raportul MMWR inițial din 5 iunie 1981, vedem că toți cei cinci pacienți au fost descriși ca "anterior sănătoși", deși aveau un istoric medical diferit: unul era consumator de droguri injectabile, altul fusese tratat prin iradiere pentru boala Hodgkin, patru avuseseră hepatită B, și toți cinci declaraseră că inhalaseră droguri."" (Cochrane, When AIDS Began San Francisco and the Making of an Epidemic, pag. 24)

“Cele cinci cazuri prezentate de Michael Gottlieb în raportul său de 46 de rânduri nu furnizau, de fapt, nici o informație aparte: era vorba de cinci homosexuali tineri care nu se cunoșteau între ei, toți avuseseră probleme cu bolile cu transmitere sexuală, toți inhalaseră droguri și toți sufereau de acea pneumonie parazitară care atacă numai organismele cu imunitate scăzută. Și totuși, Michael Gottlieb nu menționează că infecția era foarte gravă. Doi pacienți deja muriseră din cauza ei." (Lapierre, Beyond Love, pag. 71)

“Un aspect important al clasificării inițiale a SIDA a fost mențiunea că ea apare la homosexuali "anterior sănătoși". Deși rapoartele recente aruncă îndoieli asupra faptului că acei primi pacienți cu SIDA fuseseră sănătoși până atunci (Cochrane 2004), această mențiune ridică întrebarea de ce hemofilii au fost considerați ca bolnavi de SIDA. Se știe prea bine că sistemul imunitar nu funcționează normal la hemofili și că terapia pentru factorul de coagulare (Factorul II) este ea însăși imuno-supresivă (Papadopulos- Eleopulos et 1995)." (Culshaw, Science Sold Out Does HIV Really Cause AIDS?, pag. 25)

“Primele cazuri raportate ale noii boli au fost cinci homosexuali tineri care au fost tratați în Los Angeles pentru o infecție rară, pneumonie pneumocystis carinii, și pentru o formă și mai rară a sarcomului Kaposi. Primele indicii au fost că toate cele cinci cazuri au în comun un anume factor: un sistem imunitar deficitar." (Vass, AIDS A Plague in Us, A Social Perspective – The Condition and its Social Consequences, pag. 23)

“Primul caz de SIDA identificat în Statele Unite a apărut în primăvara lui 1981, când Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) a anunțat că cinci homosexuali tineri din Los Angeles, anterior sănătoși, prezentau o infecție respiratorie superioară rară, Pneumocystis carinii (Fauci, et al., 1984, Gallo, 1987)." (Kalichman, Understanding AIDS Second Edition Advances in Research and Treatment, pag. 10)

“Pe 5 iunie 1981, Centrul pentru Controlul Bolilor (CDC) anunța apariția, în ultimele șase luni, a cinci cazuri de pneumonie la bărbați tineri. Cinci cazuri de pneumonie în opt luni la un centru medical major nu reprezintă ceva deosebit. Însă a apărut o suspiciune pentru că pacienții aveau câteva caracteristici comune: erau tineri, pneumonia lor era cauzată de Pneumocystis carinii, un tip de infecție întâlnită în general numai la pacienții cu o imunitate deficitară din cauza chimioterapiei folosită pentru a trata o boală cunoscută (factori absenți din istoricul acestor pacienți) și toți cinci erau homosexuali." (Panem, The AIDS Bureaucracy, pag. 8)

“Primul caz de SIDA documentat în Statele Unite a fost identificat de un tânăr imunolog, dr. Michael Gottlieb de la University of Southern California, Los Angeles. Primul pacient avea nevoie de îngrijire medicală din cauza scăderii în greutate. Avea candidoză, o peliculă albă groasă în gură (Gottlieb, 1998). O săptămână mai târziu, acest pacient a fost reprimit la Spitalul UCLA cu febră și cu pneumonie Pneumocystis carinii. În curând, doctorii din Los Angeles i-au mai trimis lui Gottlieb câțiva pacienți cu pierdere în greutate, febră și candidoză. Toți erau tineri și homosexuali." (Singhal și Rogers, Combating AIDS Communication Strategies in Action, pag. 49)

