ACASĂ

HOMOSEXUALITATEA

ÎNTREBĂRI

MĂRTURII

CREDINȚĂ

SOCIETATE

RESURSE

O ANALIZĂ A PRESIUNII EXERCITATE ASUPRA CELOR CE VOR SĂ-ȘI SCHIMBE ORIENTAREA SEXUALĂ

Dr. Warren Throckmorton

 

Specialiștii din domeniul sănătății mintale continuă să dezbată controversata problemă a felului în care trebuie să li se răspundă acelor clienți care doresc să-și schimbe orientarea sexuală. Materiale recente apărute în reviste de specialitate susțin ideea utilizării intervențiilor pentru reorientarea sexuală, fie prin consiliere, fie prin metode ce țin de domeniul religiei (Throckmorton, 2002a; Yarhouse & Throckmorton, 2002). Alți autori continuă să afirme că asemenea intervenții sunt periculoase pentru clienții cu o orientare homosexuală și că ar trebui descurajate sau interzise (Tozer & McClanahan, 1999; Schroeder & Shidlo, 2002).

Contextul uman al acestei dezbateri îl constituie un mare număr de actuali și foști clienți ai serviciilor de consiliere, pe ambele laturi ale problemei. Foștii homosexuali, persoane care s-au confruntat cu atracții față de persoane de același sex, dar care nu au dorit să aibă viata personală determinată de aceste atracții, declară că terapia pentru reorientare sexuală trebuie să fie disponibilă (Throckmorton, 2002a). Alții, deseori denumiți "foști foști-homosexuali", declară că s-au simțit afectați de intervențiile care erau menite să le dezvolte atracția față de sexul opus (Human Right Campaign, 2002; Schroeder & Shidlo, 2002). Obiectivitatea acestei dezbateri este afectată și mai mult de climatul social actual, în sensul că subiectul homosexualității a devenit o temă curentă în multe dezbateri politice. Unele asociații de homosexuali și-au făcut din eliminarea terapiilor pentru reorientare sexuală țelul declarat al eforturilor lor (de ex. Human Rights Campaign, 2002). 

Un aspect care este esențial în această dezbatere legată de oferirea unor terapii pentru reorientarea sexuală este acela al consimțământului informat. Autorii din ambele tabere recunosc importanta informării clienților despre studiile și literatura relevantă legate de orientarea sexuală și de eforturile de a o modifica. Cei care se opun reorientării sexuală afirmă deseori că motivul principal pentru care apelează clienții la aceste terapii îl constituie presiunile exercitate asupra lor (Haldeman, 1994; Tozer & McClanahan, 1999). Această presiune ar fi neetică în aplicarea clinică a principiilor consimțământului informat. 

Există date empirice care să susțină afirmațiile legate de presiunea exercitată pentru a apela la terapiile pentru reorientare? Schroeder și Shidlo (2002) arată că mulți dintre subiecții lor s-au simțit presați să apeleze la asemenea terapii. Ei menționează că unii clienți s-au simțit presați în această direcție de către conducerea facultăților teologice, ca o condiție pentru a nu fi exmatriculați. Numărul participanților la această analiză nu este specificat. Autorii au cuantificat numai un tip de client care a resimțit o presiune. Unii clienți care pot fi ambivalenți cu privire la orientarea sexuală apelează la tratament în principal pentru a trata mai multe probleme psihologice. În urma declarării orientării lor sexuale în fața consilierului, 26% dintre clienți au simțit că acesta inițiază o intervenție pentru o reorientare sexuală. Sugestiile primite de la consilieri pot fi resimțite de unii clienți ca o presiune, dar există și clienți care apreciază aceste sugestii. Astfel, nu avem cum să determinăm procentul celor care s-au simțit presați să apeleze la terapii de reorientare.

Nu am reușit să găsesc rapoarte empirice care să indice gradul în care cei care se identifică drept foști homosexuali s-ar fi simțit presați să apeleze la terapiile de reorientare. Pentru a furniza o imagine empirică asupra acestei componente importante a problematicii terapiilor de reorientare, am cerut unui grup de subiecți care se auto-identificau drept foști homosexuali să descrie gradul și sursa presiunii în direcția schimbării orientării sexuale. De asemenea, le-am solicitat să descrie și presiunea resimțită în sensul de a nu-și schimba orientarea sexuală. Ca studiu de cercetare, am presupus că această presiune există chiar dacă nu se poate indica frecventa ei. De asemenea, nu am avut nici o bază pentru a indica ce tip de presiune apare mai frecvent - presiune pentru sau presiune împotriva schimbării orientării sexuale.

METODA

Participanții

Participanții au fost 19 bărbați și 9 femei care în trecut se identificau drept homosexuali/lesbiene și care acum erau heterosexuali. Media de vârstă a fost 39 de ani. Persoanele erau destul de religioase, în sensul că toți au declarat că religia este cel puțin "importantă" pentru ei. Cincizeci și cinci la sută dintre participanți fuseseră sau erau căsătoriți. Majoritatea subiecților erau albi (89%) și aveau cel puțin studii medii.

Instrumente

Participanții participau la un studiu mai amplu legat de preferințele lor legate de consiliere (Throckmorton, 2002b). Ei au completat un formular destul de lung și au răspuns la întrebări legate de orice presiune resimțită pentru a apela sau a nu apela la terapiile de reorientare sexuală. Chestionarul le-a cerut participanților să aprecieze pe o scară de la 1 la 4 gradul de presiune resimțită din partea homosexualilor sau a foștilor homosexuali, din partea părinților, a altor membri ai familiei, din partea unor clerici, prieteni de la biserică și din afara bisericii, consilieri și profesori.

