ACASĂ

HOMOSEXUALITATEA

ÎNTREBĂRI

MĂRTURII

CREDINȚĂ

SOCIETATE

RESURSE

O ANALIZĂ A STUDIILOR CARE EVALUEAZĂ PREFERINȚELE SEXUALE ALE COPIILOR CRESCUȚI DE HOMOSEXUALI

Trayce Hansen, Ph.D.

 

Am realizat o analiză a tuturor studiilor pe care le-am putut găsi ca analizând preferințele sexuale ale copiilor crescuți de homosexuali. Am avut doar două criterii pentru includerea unui studiu în analiza mea:

Mai întâi, autorii studiului trebuia să fie pro-homosexualitate, altfel criticii ar fi respins automat rezultatele. În al doilea rând, am căutat numai acele studii pe subiecți cu vârsta peste 18 ani, dat fiind că multe persoane nu se auto-identifică drept non-heterosexuali decât după această vârstă (Patterson, 1992). Din păcate, puține studii au îndeplinit această condiție de vârstă minimă. De aceea, pentru a mări numărul studiilor din analiza mea, am inclus studii cu subiecți cu vârsta până la 14 ani. Datorită includerii studiilor cu subiecți atât de tineri, procentele raportate de copii non-heterosexuali pot fi sub-estimate.

Cercetătorii pro-homosexualitate afirmă frecvent că studiile nu găsesc "nici o diferență" între copiii crescuți de homosexuali și cei crescuți de heterosexuali. În mod bizar, asemenea afirmații apar chiar în introducerea studiilor care identifică diferențe (Williams, 2000). Tendința de a nega sau ignora diferențele a fost subliniată și de cercetători pro-homosexualitate. După ce au analizat 21 de studii, Stacey și Biblarz (2001) au concluzionat că, în ceea ce privește sexul, comportamentul sexual și preferințele sexuale, copiii crescuți de homosexuali sunt diferiți de cei crescuți de heterosexuali. Dar, în ciuda acestor constatări, mulți continuă să proclame că nu există diferențe, în scopul facilitării accesului homosexualilor la servicii pentru fertilitate, adopții, custodie și la căsătorie. Încurajarea sprijinului pentru o cauză este corectă atât timp cât se bazează pe informații corecte. Aici însă, informațiile sunt incorecte.

Există și alți cercetători care au analizat studiile pe copii crescuți de homosexuali și au constatat fie că este prea problematic a trage concluzii definitive (Belcastro, Gramlich, Nicholson, Price și Wilson, 1993; Baumrind, 1995), fie acele studii erau atât de eronate din punct de vedere metodologic, încât nu se putea trage nici o concluzie (Lerner și Nagai, 2001).

Cercetătorii și alți activiști pro-homosexualitate nu le pot avea pe amândouă. Ori concluziile acestor studii sunt valabile și deci există probabilitatea ca părinții homosexuali să crească copii non-heterosexuali, ori aceste studii sunt eronate și deci nu se poate spune că nu există "nici o diferență".

Consider că deși aceste studii nu pot fi folosite pentru a se trage concluzii definitive, ele sugerează că părinții homosexuali cresc într-o proporție mare copii non-heterosexuali. Acest lucru nu este surprinzător dat fiind că părinții exercită influența majore asupra copiilor. Copiii crescuți de părinți cu alte stiluri de viață, valori și atribute au șanse să fie diferiți de ceilalți copii (Baumrind 1995). Stacey și Biblarz (2001) scriu: "Este greu să ne imaginăm, în teoria dezvoltării sexuale, că copiii adulți ai unor părinți homosexuali nu vor prezenta o incidență cumva mai mare a dorințelor, comportamentelor și identităților homoerotice, față de copiii părinților heterosexuali."

În fine și probabil cel mai important, lacunele metodologice din studiile actuale pe copii crescuți de homosexuali (inclusiv loturile mici și nereprezentative, lipsa grupurilor de control și structurile nelongitudinale) indică nevoia de cercetări riguroase din punct de vedere științific și nepartinice, astfel încât să se poată formula concluzii definitive cu privire la dezvoltarea sexuală și identitară a copiilor crescuți de homosexuali. Între timp, vom lucra cu studiile existente, pentru a vedea tendințele.