“Pe 5 iunie 1981, Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) a raportat cinci cazuri de tineri homosexuali, anterior sănătoși, care fuseseră tratați de pneumonie Pneumocystis carinii (PCP). Numărul cazurilor era demn de atenție pentru că cei cinci nu avuseseră probleme imunitare anterioare și, așa cum spunea raportul, PCP în Statele Unite “este limitată aproape exclusiv la pacienții cu un sistem imunitar mult redus"" (Valdiserri, Dawning Answers How the HIV/AIDS Epidemic Has Helped to Strengthed Public Health, pag. 5)

“Povestea HIV/SIDA a început în 1979 și 1980, când doctorii din SUA a observat grupuri de cazuri cu boli foarte rare până atunci. Aceste cazuri includeau un tip de pneumonia transmisă de păsări (pneumocystis carinii) și o formă de cancer numită sarcomul Kaposi. Fenomenul a fost menționat pentru prima oară în Raportul Săptămânal pe Morbiditate și Mortalitate (MMWR) din 5 iunie 1981, publicat de Centrul pentru Controlul Bolilor din Atlanta. MMWR menționa cinci cazuri de Pneumocystis carinii." (Barnett și Whiteside, AIDS in the Twenty-First Century Disease and Globalization, pag. 28)

“SIDA a fost identificată de la început ca o entitate clinică nouă și distinctă în 1981 (Gottlieb et al,. 1981; Masur et al., 1981; Siegal et al., 1981). Primele cazuri au fost identificate din cauza unei asocieri neobișnuite de boli cum ar fi sarcomul Kaposi și pneumonia Pneumocystis carinii (PCP) la homosexuali tineri. Deși acest boli rare fuseseră observate anterior și la unele subgrupe distincte ale populației, cum ar fi bărbați în vârstă de origine mediteraneană, în cazul sarcomului Kaposi sau la pacienți cu cancer și cu probleme grave de imunitate, în cazul PCP - recurența acestor boli la tineri anterior sănătoși era neobișnuită. Întrucât majoritatea primelor cazuri ale noului sindrom implica bărbați homosexuali, au fost luate în calcul și investigate stilul de viață și practicile. Printre acestea se afla azotatul de amil sau butil și contactul frecvent cu sperma prin sex anal, care ar fi putut acționa ca doze imuno-stimulatoare de proteine străine sau antigeni." (Mayer și Pizer, editori, The AIDS Pandemic: Impact on Science and Society, pag. 15)

Primele cazuri raportate pentru noul sindrom au fost menționate în Raportul Săptămânal pe Morbiditate și Mortalitate (MMWR) din 5 iunie 1981. Cinci tineri, toți homosexuali activi, fuseseră tratați în spitale din Los Angeles pentru o infecție rară, pneumonie Pneumocystis carinii (PCP). Doi dintre cei cinci muriseră. Toți prezentaseră indicii ale altor infecții și ale unui sistem imunitar deficitar." (Foege, “The National Pattern of AIDS" în The AIDS Epidemic de Kevin M. Cahill, editor, pag. 7)

“Primul caz de SIDA documentat în SUA a fost identificat de un tânăr imunolog, dr. Michael Gottlieb, la University of California, Los Angeles. Primul său pacient avea nevoie de tratament din cauza pierderii în greutate. Avea candidoză, o peliculă albă și groasă în gură (Gottlieb, 1998). După o săptămână, pacientul a fost primit la Spitalul UCLA cu febră și pneumonie Pneumocystis carinii. În curând, doctorii din Los Angeles i-au trimis lui Gottlieb și alți pacienți cu pierdere în greutate, febră și candidoză. Toți erau homosexuali tineri. Infecțiile acestea oportuniste l-au făcut pe Gottlieb să suspecteze probleme cu sistemul lor imunitar și a descoperit o deficienți de limfocite T (Gottlieb, 2001)." (Singhal și Rogers, Combating AIDS Communication Strategies in Action, pag. 49-50)

