ACASĂ

HOMOSEXUALITATEA

ÎNTREBĂRI

MĂRTURII

CREDINȚĂ

SOCIETATE

RESURSE

OSCAR GALINDO: LIBER DE HOMOSEXUALITATE

 

Numele meu e Oscar Galindo și am trăit toată viața mea în Mexic. M-am născut într-o familie protestantă și am mers la o biserică protestantă până la vârsta de 15 ani. Sunt cel mai mic dintre copii: fratele meu e cel mai mare, apoi urmează sora mea și cu mine. Părinții noștri au divorțat când aveam 3 ani. Tata a încercat să ne asigure necesarul material, dar nu a fost niciodată un părinte iubitor.

Îmi doream să am un tată. Mama lucra ca profesoară iar eu obișnuiam să-i spun: "Mami, vreau să am un tati. Îmi aduci unul, te rog?" sau "Îmi place de profesorul Juan" sau "Nu-l întrebi dacă vine să stea cu noi?" Asta nu s-a întâmplat niciodată.

Când aveam 12 sau 13 ani, am început să am niște deprinderi în sensul că încercam să-i ating pe băieți în autobuz sau să mă uit la ei la toaletă. Am avut apoi prima experiență sexuală. A fost groaznic. M-am simțit foarte murdar; am fugit acasă și am făcut baie, plângând și cerându-i iertare lui Dumnezeu. După câteva zile însă, am încercat să-mi amintesc unde îmi spusese băiatul acela că locuiește.

Aveam numai 14 ani și m-am implicat tot mai mult în relații sexuale cu anonimi. Eram foarte impulsiv. Când mergeam cu autobuzul, mă așezam lângă un tip și încercam să-l ating. Uneori luam bătaie pentru asta, în timp ce alții credeau că vreau să-i buzunăresc și deveneau agresivi.

Familia știa de problema mea. Mama m-a dus la doctor pentru un examen fizic, gândindu-se că aș fi putut contracta o boală venerică. M-a dus și la alți doctori, la psihologi și la psihiatri. Am mers cu ea doar pentru că voiam să realizeze că NU MĂ VOI SCHIMBA. Nu voiam să mă schimb și deci nu m-am schimbat.

Am început să frecventez petreceri de homosexuali, să beau și să vin acasă foarte târziu. Mama era foarte supărată și încerca să mă "schimbe". Eu m-am supărat mai tare decât ea și m-am hotărât să plec de acasă. Am fugit într-unul dintre cele mai mari orașe din lume - México City (aflat la 2 ore distanță de noi). Am cunoscut acolo mulți homosexuali și, deși în cele din urmă m-am întors acasă, din acel moment am mers des în capitală ca să vizitez baruri, discoteci, saune și teatre pentru homosexuali.

La 17 ani am avut primul partener homosexual. Chiar mă îndrăgostisem de tipul acela, însă m-a rănit foarte mult. Familia știa că am o relație foarte nesănătoasă cu acel bărbat de 22 de ani. Odată el m-a încurajat să beau mult. După acea experiență, mi-am jurat să nu mai fac niciodată așa ceva. Din acel moment am încercat să nu mai fiu victimă, ci vânător.

Pe măsură ce am realizat că relațiile homosexuale implică de obicei un conflict considerabil, am început să beau tot mai mult, cu impactul de rigoare asupra sănătății mele.

Am mers așa până la vârsta de 25 de ani, uneori încercând să-mi găsesc un iubit, mereu întrebându-mă când găseam pe unul "Acesta o fi pentru mine?" Am încercat să am o relație bună, dar mereu ajungeam la frustrare. M-am refugiat în alcool și în întâlniri anonime în cinematografe, saune și toalete publice.

La vârsta de 25 de ani, după o beție cruntă, mi-a fost foarte rău și am avut probleme mari de sănătate. Locuiam cu mama mea, dar ea lucra pe atunci într-un alt oraș. Eram singur, foarte deprimat, frustrat și cu mari probleme fizice, emoționale și spirituale. Am încercat să fac o radiografie a vieții mele: singur, bolnav, cu un stil de viață care îmi adusese numai durere și disperare. Trebuia să mă schimb, dar încercasem și nu reușisem.

Meditând la aceste lucruri, am primit vizita a doi "îngeri". Au venit la mine două femei de la o biserică și mi-au spus că Hristos mă iubește. Mi-au spus că Dumnezeu mă iubește și că vrea să mă ajute să-mi revin. Am început să plâng, dorind din toată inima să mă împac cu Dumnezeu. Am plâns cred o săptămână întreagă!

Am schimbat regimul - am început să beau altceva: Biblia. Am început să învăț versete pe de rost. Am început să merg la biserică și să caut informații despre organizații sau asociații care îi pot ajuta pe cei cu probleme ca ale mele. Am găsit una în Mexico City. Nu prea știau cum să mă ajute. Știam că dorințele mele homosexuale nu vor dispărea peste noapte. Credeam că Dumnezeu va face ceva... dar când? Nu aveam răspunsul.

Am tot căutate ajutor, ajungând în cele din urmă la aceleași relații homosexuale. Am fost foarte dezamăgit de mine însumi, dar nu și de Dumnezeu. Știam că era responsabilitatea mea, însă nu știam cum să capăt controlul asupra ispitelor. Ceea ce auzeam la biserică mi se părea prea "spiritual" pentru nevoile mele.

Apoi am auzit de organizația Exodus. Am început să cumpăr cărți și să citesc mărturii personale. Deși nu înțelegeam prea bine engleza, m-am decis să traduc acele cărți și mărturii (așa am învățat engleza pe care o știu acum). Mi-a luat sase luni să traduc prima carte: "Counseling the Homosexual" de Michael Saia. Am început să învăț tot mai multe, despre cauzele primare ale homosexualității, despre dependența emoțională, despre realitatea schimbării și despre multe altele. Am asimilat foarte multe informații. Ulterior am realizat că informația în sine nu îmi rezolvă problemele. Așa ceva nu se obține citind tonele de cărți pe care le citisem eu, ci printr-o relație apropiată cu Dumnezeu, încetul cu încetul, zi de zi. În cazul meu, a fost nevoie de 10 ani. Să învăț din greșeli a fost dureros uneori. M-a ajutat însă Dumnezeu, m-am încrezut în El și, în ciuda căderilor mele, m-a ajutat să mă ridic și să merg mai departe.

Privind înapoi, realizeze că tot efortul a meritat. Acum sunt liber și am o relație cu Dumnezeu. Nu mă mai implic în relații homosexuale. Mai sunt uneori atras de bărbați, însă ideea de act homosexual îmi face greață. Nu mă mai văd făcând acele lucruri. Vorbesc cu Dumnezeu despre aceste ispite și asta ajută la disiparea lor.

Am acum libertatea de a vorbi și altora despre experiența mea. Se poate scăpa de homosexualitate, iar cea mai bună metodă este prin a te apropia de Dumnezeu.

Între timp, am înființat un grup de sprijin în México City. Dorim să-i ajutăm pe cei care vor să învingă homosexualitatea, precum pe familiile lor. În paralel cu această activitate am lupta mea personală, zi de zi, "alergând cu stăruință în lupta care ne stă înainte, cu ochii ațintiți asupra lui Iisus, începătorul și plinitorul credinței."

Sursa: http://www.exodusglobalalliance.org

pagină sus