ACASĂ

HOMOSEXUALITATEA

ÎNTREBĂRI

MĂRTURII

CREDINȚĂ

SOCIETATE

RESURSE

OPINII ȘTIINȚIFICE PRIVIND CAUZELE HOMOSEXUALITĂȚII

Bogdan Mateciuc

 

Concluzia majorității cercetătorilor este aceea că homosexualitatea (ca și alte stări psihologice) este cauzată de o combinație de factori sociali, psihologici și biologici. Prezentăm mai jos citate din cercetători în domeniu:

(1) Dr. Dean Hamer, cercetător care a căutat "gena homosexualității", homosexual:

"Genele sunt hardware-ul... datele provenind din experiențe de viată sunt prelucrate de software-ul sexual și ajung în circuitele identității. Eu bănuiesc că software-ul sexual este o combinație de gene și mediu, așa cum softul unui calculator este o combinație între ce s-a instalat din fabrică și ce a fost adăugat de utilizator."

P. Copeland și D. Hamer (1994) The Science of Desire. New York.

(2) Jeffrey Satinover, psihiatru, Doctor în Medicină:

"Asemenea tuturor stărilor comportamentale și mentale complexe, homosexualitatea nu este determinată exclusiv nici biologic, nici psihologic, ci rezultă dintr-o combinație greu de cuantificat între factori genetici, influente intrauterine, mediul postnatal (comportament familial și cultural), precum și o serie de opțiuni repetate la momente critice ale dezvoltării."

J. Satinover, M.D., Homosexuality and the Politics of Truth (1996) (Homosexualitatea și politica adevărului). Grand Rapids, Baker Books.

(3) Când Dr. Dean Hamer a fost întrebat dacă homosexualitatea își are rădăcinile numai în biologie, el a răspuns:

"Categoric nu. Din studiile pe gemeni, știm deja că jumătate sau mai mult din variabilitatea orientării sexuale nu este moștenită. Studiile noastre încearcă să indice factorii genetici, nu să-i nege pe cei psihologici."

"New Evidence of a 'Gay Gene'" (Noi dovezi privind "gena homosexualității") de Anastasia Toufexis, Time, 13 noiembrie 1995, vol. 146, nr. 20, pag. 95.

(4) William Byne, psihiatru, Doctor în Biologie, și Bruce Parsons (1993) au analizat cu atenție principalele studii biologice asupra homosexualității. Au constatat că nici unul nu susține categoric teoria cazuală biologică. (Vezi W. Byne și B. Parsons, "Human Sexual Orientation: The Biologic Theories Reappraised." Archives of General Psychiatry 50, no.3.)

(5) Psihiatrii Friedman și Downey declară că "modelul bio-psiho-social" se potrivește cel mai bine cunoștințelor noastre privind cauzalitatea, cu diferite combinații de temperament și evenimente de mediu care duc la homosexualitate. Ei afirmă:

"În ciuda recentelor constatări neurobiologice care sugerează că homosexualitatea este determinată genetic și biologic, lipsesc dovezile credibile privind un model biologic al homosexualității."

R. Friedman și J. Downey, Journal of Neuropsychiatry, vol. 5, nr. 2, l993.

(6) Sociologul Steven Goldberg, Master în Sociologie:

"Practic toate dovezile indică împotriva unui factor cauzal fiziologic categoric, și nu știu nici un cercetător care să creadă că există un asemenea factor determinativ... acești factori joacă un rol în predispoziție, nu un rol determinativ... Nu știu pe nimeni în domeniu care să pretindă că homosexualitatea ar putea fi explicată fără referire la factorii de mediu."

"Activiștii homosexuali nu discută despre configurația familială clasică; ei evită să discute despre numeroasele dovezi privind factorii familiali. Studiile care încearcă să nege existenta unui model familial standard în homosexualitate îi conving numai pe cei care au nevoie să le creadă."

S. Goldberg (1994) When Wish Replaces Thought: Why So Much of What You Believe is False. (Când dorința înlocuiește mintea: de ce atât de multe dintre cele ce crezi sunt false),  Buffalo, New York, Prometheus Books.

(7) Un articol despre gene și comportament, din revista Science, afirmă:

"...interacțiunea dintre gene și mediu este mult mai complicată decât "genele violenței" și "genele inteligenței" trâmbițate de presa de duzină. Într-adevăr, recentele studii asupra factorilor de mediu constituie o dovadă a interesului crescut privind efectele geneticii asupra comportamentului. Aceleași date care indică efectele genelor indică și enorma influență a factorilor ne-genetici."

C. Mann, "Genes and behavior" (Gene și comportament), Science 264:1687 (1994), pag. 1686-1689.

(8) Din concluziile Dr. Jeffrey Satinover din "The Gay Gene" (Gena homosexualității):

"(1) Există o componentă genetică a homosexualității, dar 'componentă' este doar un mijloc vulgar de a indica asocieri și legături genetice. 'Asocieri' și 'legături' nu înseamnă 'cauză.'

(2) Nu există nici o dovadă care să indice că homosexualitatea este genetică - și nici un studiu nu pretinde că există. Există numai presa și anumiți cercetători, care doresc să capteze publicul."

Jeffrey Satinover, The Journal of Human Sexuality, 1996, pag. 8.

(9) Cercetătorul Dr. Simon LeVay:

"În acest moment, opinia cea mai răspândită [asupra cauzei homosexualității] este aceea că sunt implicați o multime de factori.

"Un studiu realizat în 1988, prin intervievarea a celor mai cunoscute figuri în domeniu, privind opinia lor despre homosexualitate, a inclus întrebarea: 'Mulți analiști consideră că orientarea sexuală a unei persoane este determinată de unul sau mai mulți factori: genetici, hormonali, psihologici sau sociali. Pe baza informațiilor la zi, care este opinia dvs.?'

"Răspunsurile au inclus: 'toate acestea împreună' (Alan Bell), 'toate aceste variabile' (Richard Green), 'factori multipli' (Gilbert Herdt), 'o combinație din toti factorii menționați' (Evelyn Hooker), 'toți acești factori' (Judd Marmor), 'o combinație de cauze' (Richard Pillard), 'posibil factori genetici și hormonali, însă jocurile juvenile de explorare sexuală sunt în mod special importante' (John Money), 'factori genetici și hormonali, și probabil și unele experiențe din copilărie' (James Weinrich)."

Simon LeVay (1996), în Queer Science, publicată de MIT Press.

(10) Asociația Americană de Psihologie afirmă:

"Au fost propuse diferite teorii privind cauzele orientării sexuale... Totuși, mulți oameni de știință împărtășesc opinia conform căreia orientarea sexuală se formează la majoritatea oamenilor de la o vârstă timpurie, prin interacțiuni complexe ale factorilor biologici, psihologici și sociali."

Din brosura A.P.A., "Answers to Your Questions About Sexual Orientation and Homosexuality" (Răspunsuri la întrebări despre orientarea sexuală și homosexualitate)

(11) Un pliant realizat de asociația "Părinților și prietenilor homosexualilor și lesbienelor" din SUA, realizat cu ajutorul Dr. Clinton Anderson de la Asociația Americană de Psihologie, afirmă:

"Până acum, nici un cercetător nu a pretins că genele pot determina orientarea sexuală. În cel mai bun caz, cercetătorii cred că ar putea exista o componentă genetică. Nici un comportament uman, inclusiv cel sexual, nu a fost relaționat până acum de markerii genetici. Sexualitatea, asemenea celorlalte comportamente, este neîndoielnic influențată de factori atât biologici, cât și sociali."

pagină sus