“În iunie 1981, revista săptămânală a Centrului pentru Controlul Bolilor menționa un aspect medical neobișnuit. În ultimele șase luni, cinci homosexuali tineri din Los Angeles fuseseră diagnosticați cu pneumonie Pneumocystis carinii (PCP) - o boală rară, existentă teoretic la tinerii americani. Doi muriseră. Discuția continua pe pagina a doua, urmată de un lung articol despre consumul de alcool în Utah. Apoi, pentru câteva săptămâni, nu s-a mai spus nimic despre cazurile din Los Angeles. Apoi au apărut alte cazuri noi, la fel de interesante. Din New York: douăzeci de cazuri de sarcom Kaposi, o formă rară de cancer de piele, existentă de obicei la persoane în vârstă de origine mediteraneană. Din Los Angeles: încă șase cazuri de sarcom Kaposi și încă unele de PCP. Din San Francisco: sarcom Kaposi, PCP și încă unele boli neobișnuite. În decurs de un an, CDC a acumulat peste 350 de rapoarte alarmante. După șase luni, numărul a depășit o mie - aproape toate fatale, aproape toate în rândurile homosexualilor anterior sănătoși." (Schwartzberg, A Crisis of Meaning How Gay Men are Making Sense of AIDS, pag. 3)

“O analiză a materialului primar, cum ar fi rapoartele medicale și cele despre SIDA, arată că descrierea acestor cazuri și persoane de către departamentele medicale și în presă comporta câteva inexactități." (Cochrane,When AIDS Began San Francisco and the Making of an Epidemic, pag.55)

“Mai întâi, factorii de risc au fost prezentați imprecis pentru o treime dintre grupul inițial; de exemplu, trei din nouă își injectau droguri, dar nici unul nu fusese menționat ca prezentând vreun risc." (Cochrane, When AIDS Began San Francisco and the Making of an Epidemic, pag. 55)

“În al doilea rând, datele statisticile folosite de Departamentul de Sănătate Publică din oraș pentru raportarea acelor pacienți erau inexacte pentru cinci dintre acei bărbați (55 la sută din total) și demonstrau o părtinire în sensul exagerării aspectului homosexual al bolii." (Cochrane, When AIDS Began San Francisco and the Making of an Epidemic, pag. 56)

“În al treilea rând, contrar caracterizării populare a pacienților din primii ani ai epidemiei, analiza mea asupra surselor primare arată că statutul socioeconomic al majorității acestor cazuri primare de SIDA era trecut cu vederea." (Cochrane, When AIDS Began San Francisco and the Making of an Epidemic, pag. 56)

“Pe scurt, mulți dintre pacienții cu SIDA raportați în San Francisco în primii ani ai acestei epidemii avuseseră probleme de sănătate (congenitale sau cronice) și/sau se implicaseră în practici riscante care sporeau probabilitatea unui handicap sau deces prematur (de ex., consum sporit de droguri, droguri intravenoase, alcoolism, infecții sistemice repetate și/sau nerezolvate). Totuși, majoritatea acestor factori ai bolii au fost trecuți cu vederea în rapoartele oficiale, persistând relatări asupra epidemiei destinate publicului, alături de prezentări ale unei epidemii misterioase în rândurile unor homosexuali anterior sănătoși și cu un statut social relativ bun." (Cochrane, When AIDS Began San Francisco and the Making of an Epidemic, pag. 105)