Analiza:
Această analiză este un studiu pe nouă studii care au îndeplinit criteriile specificate mai sus. Concluziile sunt limitate prin punctele slabe, limitările și problemele deja descrise (Belcastro et. al., 1993; Baumrind, 1995; Lerner și Nagai, 2001). Analiza este de o natură descriptivă și este prezentată numai pentru informare.

Pe baza mediei găsite în următoarele nouă studii, 14% dintre copiii crescuți de părinți homosexuali dezvoltă preferințe homosexuale sau bisexuale. Aceste studii au raportat procente de non-heterosexualitate între 8% și 21%. Procentele cele mai raportate au fost 14% și 16% (două studii fiecare). Pentru comparație, datele din cele mai bune studii naționale arată că procentul populației non-heterosexuale este 2% (Laumann, Gagnon, Michael și Michaels,1994). Astfel, dacă aceste procente ar fi confirmate de niște studii mai bine concepute, copiii crescuți de homosexuali au de șapte ori mai multe șanse să dezvolte preferințe homosexuale sau bisexuale comparativ cu cei crescuți de heterosexuali. Și, așa cum am explicat mai sus, s-ar putea ca 14% să fie sub-estimat datorită vârstei mici a multor subiecți din aceste studii.

Cele nouă studii analizate sunt discutate mai jos, alături de descrierea realizată de autori sau de alții, urmată de comentariul și/sau analiza mea. Ele sunt prezentate în ordine alfabetică.

Bailey, J. M., Bobrow, D., Wolfe, M, & Mikach, S. (1995). Sexual orientation of adult sons of gay fathers. Developmental Psychology, 31(1), 124-129.

Descrierea autorilor:
"Dezvoltarea sexuală a copiilor părinților homosexuali și lesbiene este interesantă atât din punct de vedere științific, cât și social. Studiul de față este cel mai amplu la zi pe subiectul orientării sexuale a fiilor adulți ai bărbaților homosexuali. Prin reclame în publicațiile pentru homosexuali, am recrutat 55 de bărbați homosexuali sau bisexuali, având 82 de fii cu vârsta de cel puțin 17 ani. Peste 90% dintre fiii a căror orientare sexuală a putut fi evaluată sunt heterosexuali. Mai mult, fiii homosexuali și cei heterosexuali nu diferă la variabilele potențial relevante, cum ar fi perioada de timp petrecută împreună cu tații lor. Rezultatele sugerează că influențele de mediu ale taților homosexuali asupra orientării sexuale a fiilor lor nu sunt mari."

Comentariile mele:
Acest studiu a folosit două metode pentru evaluarea non-heterosexualității fiilor adulți ai taților homosexuali. Mai întâi, li s-a cerut taților să evalueze în ce măsură fiii lor sunt heterosexuali sau non-heterosexuali. Tații care au raportat cel puțin "aproape sigur" pentru preferințele sexuale ale fiului lor, au indicat că șapte din 75 de fii, adică 9%, sunt non-heterosexuali. Trebuie menționat că doi fii ai căror tați au fost numai "destul de siguri" că fiii lor sunt non-heterosexuali au fost excluși din analiză. Dacă acești doi fii ar fi fost incluși, procentul fiilor non-heterosexuali ar fi crescut la 12%. A doua metodă folosită pentru evaluarea numărului de fii non-heterosexuali ai taților homosexuali a fost auto-evaluarea de către fii. Dintre cei 43 de fii care s-au auto-evaluat, șase (14%) s-au considerat a fi non-heterosexuali. Cu siguranță, procentul de fii non-heterosexuali este mai bine evaluat prin auto-evaluarea făcută de fii, deci cifra de 14% este mai de încredere pentru acest lot. În discuția lor, autorii admit că, având în vedere câteva studii ample pe populație, "se poate argumenta că incidența homosexualității la fii (9%) este de câteva ori mai mare decât cea sugerată de studiile pe populație". Desigur, și cifra de 14% de fii non-heterosexuali auto-identificați este tot mare. De remarcat felul în care autorii minimizează aceste constatări
.