Proceduri

Subiecții au fost intervievați prin telefon timp de 45 de minute sau au completat chestionarul și l-au trimis prin postă. Ideea chestionarului este deschisă mai sus.

REZULTATE

După cum se poate observa din tabelele de mai jos, participanții s-au simțit mult mai presați să nu apeleze la terapie. Procentele sunt exprimate ca procent din numărul total al celor care s-au simțit presați într-un fel de către o persoană sau o sursă.

 

Presiune/influență pentru a apela la terapia pentru reorientare sexuală

Sursa presiunii - procent din total

Total care au menționat existenta unei presiuni

Foști homosexuali

Părinți

Alți membri ai familiei

Clerici

Prieteni de la biserică

Prieteni din afara bisericii

Psihologi

Profesori

8 (28,6%)

7,1

21,4

14,2

14,2

21,4

7,1

0

0

Grad de presiune

 

 

 

 

 

 

 

 

3,04

3,5

2,8

3

3

3

3,5

0

0

Grad de presiune: 1 = nici una, 2 = putină, 3 = ceva presiune, 4 = multă presiune

Presiune/influență pentru a NU apela la terapia pentru reorientare sexuală

Sursa presiunii - procent din total

Total care au menționat existenta unei presiuni

Homosexuali

Părinți

Alți membri ai familiei

Clerici

Prieteni de la biserică

Prieteni din afara bisericii

Psihologi

Profesori

21 (75%)

28,5

10,7

17,8

17,8

14,2

46,4

39,2

10,7

Grad de presiune

 

 

 

 

 

 

 

 

3,21

3,5

3,3

3

2,8

3

3,5

3

3,3

Grad de presiune: 1 = nici una, 2 = putină, 3 = ceva presiune, 4 = multă presiune

 

Cea mai mare presiune pentru a apela la terapia de reorientare a venit din medii religioase (prieteni de la biseric㠖 21,4% și clerici – 14,2% din totalul eșantionului) și din partea părinților (21,4%). Surprinzător, nici unul dintre cei 28 de subiecți nu s-a simțit presat de către consilieri sau profesori pentru a începe terapia de reorientare sexuală, în timp ce 39,2% dintre ei s-au simțit presați de consilieri pentru a nu apela la această terapie. În acest sens, prietenii din afara bisericii au exercitat cea mai mare presiune (46,4%), alături de membrii unor asociații pro-homosexualitate (28,5%).

În timp ce gradul de presiune resimțită a fost destul de uniform distribuit între surse, prietenii din afara bisericii și grupurile de activiști au exercitat cea mai mare presiune (3,5 din 4 care a însemnat "multă presiune").

DISCUȚIE

Acest scurt material a examinat declarațiile a 28 de bărbați și femei care s-au simțit presați să apeleze sau să nu apeleze la terapia de reorientare sexuală. Deși unele rapoarte anterioare (HRC, 2002; Tozer and McClanahan, 1999) au indicat că clienții s-au simțit presați să apeleze la terapie, acest studiu pe persoane care se consideră foști homosexuali arată că presiunea cea mai mare a existat în sensul menținerea orientării homosexuale. Deși unii foști homosexuali au declarat că au fost presați să apeleze la terapie, procentul celor care au menționat această presiune nu a fost mare decât cel al persoanelor presate să apeleze la terapie din alte motive.

Dat fiind accentul pus de specialiști pe autonomie și libera alegere, este surprinzător că a doua mare sursă de presiune vine tocmai din partea acestor specialiști în domeniu. Subiecții au declarat că consilierii/psihologii le-au spus că nu-și pot schimba orientarea sexuală și că este periculos să încerce așa ceva.

Având în vedere că participanții la acest studiu au considerat în general că terapia lor a fost utilă, avertizările primite nu s-au dovedit justificate. Acest fapt i-a făcut și mai mult să-și amintească presiunile exercitate asupra lor.

Sursa datelor din acest studiu au fost propriile declarații, cu toate problemele potențiale. Desigur, este posibil să fie existat o anumită determinare care să afecteze raportările și prezentarea evenimentelor din perspectiva unei persoane care se consideră acum heterosexual sau fost homosexual. Este posibil ca unii participanți să nu acorde atenție presiunilor exercitate în sensul apelării la terapie din moment ce ei văd acum această abordare ca fiind pozitivă. Pe de altă parte, este puțin probabil ca prevalenta presiunii de a nu apela la terapie să fie determinată de anumite diferente de rememorare cauzate de disonanta cognitivă. Se pare că pentru acest grup, contextul lor social a fost mai degrabă heterofob decât homofob anterior începerii terapiei pentru reorientare.

 

Bibliografie

Haldeman, D. (1994). The practice and ethics of sexual orientation conversion therapy. Journal of Consulting and Clinical Psychology, 62, 221-227

Human Rights Campaign. (2002). Finally free: How love and acceptance saved us from the ex-gay ministries. Washington, DC: Author.

Schroeder, M. & Shidlo, A. (2002). Changing sexual orientation: A consumer’s report. Professional Psychology: Research and Practice, 33, 249-259.

Throckmorton, W. (2002a). Initial empirical and clinical findings concerning the change process for ex-gays. Professional Psychology: Research and Practice, 33, 242-248.

Throckmorton, W. (2002b, noiembrie). What works in reorientation counseling. Prezentare la Conferinta Anuală NARTH, Orlando, SUA

Tozer, E.E. & McClanahan, M.K. (1999). Treating the purple menace: Ethical considerations of conversion therapy and affirmative alternatives. Counseling Psychologist, 27, 722-742

Yarhouse, M. & Throckmorton, W. (2002). Ethical issues in attempts to ban reorientation therapies. Psychotherapy: Theory/Research/Practice/Training, 39, 66-75.

pagină sus