“Identificarea determinanților sociali și a corelațiilor acestei boli ar fi fost mai corecte dacă boala nu ar fi apărut întâi - sau nu ar fi fost raportată ca o epidemie în rândul homosexualilor anterior sănătoși. Dovezile empirice împotriva acestei prezentări erau evidente în publicațiile medicale de la sfârșitul anilor 1970, care publicau studii ce arătau că sănătatea homosexualilor din principalele orașe din SUA era asemenea "tropicelor din lumea a treia", cu niveluri epidemice de boli cu transmitere sexuală, hepatită B, CMV și alte infecții (inclusiv holeră și febră tifoidă)." (Cochrane, When AIDS Began San Francisco and the Making of an Epidemic, pag. 190-191)

Citatele de mai jos provin din diferite surse care discută primele cinci cazuri menționate în MMWR din 5 iunie 1981, intitulat Pneumocystis Pneumonia --- Los Angeles, 5 iunie 1981 / 30(21); 1-3

“Primul anunț oficial a fost publicat pe 5 iunie 1981 de către Centrul pentru Controlul Bolilor (CDC), agenția federală de epidemiologie din Atlanta. În buletinul ei săptămânal, Raportul Săptămânal pe Morbiditate și Mortalitate (MMWR), erau descrise cinci cazuri grave de pneumonie apărute în octombrie 1980 și mai 1981 în trei spitale din Los Angeles. Două aspecte neobișnuite justificau îngrijorările lor: toți pacienții erau tineri (29 - 36 de ani), cu preferințe sexuale către același sex și toți aveau pneumonie cauzată de Pneumocystis carinii. Acest protozoar este omniprezent. Parazitează numeroase animale. Este găsit frecvent în corpul uman, dar cauzează boli numai atunci când sistemul imunitar este deficitar, fie la nou-născuți, fie la adulții care iau medicamente imuno-supresive. Diagnosticul de PCP fusese confirmat prin biopsii pulmonare obținute bronhoscopic sau chirurgical." (Grmek, History of AIDS, pag. 4)

“Primele indicii ale viitoarei epidemii de SIDA au apărut la CDC în toamna lui 1980. Între octombrie 1980 și mai 1981, doctorul Michael Gottlieb, împreună cu colegi din trei spitale diferite din Los Angeles, au fost intrigați de un grup de cinci pacienți tineri, cu vârste între 29 și 36 de ani, aflați în îngrijirea lor. Doi dintre aceștia muriseră iar ceilalți trei erau grav bolnavi. Toți cinci, care fuseseră sănătoși anterior, au fost diagnosticați cu o formă foarte neobișnuită de pneumonie, cauzată de un parazit numit Pneumocystis carinii. Pneumonia Pneumocystis carinii (prescurtată PCP) fusese găsită până atunci numai la pacienți cu un sistem imunitar redus, din cauza medicamentelor sau a unor boli. În plus, toți acești pacienți prezentau indicii că fuseseră infectați cu un virus numit citomegalovirus (CMV) care de asemenea este frecvent la pacienții imuno-deficitari. Toți cei cinci pacienți aveau și afte, ceea ce, din nou, este frecvent la persoanele imuno-deficitare. Într-adevăr, la trei dintre cei cinci care fuseseră testați, sistemul imunitar prezenta probleme funcționale. O altă trăsătură a celor cinci era faptul că erau homosexuali activi. Ei nu se cunoșteau între ei și nici nu păreau să aibă un contact sexual comun. În această fază, lucrurile indicau o asociere cu stilul de viață homosexual și cu o boală cu transmitere sexuală. Primul raport al acestor observații a apărut într-un insert mic din Raportul săptămânal pe Morbiditate și Mortalitate, emis de CDC în 5 iunie 1981." (Schoub, AIDS & HIV in Perspective, pag. 2)