Bozett, F.W. (1988). Social control of identity of children of gay fathers. Western Journal of Nursing Research, 10(5), 550-565.

Descrierea demografică a lui Bozett:
[Studiul lui Bozett a inclus] "19 subiecți, 13 femei și 6 bărbați, reprezentând 14 tați homosexuali. Vârsta copiilor a fost între 14 și 35 de ani; 9 au fost adolescenți, 6 cu vârste peste 20 de ani și 4 cu vârste între 30 și 35. Toți erau copii biologici, cu excepția unuia care fusese adoptat la vârsta de 2 ani de un bărbat singur. Doi din cei șase bărbați s-au considerat a fi homosexuali, o femeie s-a considerat bisexuală iar restul de femei au spus că sunt heterosexuale."

Comentariile mele:
Per ansamblu, 16% din lotul lui Bozett s-au auto-identificat ca non-heterosexuali, o cifră de opt ori mai mare decât media națională. În plus, mulți teoreticieni cred că există impacturi diferite asupra copiilor crescuți de homosexuali, în funcție de sexul părintelui homosexual și de sexul copilului. Deci, probabil concluzia cea mai dramatică dintre concluziile lui Bozett este aceea că 33% dintre copiii bărbați ai taților homosexuali s-au identificat drept homosexuali. Iar aceste rezultate pot fi sub-estimate din cauză că jumătate dintre subiecții lui Bozette au fost adolescenți care s-ar putea identifica în final drept non-heterosexuali.

Goldberg, A. (2007). (How) does it make a difference? Perspectives of adults with lesbian, gay, and bisexual parents. American Journal of Orthopsychiatry, 77(4), 550-562.

Prezentarea autoarei:
"Puține studii au abordat experiențele sau percepțiile copiilor adulți ai părinților homosexuali, lesbiene sau bisexuali. În acest studiu au fost intervievați 46 de copii adulți au unor astfel de părinți și s-au examinat percepțiilor lor asupra felului în care i-a influențat creșterea alături de acești părinți. Analiza calitativă a arătat că adulții consideră că au fost mai toleranți și mai deschiși, cu idei mai flexibile despre sex și sexualitate, ca urmare a creșterii lor alături de acești părinți. Deseori, participanții s-au simțit protejați de părinți și de comunitatea homosexualilor și au făcut eforturi pentru a le lua apărarea în fața colegilor, membrilor de familie și societății. Unii participanți s-au confruntat cu probleme de încredere la maturitate, pe care le-au pus în legătură cu dezvăluirile neașteptate făcute de părinții lor, precum și cu incidentele de hărțuire și discriminare. Este discutată importanța înțelegerii acestor concluzii în contextul heterosexismului societății."

Comentariile mele:
Subiecții din studiul lui Goldberg au avut între 19 și 50 de ani. În acest studiu, 91% au considerat că a avea părinți non-heterosexuali "le-au influențat ideile despre sex și relații" și au "simțit că a avea astfel de părinți i-a ajutat să aibă noțiuni și ide mai puțin rigide și mai flexibile despre sexualitate și sex". Date fiind aceste percepții, nu este surprinzător că 17% dintre subiecții lui Goldberg s-au identificat ca non-heterosexuali (lesbiene, bisexuali sau incerți). Goldberg a adăugat la concluziile ei și concluziile altora, afirmând că copiii părinților non-heterosexuali au crescut cu ideea de "a pune în discuție noțiunile rigide și limitative despre sex și sexualitate și cu tendința de a lua în considerare un spectru mai larg de identități sexuale...." Studiul lui Goldberg oferă un suport direct ideii emise de alți cercetători (Baumrind, 1995; Stacey & Biblarz, 2001), anume că atitudinile sexuale și stilul de viață al părinților chiar influențează atitudinile și stilul de viață al copiilor lor
.

Golombok, S. & Tasker, F. (1996). Do parents influence the sexual orientation of their children? Findings from a longitudinal study of lesbian families. Developmental Psychology, 32, 3-11.

