ACASĂ

HOMOSEXUALITATEA

ÎNTREBĂRI

MĂRTURII

CREDINȚĂ

SOCIETATE

RESURSE

CUM SĂ NE PURTĂM CU "PRIETENUL" LUI?

John Smid

 

Deseori suntem întrebați de prietenii sau familia cuiva care este homosexual, "Cum să ne purtăm cu "prietenul" lui?" În acest articol vreau să vă împărtășesc ceva din experiența mea, despre felul în care Domnul s-a folosit de familii și prieteni pentru a mă încuraja să-l caut și în cele din urmă să scap de homosexualitate.

"John, trebuie să-ți spun ceva despre sora mea și soțul ei înainte de a merge în vizită la ei", mi-a spus Joe. "S-ar putea să-i găsești niște ciudați. De exemplu, au multe lucruri în casă legate de Dumnezeu și le place să vorbească mult despre credința lor. Sunt destul de siguri pe ei în privința asta." Partenerul meu a decis că e mai bine să-mi spună el despre sora și cumnatul lui creștini, înainte să mă întâlnesc eu cu ei.

Familia lui Joe au fost unii dintre primii oameni care mi-au arătat ce înseamnă să-l cunoști pe Hristos într-un fel care-ți schimbă viața. Joan și soțul ei erau destul de bine ancorați în credința lor, așa cum erau siguri și în ceea ce privește atitudinea lor față de homosexualitatea fratelui lor. Cele două subiecte au revenit frecvent în discuțiile noastre, fiind cumva legate. Nota finală însă era dragostea pentru fratele lor și relația lor cu Hristos.

Joan era deschisă față de toți prietenii și partenerii fratelui ei. Vorbise cu mulți bărbați. Deși nu aprobase niciodată homosexualitatea fratelui ei, păstrase un spirit deschis în discuții, fără a-l judeca, concentrându-se întotdeauna pe relația ei cu Dumnezeu. În prima Epistolă a Sf. Petru, capitolul 3, versetul 15, scrie: "Pe Domnul, pe Hristos, să-L sfințiți în inimile voastre și să fiți gata totdeauna să răspundeți oricui vă cere socoteală despre nădejdea voastră, dar cu blândețe și cu frică." Iar Joan părea să se descurce foarte bine aici.

"Părinții mei nu știu nimic despre homosexualitatea mea, așa că ai grijă ce spui și faci când mergem la ei de Crăciun." Eram foarte nerăbdător să mergem la Disneyland de Crăciun, așa că nu m-am gândit prea mult la ce îmi spusese Mark până nu am ajuns acasă la ei. Urma să petrecem câteva zile acolo.

Am găsit acolo un pastor iubitor și o atmosferă de familie primitoare. În acea perioadă a vieții mele tocmai începusem să mă interesez mai mult legat de Dumnezeu și Cuvântul Său. Eram destul de curios în legătură cu un pastor, în special dacă locuiam în casa unuia.

Tatăl lui Mark era cumva un model pentru mine. A petrecut mult timp vorbind despre Dumnezeu, ceea ce m-a încurajat mult. Înainte de fiecare cină citea din Scriptură și se ruga pentru familia lui, mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru fiecare dintre ei. Nici nu bănuiam cât de mult avea să fie influențat drumul meu către Dumnezeu de aceste persoane. La Disneyland a fost grozav, dar cel mai important lucru a fost că de acel Crăciun, mi-am simțit sufletul hrănit. Nu eram pregătit să abandonez relația homosexuală cu fiul lor, dar îmi construiam o credință necesară pentru un asemenea moment, când va fi el.

Obținusem o nouă slujbă, unde stăteam lângă o fată efervescentă care părea să se aibă bine cu toți cei din jurul ei. Era ca și cum avea ceva în viața ei personală care o făcea să fie așa. Avea mai multe lucruri creștine pe birou, lucruri care mi-au atras atenția. Era foarte deschisă în ceea ce privește relația ei cu Dumnezeu... atât de deschisă încât deseori se întorcea cu scaunul și începea să povestească despre ceva ce citise în Biblie sau auzise duminică la biserică.

Pat avea un entuziasm pe care ni l-am fi dorit cu toții. M-a invitat de multe ori la biserică la ea, spunându-mi că sigur o să-mi placă acolo. Minunat, îmi place că mă invită - dar ea nu știe că eu sunt homosexual. Ce ar face dacă ar afla? Ei bine, când a aflat, nu s-a schimbat nimic! Așa că am vrut cu adevărat să accept invitația ei.

Relația mea cu ea a condus la alte prietenii. M-a prezentat unor prieteni de-ai ei, care au aflat și ei micul meu secret. Nu m-au respins. Asta era neclar pentru mine, însă am avut ocazia să discut despre interesul meu față de Biblie și alte lucruri creștine.