“În primăvara lui 1981, dr. Michael Gottlieb, patru dintre colegii săi de la Facultatea de Medicină de la UCLA și dr. Pozalski de la Spitalul Mt. Sinai din Los Angeles s-au întâlnit cu un mister medical aparte. Între octombrie 1980 și mai 1981, ei trataseră cinci homosexuali tineri internați cu pneumonie Pneumocystis carinii (PCP), o infecție rară. De asemenea, toți avuseseră infecții "oportuniste", observate în mod normal la pacienții cu transplant de organe, al căror sistem imunitar era diminuat în mod intenționat pentru a facilita primirea noului organ, și doi dintre ei muriseră în timpul tratamentului. Apariția bruscă a acestor boli la acest număr de bărbați altminteri sănătoși a fost un semnal de alarmă. Doctorii au raportat cazurile pe 5 iunie 1981, în Raportul Săptămânal pe Morbiditate și Mortalitate (MMWR) publicat de Centrul pentru Controlul Bolilor (CDC) din Atlanta, Georgia, un periodic în care sunt discutate aspecte și statistici medicale publice curente." (Choi, Assembling the AIDS Puzzle: Epidemiology, pag. 15 în AIDS Facts and Issues, editori Victor Gong M.D. și Norman Rudnick)

"În martie 1981, pacientul lui Weisman a fost primit la UCLA. Testele au arătat că avea aceleași probleme cu sistemul imunitar ca și pacientului lui Gottlieb. Și el fusese diagnosticat cu pneumocystis. În decurs de câteva săptămâni, un alt pacient al lui Weisman a fost internat la UCLA. Suferea de o oboseală neobișnuită și de febră, fusese expus la citomegalovirus și avea pneumocystis. Sistemul lui imunitar era anormal de redus. Și era homosexual. Gottlieb a întâlnit un al patrulea caz de homosexual expus la citomegalovirus și care murise de pneumoncystis. Apoi un al cincilea caz: același tipar. Oboseală, febră, citomegalovirus, pneumocystis, homosexual." (Black, The Plague Years: A Chronicle of AIDS, The Epidemic of Our Times, pag. 38)

Pacientul nr. 1

“În decembrie acel an, un alt doctor din Los Angeles, Michael Gottlieb, studia un pacient de la UCLA care suferea de candida. Gottlieb și colegii au făcut niște teste de sânge și au constatat că sistemul imunitar al bărbatului era foarte scăzut. În cele din urmă, pacientul a fost diagnosticat cu pneumonie Pneumocystis carinii." (Black, The Plague Years: A Chronicle of AIDS, The Epidemic of Our Times, pag. 38)

“Totul a început cu o urticarie obișnuită. Când s-a trezit dimineață, Ted Peters, 31 de ani, model liber profesionist pentru o agenție din Westwood, zona rezidențială din West Los Angeles, a simțit mici umflături pe limbă și pe mucoasa gurii. A văzut în oglindă că toată gura și limba îi erau acoperite de un strat albicios ciudat. Mirat, Ted Peters și-a clătit gura cu apă de gură. Mai avusese probleme de piele, dar niciodată în gură. Ca și alți bărbați activi sexual, se întâlnise în mai multe rânduri cu herpesul. De asemenea, avusese parte și de unele boli cu transmitere sexuală. Tratamentele urmate rezolvaseră întotdeauna aceste iritații." (Lapierre, Beyond Love, pag. 27)

“Bărbatul, Arnold, era un artist de succes din Los Angeles și nu fusese bolnav în viața lui. Pentru doctorii de la centrul clinic, el prezenta o panoplie de simptome uimitoare. Candida sau afte, o infecție a pielii și membranelor mucoase care se întâlnește de obicei numai la nou-născuții cu sistem imunitar redus, sau la persoanele în vârstă care au sistemul imunitar afectat de medicamente sau cancer." (Fettner și Check, The Truth About AIDS Evolution of an Epidemic, pag. 12)

Pacientul nr. 2

“Sosirea, într-o dimineață de octombrie 1980, a stylistului din West Hollywood în biroul lui Joel Weisman a fost de natură să perturbe acel optimism relativ. Tânărul homosexual în vârstă de 25 de ani, fără antecedente medicale, suferea de o infecție cronică a pielii, a membranelor mucoase și a unghiilor. "Epiderma lui nu e altceva decât o mare rană deschisă", și-a notat Weisman în caiet." (Lapierre, Beyond Love, pag. 39-40)