Descrierea autorilor:
"Sunt prezentate concluziile unui studiu longitudinal asupra orientării sexuale a adulților care au fost crescuți, ca și copii, în familii de lesbiene. Douăzeci și cinci de copii ai unor mame lesbiene și un grup de control de 21 de copii au unor mame heterosexuale singure au fost mai întâi văzuți la vârsta medie de 9,5 ani și din nou la vârsta de 23,5 ani. S-au folosit interviuri standardizate pentru a obține date despre orientarea sexuală a tinerilor adulți din studiul de urmărire, și despre caracteristicile familiale și comportamentul sexual al copiilor, de la mame și de la copiii lor din studiul inițial. Deși cei din familii de lesbiene au avut o probabilitate mai mare de a explora relațiile homosexuale, în particular dacă mediul familial din copilărie a fost unul caracterizat printr-o deschidere și acceptare a relațiilor homosexuale și lesbiene, marea majoritate a copiilor care au crescut în familii de lesbiene s-au identificat ca heterosexuali."

Comentariile mele:
Deși cu erori, acest studiu este considerat drept unul dintre cele mai bine concepute pe evaluarea diferențelor dintre copiii crescuți de homosexuali și cei crescuți de heterosexuali, datorită structurii sale longitudinale (Williams, 2000). Acest studiu arată că 8% dintre copiii adulți crescuți de mame lesbiene se identifică drept non-heterosexuali, dar pentru a fi considerat non-heterosexual în acest studiu, copilul adult trebuia să se identifice în prezent ca non-heterosexual și să anticipeze și o viitoare identitate non-heterosexuală - o metodă foarte neobișnuită pentru identificarea non-heterosexualității. Cu o astfel de metodă, unele persoane care în prezent s-au identificat ca non-heterosexuali ar putea să nu fie socotite ca atare. Totuși, metoda neobișnuită de identificare ar putea explica alte concluzii ale studiului. Dacă ne uităm la valorile Kinsey din tabelul 2, un total de 16% dintre participanți au indicat niveluri bisexuale sau homosexuale pentru atracția sexuală. Dacă comparăm cele două grupuri (copiii crescuți de lesbiene cu copiii crescuți de heterosexuale) folosind cifra de 16%, există diferențe semnificative între cele două grupuri (Throckmorton, 2004). Autorii nu au menționat aceasta și nici nu au oferit explicații sau comentarii despre asta. Oricum, 16% dintre cei crescuți de lesbiene aveau un nivel homosexual sau bisexual al atracției față de același sex, în timp ce 0% dintre copiii crescuți de heterosexuale au prezentat așa ceva. Asta înseamnă 16% față de 0%. În plus, 67% dintre copiii crescuți de lesbiene au declarat că "s-au gândit sau s-ar putea gândi în viitor la posibilitatea unor atracții homosexuale, a unor relații homosexuale sau a ambelor", în comparație cu 14% dintre copiii din familii heterosexuale. Asta înseamnă 67% față de 14%. Și, în fine, 24% dintre tinerii adulți crescuți de homosexuali au avut efectiv una sau mai multe relații sexuale homosexuale, în timp ce nici unul dintre tinerii adulți crescuți de heterosexuale nu au avut așa ceva. Asta înseamnă 24% față de 0%. În final, dacă scădem 16% (procentul copiilor adulți din acest lot care sunt atrași sexual de același sex) din 24% (procentul copiilor adulți din acest lot care au și avut o relație homosexuală) avem 8%. Asta înseamnă că 8% din acest lot de copii adulți crescuți de lesbiene au avut o relație homosexuală, chiar dacă nu au fost atrași sexual de parteneri de același sex
.

Evident, acest studiu a dezvăluit niște diferențe izbitoare între copii crescuți de homosexuali și ceilalți copii. Iar aceste diferențe corespund ideii că părinții homosexuali pot și chiar influențează comportamentul sexual al copiilor lor. Dar, în ciuda multor diferențe observate între cele două grupuri din acest studiu, prezentarea făcută de autori le minimizează sau le ignoră. Mai mult, acest studiu este deseori citat de activiștii pro-homosexualitate ca să arate că nu există nici o diferență între copiii crescuți de homosexuali și ceilalți.

