societate

pedofilii îşi apără poziţia

„Cultura homo” nu conferă mişcării pedofililor o acceptare generală. Totuşi, ea conferă acestei mişcări o credibilitate periferică, credibilitate pe care pedofilia nu a primit-o niciodată în cadrul culturii sociale generale. Membrii NAMBLA (The North American Man-Boy Love Association - Asociaţia Nord-Americană pentru Iubirea între Bărbaţi şi Băieţi) participă la unele parade ale homosexualilor.

Revista Journal of Homosexuality (vol. 20, nr. 1/2, 1990) a sondat subiectul „intimităţii masculine între generaţii” într-o manieră aprobatoare.

Discriminarea unei minorităţi

Marea majoritate a articolelor din „Intimitatea masculină între generaţii” afirmă că pedofilia ar trebui eliberată de etichetarea ca abuz asupra copilului. În prefaţă, dr. Gunter Schmidt concluzionează că „fiecare caz individual trebuie analizat din punct de vedere al meritelor... ideea de a inculpa prin lege toate actele pedofile este departe de a fi civilizată... ea implică discriminarea şi persecutarea unei minorităţi şi trebuie deci abolită.” (pag. 4)

Un alt grup de autori (doi psihologi şi un jurist - Sandfort, Brongersma şi Naerssen) argumentează că „climatul social actual face dificilă abordarea relaţiilor [pedofile] într-o manieră obiectivă.” (pag. 5)

„Aşa m-am născut şi nu mă pot schimba”

Într-un alt articol, „'Principalul lucru este a fi dorit': Studii de caz asupra experienţelor sexuale cu copii,” autorul afirmă că o treime dintre pedofilii pe care i-ar fi studiat pretindeau că „dorinţa lor sexuală faţă de copii face parte din constituţia lor. Această dorinţă este descrisă ca 'înnăscută,' 'o realitate naturală,' 'inerentă pentru ei,' etc. Laitmotivul relatărilor lor este 'ăsta sunt eu' sau 'aşa m-am născut.'“

Autorul conchide că sentimentul că aşa s-au născut îi face să creadă că nu se pot schimba, ei fiind astfel convinşi că au aceleaşi drepturi ca şi alţii de a căuta o exprimare „naturală” a sexualităţii lor (pag. 133). Acelaşi autor îl citează pe un pedofil care crede că „dacă relaţiile sexuale adult-copil ar fi acceptate, majoritatea lor ar fi cu siguranţă bune pentru ambii participanţi.” (pag. 137).

Putem recunoaşte în această abordare a pedofiliei drumul şi etapele pe care le-au parcurs şi activiştii homosexuali care au obţinut în ultimii ani o tot mai largă recunoaştere a relaţiilor homosexuale.

Psihologia trebuie să rămână „nepartinică”

Un alt articol (“Iubitorii de băieţi şi influenta lor asupra băieţilor” de Edward Brongersma) deplânge „părtinirea” manifestată în etichetarea relaţiilor dintre un bărbat şi un băiat ca „abuz, molestare, agresiune, „ etc. Dr. Brongersma deplânge faptul că cercetătorii nu pot rămâne obiectivi faţă de pedofilie, afirmând că „...mulţi oameni... manifestă o ostilitate emoţională foarte violentă faţă de iubitorii de băieţi pentru că ei se tem de propriile impulsuri pedofile.” (pag. 153).

Dr. Brongersma continuă şi citează cazuri în care asistenţi sociali au reuşit „miracole cu delicvenţi tineri aparent incorigibili - nu vorbindu-le, ci culcându-se cu ei.” El descrie felul în care aceste relaţii sexuale „au reuşit ce nu au reuşit ani de internare în instituţii de corecţie.” (pag. 161).

El spune că pedofilul iubitor poate oferi o „companie, siguranţă şi protecţie” care nu se compară cu cea oferită de părinţi (pag. 162) şi continuă afirmând că părinţii ar trebui să-l privească pe pedofilul care le iubeşte fiul „nu ca la un rival sau concurent, nu ca la un hot care le răpeşte proprietatea, ci ca la un partener în formarea băiatului lor, o persoană care ar trebui bine primită în casa lor...”

Dreptul copiilor la autonomie

Un alt autor, David Thorstad, apără „libertatea de expresie sexuală pentru tineri şi copii” (pag. 255) şi citează o lesbiană care vorbeşte despre „sensul profund” al experienţelor avute de ea ca şi copil molestat.

Autorul Gerald Jones scrie că „intimitatea între generaţii între persoane de acelaşi sex poate fi benefică pentru dezvoltare” (pag. 279) şi afirmă că „unele studii au identificat rezultate pozitive la băieţii care au avut cândva relaţii cu bărbaţi” (pag. 280). Dr. Jones vorbeşte aprobator despre studii mai recente care abordează pedofilia în „termeni neutri.” (pag. 280)

Pe aceeaşi idee, publicaţia The Harvard Gay and Lesbian Review l-a intervievat pe poetul Allen Ginsberg, un pedofil homosexual, cu puţin timp înaintea morţii acestuia. Într-un articol realizat într-o notă de flatare, ei prezintă filosofia lui Ginsberg (nemenţionată în publicaţiile importante) cu privire la sexul cu copii, fără a emite vreun comentariu asupra ei. Articolul este intitulat „Eliberare este cuvântul de ordine”:

(Allen Ginsberg): „...etichetarea relaţiilor pedofile ca 'acte de molestare.' Tuturor ne plac copilaşii. Trebuie doar să mergi să te plimbi la Vatican şi să vezi acele statuete cu copii pre-puberi, puberi şi post-puberi. Copiii goi au fost ceva plăcut timp de secole, atât pentru părinţi, cât şi pentru privitori. E ridicol să etichetezi pedofilia ca fiind criminală.”

Sursa: NARTH