“La sfârșitul lui 1980, unul dintre pacienții lui Weisman, tot homosexual, nu răspundea la tratament. De trei luni tot pierdea în greutate. Pierduse 15 kilograme. Avea febră de aproape 40 de grade. Glandele limfatice erau reduse. Avea și o ciupercă, numită candida, care îi afecta gura, gâtul și esofagul." (Black, The Plague Years: A Chronicle of AIDS, The Epidemic of Our Times, pag. 37)

“La scurt timp după aceea, dr. Joel Weisman, un medic privat din San Fernando, a trimis la UCLA un bărbat de 30 de ani, care de trei luni avea febră de 40 de grade, pierduse în greutate peste 15 kilograme și avea glandele limfatice umflate. Ca și Arnold, și Al era homosexual. “Al e un om muncitor care nu consumă droguri și nu parte să aibă contacte sexuale în afara relației actuale. Nu e tipul de candidat pentru o boală gravă", afirma Weisman. Nici unul dintre testele și examenele standard făcute de Weisman pe Al nu a putut indica de ce acesta pierdea în greutate." (Fettner și Check, The Truth About AIDS Evolution of an Epidemic, pag. 13)

Pacientul nr. 3

“Această situație a fost schimbată dramatic de un anume eveniment: vizita la clinica lui Joel Weisman a unui al doilea pacient cu simptome identice. De data aceasta era vorba de un tânăr publicist din Hollywood, tot homosexual, fără antecedente medicale." (Lapierre, Beyond Love, pag. 41)

“În mai puțin de două săptămâni, un bărbat pe nume Ron a fost internat la UCLA, trimis tot de Weisman. Gottlieb avea de-a face cu al treilea caz. Era asemănător cu celelalte, mai puțin faptul că "Ron era consumator de droguri intravenoase, un swinger care trăise periculos în ultimii doi ani," potrivit lui Weisman." (Fettner și Check, The Truth About AIDS Evolution of an Epidemic, pag. 14)

Pacientul nr. 2 sau 3

“A fost internat în februarie 1981 în secția de Imunologie de la University of California din Los Angeles (UCLA). I-a amintit doctorului Michael Gottlieb de un caz pe care îl întâlnise în decembrie 1980: sângele unui pacient cu simptome similare prezenta o scădere a limfocitelor, din cauza dispariției aproape totale a subgrupei de celule T. Găsiseră același fenomen și la pacientul lui Weisman. În ambele cazuri, examenul microscopic a probelor bronhiale indicase pneumonie Pneumocystis carinii (PCP). Ambii pacienți aveau ceva în comun: erau homosexuali." (Grmek, History of AIDS, pag. 4)

Pacientul nr. 4 și 5

“Cei trei au decis să-și aducă laolaltă pacienții la spitalul UCLA. “Apariția, la începutul lui 1981, a unui al patrulea caz de pneumonie Pneumocystis, de data aceasta la un homosexual negru, a fost urmată la scurt timp de un al cincilea caz, iar lucrurile au început să arate ca o epidemie", avea să explice Gottlieb." (Lapierre, Beyond Love, pag. 41)

“Gottlieb a discutat cu Wayne Shandera, medic la Departamentul de Sănătate Publică din Los Angeles, care găsise un caz similar printre dosarele lui. Până în mai 1981, numărul acestor pacienți internați în Los Angeles crescu la cinci. Discret, medicii din California au tras un semnal de alarmă." (Grmek, History of AIDS, pag. 4)