Hays, D.& Samuels, A. (1989). Heterosexual women's perceptions of their marriages to bisexual or homosexual men. In F. Bozett (Ed.), Homosexuality and the family (pp. 81-100). New York: Harrington Park Press.

Sumarul făcut de autori (extras):
"Douăzeci și una de femei heterosexuale căsătorite sau care au fost căsătorite cu bărbați bisexuali sau homosexuali și care au avut copii cu ei au răsuns la un chestionar de 28 de pagini pentru explorarea experiențelor lor ca soții și mame..."

Comentariile mele:
Hays și Samuels au constatat că aproximativ 12% dintre copiii din lotul lor, cu vârste de 16 ani sau peste, au fost indicați de mamele lor ca fiind homosexuali. Din păcate, autorii nu au prezentat și o defalcare după sex a acestor copii non-heterosexuali, deci evaluarea diferențelor între băieții și fetele taților non-heterosexuali nu s-a putut realiza. Și, procentul de copii non-heterosexuali s-a bazat pe declarațiile mamelor, deși ar fi fost de preferat auto-raportarea copiilor. Acesta este încă un studiu în care cifrele pot fi sub-evaluate cu privire la copiii non-heterosexuali, din cauza vârstei reduse a multora dintre subiecți
.

Haack-Moller, A. & Mohl, H. (1984). Born af lesbiske modre [Children of lesbian mothers]. Dansk Psykolog Nyt, 38, 316-318.

Descrierea studiului lui Haack-Moller & Mohl:
Haack-Moller și Mohl au realizat un studiu de monitorizare de 10 ani pe copii crescuți de mame lesbiene. Studiul inițial a fost realizat de Nini Leick și John Nielsen. Haack-Moller și Mohl au reușit să contacteze 13 dintre cei 15 copii inițiali și toți cei 13 au fost de acord să răspundă la întrebări. Lotul de copii a constat din 6 băieți și 7 fete, cu vârste între 14 și 31 de ani. Din acest lot mic, un copil al unei mame lesbiene a fost raportat ca având preferințe homosexuale, ceea ce înseamnă 8%
.

Haack-Moller și Mohl au afirmat că lesbianismul mamelor a fost problematic pentru copii. În ansamblu, a fost mai dificil pentru fii, deși copiii de ambele sexe au raportat reacții negative și probleme în raport cu colegii. Mai mult, toți copiii și-au exprimat la un moment dat dorința după un tată și "o familie adevărată".

Comentariile mele:
Un alt lot mic cu copii de până la 14 ani, sporind astfel șansele ca acel 8% să fie de fapt o sub-estimare a procentului de non-heterosexuali din acest lot. Din păcate, sexul acelui copil homosexual nu a fost dezvăluit, așa că evaluarea impactului diferite asupra fiilor și fiicelor nu poate fi realizată
.

Miller, B. (1979). Gay fathers and their children. The Family Coordinator, 28(4), 544-552.

Prezentarea autorului:
"Au fost realizate interviuri amănunțite cu un lot de 40 de tați homosexuali și 14 dintre copiii lor. Întrebările au vizat natura și calitatea de părinte, așa cum a fost ea privită de bărbați și de copiii lor. Au fost examinate patru aspecte deseori discutate în cazurile de custodie cu un părinte homosexual. Datele arată că ideile legate de comportamentul compensatoriu al taților homosexuali, molestarea copiilor, influențele negative asupra copiilor și instigare la hărțuire sunt în mare mare nefondate. Mărturisirea homosexualității taților către copii tinde să reducă tensiunea din familie și să întărească legătura tată-copil
."

Comentariile mele:
Copiii taților homosexuali din acest studiu au avut între 14 și 33 de ani. Pe baza declarațiilor taților, 8% dintre copii erau homosexuali. Totuși, 14% dintre copiii care au fost intervievați direct s-au identificat drept homosexuali. Din nou, auto-raportarea este mai fiabilă decât declarațiile părinților. Apoi, acesta este încă un studiu care a inclus copii sub 18 ani, grup care are șanse să nu se identifice ca non-heterosexual decât mai târziu în viață. Din păcate, autorul nu oferă o defalcare pe vârste, deci procentul copiilor sub 18 ani nu este cunoscut
.