În cele din urmă am mers la ea la biserică și am constatat că avea dreptate. Era un loc plăcut. N-am să-l uit niciodată pe pastor, când a coborât și a mers printre rânduri, oprindu-se în dreptul băncii mele. M-a privit și mi-a apreciat puloverul galben. Nevoia mea de afirmare a primit un mic răspuns în ziua aceea.

"John, putem să ne rugăm împreună cu tine acum?" Eram într-o discuție cu Pat și cu un prieten de-al ei despre dorința mea de a scăpa de homosexualitate. A fost prima oară când am început să plâng în timp ce mă rugam. Prin Pat și Jerry, Dumnezeu a pus o temelie în care aveam încredere.

După ce am mers de câteva ori la biserică cu Pat, am început să repet tot mai des rugăciunea păcătosului. Prin acea biserică l-am cunoscut pe Hristos, însă nu eram încă liber de homosexualitate. După cum spune Scriptura, "Domnul Dumnezeul tău va izgoni dinaintea ta popoarele acestea încetul cu încetul; nu poți să le pierzi repede, ca să nu se pustiiască pământul și să nu se înmulțească împotriva ta fiarele câmpului" (Deut. 7:22). Ușa către libertate tocmai se deschisese, dar avea să mai treacă ceva timp până să fiu pregătit să intru pe ea.

Am continuat să am o relație cu Joe. Ea a devenit însă tot mai tensionată pe măsură ce el era tot mai gelos pe relația mea cu Dumnezeu. Sora lui Joe, Joan, m-a invitat la o slujbă specială la biserică la ei. Eu deja mă obișnuisem cumva cu "treburile bisericești", așa că am acceptat invitația. În timpul acelei slujbe am primit nădejde că viața mea se poate schimba.

Începusem să resimt un disconfort crescând datorat dependenței mele emoționale acute de alți bărbați, fără a găsi ușurare. În acea seară însă, am primit un răspuns de la Dumnezeu, unul pe care nu am să-i uit: "John, nu trebuie să mai trăiești viața asta." Am știut precis ce vrea să spună. Cuiva îi păsa suficient de mult ca să-mi spună că aș putea scăpa de toată acea durere. Acel cineva era Iisus Hristos.

Tatăl meu este un alt exemplu de valoare a familiei în viața unui homosexual. Nu avea nici o plăcere să se intersecteze cu viața mea de homosexual, dar venea de fiecare dată când îl invitam la masă de Crăciun sau la zile de naștere.

Răspunsul lui general a fost revelator pentru mine. Întotdeauna i-a tratat cu respect pe prietenii mei homosexuali. Simțeam dezamăgirea lui, dar vedeam și inima lui Dumnezeu prin participarea lui la viața mea, chiar și atunci când nu se simțea confortabil. Nu am gândit niciodată că face un compromis în ceea ce privește valorile lui sau că ar accepta cumva alegerile mele. Știam prea bine poziția lui față de viața mea; nu avea să-și schimbe opinia cu privire la imoralitate. Acum, privind înapoi, văd dragostea lui chiar mai clar decât înainte. Apreciem amândoi ce a făcut Dumnezeu prin intermediul acelor lucruri dureroase din viața mea.

La început nu l-am găsit pe Dumnezeu, și nu aș fi putut avea încredere în El sau să merg într-un loc unde să aud vocea Lui dacă nu ar fi fost câteva persoane prezente în viața mea. Sora lui Joe și familia ei; familia lui Mark și în special tatăl lui; și Pat cu prietenii ei, în care l-am văzut pe Hristos. A fost nevoie de voință din partea lor, ca să iasă din confortul lor și să mă ajute să găsesc și eu un loc mai bun.

"Fiul meu vine cu partenerul lui la cină sâmbătă. Nu știu dacă asta e bine. Mă simt de parcă aș accepta cumva păcatul lui."

"Fiica mea vrea să vină cu partenera ei la slujba de Crăciun de la biserică. Acesta este un moment pe care îl petrecem cu familia și nu cred că m-aș simți bine să fiu întrebată cine este acea persoană pe care o aducem cu noi."

Chiar, ce ar face Iisus? Nu aș fi scris acum această scrisoare dacă nu aș fi întâlnit oameni care au mers ferm după criteriile lor creștine, arătându-mi însă și dragostea lor.

Dacă vă întrebați vreodată ce rost are să stabilești o relație cu prietenii și cunoscuții cuiva drag care este homosexual, ascultați-mă. Le sunt recunoscător familiilor și prietenilor care m-au ajutat pe acest drum. Au trecut peste disconfortul și suferința lor și mi-au întins o mână. Au stat alături de mine la greu.

Mă rog și pentru foștii mei parteneri, cu aceleași speranțe și vise ale familiilor lor. M-aș bucura să găsească și ei libertatea pe care am găsit-o eu prin Hristos.

Sursa: www.pfox.org

Salvează ca PDF

pagină sus