"Întrebându-l pe Shandera dacă a întâlnit recent vreo boală neobișnuită la homosexuali, Gottlieb a menționat CMV ca fiind comun la cele trei cazuri întâlnite de el. “Nu," a răspuns Shandera, "dar am să verific." Nu i-a luat mult să verifice. În laboratorul de la etajul Departamentului de Sănătate a găsit o probă de CMV. Microbul fusese recoltat din plămânii unui bărbat care murise în urmă cu o lună de Pneumocystis. Shandera s-a dus la spitalul din Santa Monica unde murise bărbatul și a examinat dosarul: a constatat că și acel bărbat fusese homosexual. Întors a birou, Shandera a început să sune la alte spitale și la alți medici care ar fi putut să întâlnească infecții similare. La Cedars-Sinai, dr. Irvin Pozalski i-a spus că a avut un caz "ciudat" de PC la un homosexual care fusese sănătos anterior. Cu acela erau cinci." (Fettner și Check, The Truth About AIDS Evolution of an Epidemic, pag. 16)

"În martie 1981, pacientul lui Weisman a fost primit la UCLA. Testele au arătat că avea aceleași probleme cu sistemul imunitar ca și pacientului lui Gottlieb. Și el fusese diagnosticat cu pneumocystis. În decurs de câteva săptămâni, un alt pacient al lui Weisman a fost internat la UCLA. Suferea de o oboseală neobișnuită și de febră, fusese expus la citomegalovirus și avea Pneumocystis. Sistemul lui imunitar era anormal de redus. Și era homosexual. Gottlieb a întâlnit un al patrulea caz de homosexual expus la citomegalovirus și care murise de Pneumocystis. Apoi un al cincilea caz: același tipar. Oboseală, febră, citomegalovirus, pneumocystis, homosexual." (Black, The Plague Years: A Chronicle of AIDS, The Epidemic of Our Times, pag. 38)

“Cei doi foloseau frecvent droguri (azotat de amil sau butil, folosite de mulți homosexuali pentru a spori plăcerea sexuală) și fuseseră activi sexual cu un număr mare de bărbați, dintre care mulți reprezentaseră contacte anonime în barurile pentru homosexuali și băile publice. Toți avea niveluri ridicate de infecții sau anticorpi care indicau o expunere anterioară la infecții." (Fettner și Check, The Truth About Aids: Evolution of an Epidemic, pag. 15)

“15. Gottlieb et al., de pildă, a raportat în decembrie 1981 că, din patru pacienți, unul fusese monogam timp de patru ani, doi avuseseră câțiva parteneri constanți și numai unul "fusese foarte activ sexual și frecventase baruri pentru homosexuali și băi publice" (Pneumonia Pneumocystis carinii și Candidoză bucală," 1429)" (Epstien, Impure Science, pag. 380)

“Un factor comun și evident era acela că toți cei cinci pacienți folosiseră azotat de amil sau butil, inhalanți care intensifică oranismul." (Black, The Plague Years: A Chronicle of AIDS, The Epidemic of Our Times, pag. 39)

“De asemenea, cei cinci pacienți sufereau de candidoză, o ciupercă benignă localizată la nivelul membranelor mucoase. Testele serice au confirmat infecția cu CMV. Toți folosiseră azotat de amil sau butil, numit “popper" (datorită sunetului pe care îl face fiola la deschidere); unul dintre ei consuma droguri intravenoase." (Grmek, History of AIDS Emergence and Origin of a Modern Pandemic, pag. 5)

După definiția lor din 1981 (CDC), unul dintre primele cinci cazuri din Los Angeles ar fi fost declasificat ca SIDA, din cauza chimioterapiei și a tratamentelor cu radiații pentru boala Hodgkin. Definiția includea afirmația că nu se cunoștea cauza imunodeficienței.