O'Connell, A. (1993). Voices from the heart: The developmental impact of a mother's lesbianism on her adolescent children. Smith College Studies in Social Work, 63, 281-299.

Prezentarea autorului:
"Acest articol se bazează pe un studiu care cercetează impactul orientării lesbiene a mamei divorțate asupra copiilor ei aflați la adolescență într-o societate homofobă. Sunt discutate aspecte de identitate sexuală și prietenii. Constatările indică o loialitate și o protectivitate profundă față de mamă, deschidere către diversitate și sensibilitate față de efectele prejudecăților. Subiecții au raportat o nevoie puternică după afiliere cu semeni și au perceput păstrarea secretului privind lesbianismul mamelor lor ca necesară pentru menținerea unor relații. Alte preocupări, apărute de-a lungul timpului, au fost teama nefondată de deficit de identitate masculină de homosexualitate. Tristețea persistentă cu privire la despărțirea părinților a rămas, iar dorința după o reunificare a familiei s-a redus după ce mama și-a mărturisit orientarea
."

Comentariile mele:
Lotul lui O'Connell a fost foarte mic - numai șase femei tinere (16 - 23 de ani) și cinci bărbați tineri (19 - 23 de ani). Nouă la sută din lotul lui O'Connell s-au identificat ca non-heterosexuali. Cele două preocupări majore exprimate de copii după mărturisirea lesbianismului mamelor lor au fost "îngrijorare cu privire la homosexualitate și teama de a deveni homosexual". În plus, mulți dintre copii și-au exprimat "sentimentele de furie, dezamăgire și resentimente". De asemenea, O'Connell consideră că probabil "drumul către o identitate sexuală stabilă include unele experiențe care sunt diferite [pentru acești copii] decât pentru semenii lor... " Din păcate, O'Connell nu dezvoltă această teorie
.

Paul, J.P. (1986). Growing up with a gay, lesbian, or bisexual parent: an exploratory study of experiences and perceptions. Unpublished doctoral dissertation, University of California at Berkley, Berkeley, CA.

Descrierea dizertației lui Paul de către Patterson (1992):
"Paul (1986) a raportat un studiu bazat pe interviuri cu fiii și fiicele (adulți) ai unor părinți homosexuali, lesbiene sau bisexuali. În interviu, respondenților (18-28 de ani) li s-a solicitat să-și evalueze orientarea sexuală. Dintre cei 34 de respondenți, doi s-au identificat drept bisexuali, trei drept lesbiene și doi drept homosexuali. Astfel, aproximativ 15% din lot s-au identificat ca homosexuali sau lesbiene. Din nou, această cifră s-a situat în intervalul normal de variabilitate a populației
."

Comentariile mele:
Deși cei 15% din lotul lui Paul s-au identificat ca homosexuali sau lesbiene, alți 6% s-au identificat ca bisexuali. pare ciudat că deși au fost incluși și luați în calcul și unii părinți bisexuali, copiii bisexuali au fost excluși din totalul menționat mai sus. Motivul pentru care Patterson i-a omis pe copiii bisexuali din total nu este cunoscut. Dar, indiferent de motiv, 21% din lotul lui Paul de tineri crescuți de părinți non-heterosexuali s-au identificat ca non-heterosexuali. Mai mult, comentariul lui Patterson cum că cifra de 15% este "în limitele normale de variabilitate a populației" nu este explicat. Așa cum am arătat mai sus, cele mai precise date la zi arată că aproximativ 2% din populație sunt non-heterosexuali. Deci, comparându-l chiar și pe acest 15%, lotul de non-heterosexuali ai lui Paul este de 7,5 mai mare decât estimările, în timp ce cifra de 21% este de 10,5 ori mai mare
.

Sumarul analizei și comentarii finale:
Aceste nouă studii arată că copiii crescuți de părinți homosexuali sau bisexuali au de aproximativ 7 ori mai multe șanse decât restul populației să dezvolte preferințe sexuale non-heterosexuale. Aceste constatări nu sunt surprinzătoare. Cu referire la lucrarea lui Ford și Beach, Amy Butler (2005) de la University of Iowa scrie: "Comportamentul sexual, inclusiv sexul partenerului sexual preferat, este în mare măsură deprins social. Copiii sunt învățați de mici cum să-și exprime impulsurile sexuale, fiind recompensați pentru activitățile corecte și penalizați pentru comportamentele dezaprobate de societate". Evident, părinții non-heterosexuali ar fi mai dispuși să accepte un comportament non-heterosexual la copiii lor. Și, de fapt, studiile arată că unele mame lesbiene chiar preferă ca fiicele lor să devină lesbiene, iar acele fiice aparent știu asta (Tasker și Golombok, 1997). Butler (2005) concluzionează că "constatările cercetărilor antropologice și sociologice și ale studiilor pe gemeni arată că există o substanțială componentă de mediu în alegerea unui partener sexual de același sex...." Fiind crescut de un părinte care afișează sau acceptă un comportament non-heterosexual constituie evident o considerabilă forță de mediu, și astfel faptul că un număr disproporționat de copii crescuți de homosexuali dezvoltă atracții homosexuale nu trebuie să mire pe nimeni
.

În urma analizei lor pe 21 de studii, cercetătorii pro-homosexualitate Stacey și Biblarz (2001) au concluzionat: "Copiii cu părinți homosexuali/lesbiene par să fie mai puțin atașați de rolurile sexuale tradiționale și mai deschiși către relații homoerotice... Dovezile, deși nu multe și puțin analizate, indică că orientarea sexuală a părinților este asociată în mod pozitiv cu posibilitatea copiilor de a dobândi o orientare similară". Ann Pelligrini, profesor asociat la NYU, se exprimă și mai direct: "familiile de homosexuali vor produce copii homosexuali" (Bronski, 2001).

Atunci când Stacey și Biblarz (2001) au recunoscut că cercetările "nici o diferență" au descoperit de fapt diferențe între copiii crescuți de părinți homosexuali și ceilalți copii, Paula Ettlebrick de la asociația National Gay and Lesbian Task Force a declarat că ei "au spart balonul unuia dintre cele mai bine ținute secrete ale comunității". Ascunderea acelui secret s-a dovedit a fi o strategie înțeleaptă care i-a ajutat pe homosexuali, influențând atât deciziile în instanță, cât și opinia publică (Clarke, 2002).

Scopul aceste analize este acela de a ne asigura că concluziile cercetărilor pe copii crescuți de părinți homosexuali sunt prezentate în mod corect și direct publicului. Deși cu mari erori, studiile pe care le avem astăzi arată că non-heterosexualii au de departe mai multe șanse să crească copii non-heterosexuali decât heterosexualii. Dacă opiniile sociopolitice de durată și restricțiile legale cu privire la părinții homosexuali se vor schimba, este bine ca ele să se schimbe într-un context de informare corectă.

Referințe suplimentare:
Baumrind, D. (1995). Commentary on sexual orientation: Research and social policy implications. Developmental Psychology, 31 (1), 130-136.

Belcastro, P.A., Gramlich, T., Nocholson, T., Price, J., & Wilson, R. (1993). A review of the data based studies addressing the effects of homosexual parenting on children's sexual and social functioning. Journal of Divorce and Remarriage, 20 (1/2), 105-122.

Bronski, M. (2001). "Queer as your Folks: A New Study says Gay Parents Create Gay Kids. How Will This Research be Used by Conservatives and Liberals?" The Boston Phoenix, August 21, 2001.

Butler, A. C. (2005). Gender differences in same-sex sexual partnering, 1988-2002. Social Forces, 84, 41-449.

Clarke, V. (2002). Sameness and difference in research on lesbian parenting. Journal of Community & Applied Social Psychology, 12, 210-222.

Lauman E.O., Gagnon, J.H., Michael, R.T., & Michaels, S. (1994). The social organization of sexuality: Sexual practices in the United States. Chicago: University of Chicago Press.

Lerner, R. & Nagai, A. (2001). No Basis: What the studies don't tell you about same-sex parenting. Washington, DC: Marriage Law Project.