“Inițial SIDA a fost definită ca o imunodeficiență pentru care nu exista o cauză cunoscută și care permitea bolilor și decesului să fie cauzate de bacterii și virusuri care sunt larg răspândite, dar în mod normal sunt ținute sub control de către sistemul imunitar. Bolile indicatoare erau sarcomul Kaposi (pete purpurii pe piele), o formă specifică de pneumonie (PCP, pneumonie Pneumocystis carinii) și infecții cu ciuperci - candidoză, afte (Broder și Gallo 1984)." (Bauer, The Origins, Persistence and Failings of the HIV/AIDS Theory, pag. 18)

“Primul a murit în martie 1981. În 1978, acest pacient fusese diagnosticat cu boala Hodgkin. Fusese tratat cu succes prin radioterapie." (Grmek, History of AIDS, pag. 5)

“Totuși, revenind la raportul MMWR inițial din 5 mai 1981, vedem că toți cei cinci pacienți fuseseră caracterizați ca "anterior sănătoși", în ciuda istoricului lor medical diferit: unul era consumat de droguri intravenoase, altul fusese tratat cu radiații împotriva bolii Hodgkin, patru prezentau indicii de hepatita B în trecut și toți cinci consumaseră droguri inhalate." (Cochrane, When AIDS Began San Francisco and the Making of an Epidemic, pag. 24)

Articolul Identități, locuri și practici homosexuale noi este o descriere a transformărilor "comunității" homosexuale la sfârșitul anilor '70 - începutul anilor '80, transformări care au făcut din acest subgrup al populației un mediu propice pentru epidemia HIV/SIDA.

 

Bibliografie

Barnett, Tony și Alan Whiteside. AIDS in the Twenty-First Century Disease and Globalization. Palgrave Macmillan. New York, 2002.

Bauer, Henry H. The Origin, Persistence and Failings of the HIV/AIDS Theory. MCFarland & Company, Inc. Jefferson, NC și London, 2007.

Black, David. The Plague Years: A Chronicle of AIDS, The Epidemic of Our Times. Simon și Schuster. New York, 1986.

Cochrane, Michelle. When AIDS Began: San Francisco and the Making of an Epidemic. Routledge. New York și London, 2004.

Culshaw, Rebecca. Science Sold Out Does HIV Really Cause AIDS? North Atlantic Books. Berkeley, CA, 2007.

Epstein, Steven. Impure Science: AIDS, Activism, and the Politics of Knowledge. University of California Press. Berkeley, Los Angeles, și New York, 1996.

Fettner, Ann Guidici și Wiliam A Check Ph.D. The Truth About AIDS: Evolution of an Epidemic. Henry Holt and Company. New York, 1985.

Foege, “The National Pattern of AIDS" in The AIDS Epidemic by Kevin M. Cahill editor

Grmek, Mirko D. History of AIDS. Princeton University Press. Princeton, NJ, 1990.

Kalichman, Seth C. Understanding AIDS Second Edition Advances in Research and Treatment. American Psychological Association. Washington DC, 1988.

Lapierre, Dominique. Translated from French by Kathryn Spink. Beyond Love. Warner Books. New York, 1991.

Mayer, Kenneth H. și HF Pizer, editors. The AIDS Pandemic: Impact on Science and Society. Elsevier Academic Press. London și San Diego, 2005.

Panem, Sandra. The AIDS Bureaucracy. Harvard University Press. Cambridge, MA și London, England, 1988.

Schwartzberg, Steven. A Crisis of Meaning How Gay Men Are Making Sense of AIDS. Oxford University Press. New York și Oxford, 1996.

Schoub, Barry D. AIDS and HIV in Perspective. Cambridge University Press. Cambridge UK, 1999.

Singhal, Arvind și Everett M. Rogers. Combating AIDS: Communication Strategies in Action. Sage Publications. Thousand Oaks, CA, 2003.

Valdiserri, M.D., M.P.H., Ronald O. Dawning Answers How the HIV/AIDS Epidemic Has Helped to Strengthen Public Health. Oxford University Press. Oxford și New York, 2003.

Vass, Anthony, A. AIDS: A Plague in Us: A Social Perspective: The Condition and its Social Consequences. St. Ives, Cambs. : Venus Academica, 1986.

Sursa: www.banap.net

Salvează ca PDF

pagină sus