Patterson, C.J. (1992). Children of lesbian and gay parents. Child Development, 63, 1025-1042.

Stacey, J. & Biblarz, T.J. (2001). (How) does the sexual orientation of parents matter? American Sociological Review, 66, 159-183.

Throckmorton, W. (2004). "Do Parents Influence the Sexual Preference of Children?" Disponibilă pe Internet la www.drthrockmorton.com.

Williams, R.N. (2000). A Critique of the Research on Same-Sex Parenting. In D.C. Dollahite (Ed.), Strengthening our families (pp. 352-355). Salt Lake City: Center for Studies of the Family, Brigham Young University.

Referințe legate de baza negenetică a homosexualității:
Bailey, J.M., Dunne, M.P., & Martin, N.G. (2000). Genetic and environmental influences on sexual orientation and its correlates in an Australian twin sample. Journal of Personality and Social Psychology, 78 (3), 524-536.

Bailey este un bine-cunoscut cercetător în direcția găsirii unei baze genetice pentru homosexualitate, dar în urma acestui studiu, el și colegii au declarat că studiul lor "nu a oferit suficiente date statistice privind importanța factorilor genetici [pentru orientarea sexuală]."

Bearman, P.S., & Bruckner, H. (2002). Opposite-sex twins and adolescent same-sex attraction. American Journal of Sociology, 107 (5), 1179-1205.

Bearman și Bruckner nu au găsit nici un suport pentru vreo influență genetică, dar au găsit suport pentru un model de socializare al homosexualității masculine.

     Council for Responsible Genetics (2006). "Brief on Sexual Orientation and Genetic Determinism." Disponibil pe Internet la www.gene-watch.org.

"... la zi, nu s-a găsit nici o legătură decisivă între genetică și orientarea sexuală."

Mustanski, B.S., Dupree, M.G., Nievergelt, C.M., Bocklandt, S., Schork, N.J., & Hamer, D.H. (2005). A genomewide scan of male sexual orientation. Human Genetics, 116 (4), 272-278.

Mustanski și colegii, inclusiv Dean Hamer (un alt bine-cunoscut cercetător în direcția identificării unei baze genetice pentru homosexualitate) nu au găsit nici o secțiune în genomul uman care să aibă legătură cu predispoziția către homosexualitatea masculină.

Whitehead, N.E. & Whitehead, B. (publicat inițial în 1999). "My Genes Made Me Do It! - A Scientific Look at Sexual Orientation." Actualizat periodic și disponibil la www.mygenes.co.nz.

Dr. Neil Whitehead este un cercetător, autor a peste 120 de lucrări științifice publicate. Această carte se bazează pe 13 ani de analize asupra a peste 10.000 de lucrări științifice și publicații despre homosexualitate. Whitehead afirmă: "Geneticieni, antropologi, psihologi formaționali, sociologi, endocrinologi, neuroanatomiști, cercetători medicali și cercetări cu studii pe gemeni sunt de acord cu privire la rolul geneticii în homosexualitate. Genele nu te fac homosexual. Nu există nici un determinism genetic, iar influența genetic este cel mult minoră."

Referințe pentru o înțelegere generală a geneticii comportamentale:
Baker, C. (2004). "Behavioral Genetics." Disponibilă pe internet la www.aaas.org. Washington D.C: American Association for the Advancement of Science (AAAS). AAAS publică și revista Science.

"Când vei vedea deci un articol care anunță: "S-a descoperit gena [introdu aici un comportament uman]", citește-l cu un spirit critic... Rolul genelor în comportamentul uman nu înseamnă ceea ce în general se înțelege greșit că ar însemna. Nu înseamnă că o genă sau câteva gene te pot face să fii într-un anumit fel. Nu înseamnă că un comportament se poate "transmite prin gene". Asemenea afirmații nu sunt acceptate în genetica comportamentală... Deși ne moștenim genele, nu moștenim trăsături de comportament de nici un fel. Efectul codului genetic asupra comportamentului nostru depinde integral de contextul în care trăim, de la o zi la alta."

Sursa: www.drtraycehansen.com

Salvează ca PDF

pagină sus