ACASĂ

HOMOSEXUALITATEA

ÎNTREBĂRI

MĂRTURII

CREDINȚĂ

SOCIETATE

RESURSE

IDENTITĂȚI, LOCURI ȘI PRACTICI HOMOSEXUALE NOI

Larry Houston

 

Acest articol are patru secțiuni, trei dintre ele referindu-se la „noutățile” care îi pot caracteriza pe cei ce se auto-identifică drept homosexuali și duc o viață ca atare. Mai întâi este vorba de felul în care aleg ei să se identifice, folosind termenul gay/lesbiană în loc de homosexual. Apoi, cultura/societatea americană în schimbare a permis apariția unor „noi locuri de întâlnire”. A treia „noutate” sunt „comportamentele/practicile sexuale” ale multora dintre cei ce auto-identifică drept homosexuali și duc o astfel de viață. Multe dintre citatele de mai jos provin de la cei ce se identifică drept homosexuali și promovează un stil de viață manifest. Ultima secțiune descrie consecințele/rezultatele acestor comportamente/practici sexuale noi și periculoase ale celor se identifică drept homosexuali.

O nouă identitate

“Pe scurt, mediul politic și cultural suferise o liberalizare care crease premizele pentru emergența unei mișcări homosexuale ample.” (Engel, The Unfinished Revolution: Social Movement Theory and the Gay and Lesbian Movement, pag. 38)

“Configurarea înțelesului homosexualității de către susținătorii ei, ca stil de viață alternativ sau status minoritar, și deplasarea homosexualilor și lesbienelor către centrul societății urmărește același tipar ca transformarea rolului social al negrilor și femeilor în aceeași perioadă.” (Seidman, Embattled Eros, pag. 148-149)

“Ideea unei identități homosexuale a fost formulată în ultimele două decenii. Istoric vorbind, este produsul mișcării de emancipare a homosexualilor și lesbienelor care, la rândul ei, s-a inspirat din mișcarea pentru drepturile negrilor și de emancipare a femeilor din anii cincizeci și șaizeci. Asemenea identităților etnice, identitatea sexuală îi alocă pe indivizi unui grup, comunitatea homosexualilor. Deși identitatea sexuală a devenit o identitate de grup, antecedentele ei istorice pot fi urmărite înapoi până la ideea din secolul nouăsprezece, când homosexualul și lesbiana constituiau un specimen biologic nou descoperit, un „al treilea sex”. Homosexualitatea, care fusese concepută inițial ca un act, devenea acum un actor (De Cecco, 1990b). Odată creați actorii, li s-a putut aloca o identitate de grup. Odată ce persoana devenea membră a unui grup, în particular unul care fusese stigmatizat și marginal, identitatea individului era ușor subsumată identității de grup.” (De Cecco and Parker, “The Biology of Homosexuality: Sexual Orientation or Sexual Preference,” pag. 22-23 în Sex, Cells, and Same-Sex Desire: The Biology of Sexual, Preference, editori De Cecco și Parker)

“Dincolo de toate aceste aspecte ale stilului de viață era chestiunea în sine a identității homosexuale. Identitatea homosexuală nu este un produs al naturii mai mult decât alte identități sexuale. Ea s-a format în urma unei istorii complexe de definiții și auto-definiții, iar ceea ce au arătat în mod clar istoriile recente ale homosexualității este faptul că nu există nici o legătură necesară între practicile sexuale și identitatea sexuală.” (Weeks, Sexuality and Its Discontents Meanings, Myths and Modern Sexualities, pag. 50)

“Emanciparea homosexualilor a evoluat cumva către dreptul de a se simți bine – de a merge în baruri și discoteci, de a consuma droguri și de a face sex frecvent și impersonal.” (Clendinen and Nagourney, Out for Good: The Struggle to Build a Gay Rights Movement in America, pag. 445)

“Alți bărbați care participaseră cu entuziasm la viața din gheto obosiseră acum de anonimatul acesteia și de valorile ei interne. Au întrebat de ce a aparține de comunitatea gay a ajuns să însemne a te rupe de familia ta, a lua droguri și a avea parteneri multipli, a dansa toată noaptea în clubul „corect” și a merge în weekend în partea „corect㔠a Fire Island. În loc să ofere o emancipare autentică, viața de homosexual crease un alt tip de opresiune în sensul conformării unor expectații sociale privind ceea ce „ar trebui” să fie, să creadă, să poarte și să facă un homosexual.” (Andriote, Victory Deferred: How AIDS Changed Gay Life in America, pag. 24)

“Datele arată suficient de convingător că, înainte de mijlocul secolului, comportamentul homosexual era foarte diferit de ceea ce a devenit ulterior, că de la jumătatea secolului încolo au existat schimbări fundamentale nu doar în percepția de sine și pozițiile bărbaților homosexuali, ci și în ceea ce privește obiceiurile sexuale, tipurile și numărul de parteneri, chiar și a modurilor de a face dragoste. Aceste revoluții au atins un apogeu chiar în momentul în care a explodat HIV, asemenea unei serii de bombe cu ceas de-a lungul Americii. Atunci când privim experiența homosexuală la global, se pare că apariția simultană a unor comportamente noi și creșterea dramatică a celor vechi au condus la una dintre cele mai mari mutații din ecologia sexuală cunoscută până atunci. Există suficiente dovezi că această mutație a avut un impact decisiv asupra transmiterii oricăror boli cu sexuale existente, dintre care HIV a fost doar una, însă cea mai mortală.” (Rotello, Sexual Ecology: AIDS and the Destiny of Gay Men, pag. 39)

“Componenta periculoasă a scenei gay, care pare să fi fost pepiniera sau, cel puțin, locul de pregătire pentru ceea ce a părut tot mai mult a fi o boală nouă și necunoscută, nu este deloc o patologie pe care noi, ceilalți, să o ignorăm.” (Black, The Plague Years: A Chronicle of AIDS, The Epidemic of Our Times, pag. 43)

“Factorul primar care a condus la creșterea transmiterii HIV a fost sexul anal combinat cu parteneri multipli, în particular în grupuri concentrate de persoane. Până în anii șaptezeci, nu există nici o îndoială că pentru cei din grupurile cele mai active sexual, sexul anal cu parteneri multipli a devenit un eveniment major. Michael Callen, atât un practicant, cât și un observator îndeaproape al vieții homosexuale de pe banda de viteză, crede că acesta a fost un „aspect nemaivăzut” al revoluției homosexuale.” (Rotello, Sexual Ecology: AIDS and the Destiny of Gay Men, pag. 75)

“Aceste date demonstrează categoric că mișcarea de emancipare a homosexualilor a condus la creșterea masivă a promiscuității printre bărbații homosexuali, alături de schimbări majore la nivelul practicilor sexuale care au făcut ca leziunile rectale, contactul imunologic cu sperma, consumul de droguri ușoare și transmiterea multor infecții virale, fungice și bacteriene să devină lucruri mult mai comune decât erau înainte de 1970. Aceleași date arată că recentele schimbări de activitate sexuală și consum de droguri au jucat un rol major în sporirea populației homosexuale masculine expuse riscului de reducere a imunității. Dat fiind că promiscuitatea, sexul anal receptiv și fisting-ul sunt cei mai periculoși trei factori de risc asociați cu SIDA la homosexuali și dat fiind că fiecare dintre acești factori de risc este corelat cu cazuri cunoscute de afecțiuni imunologice, ei reprezintă factori semnificativi pentru a înțelege de ce SIDA a apărut ca o problemă majoră medicală anume în 1970.” (Root-Bernstein, Rethinking AIDS: The Tragic Cost of Premature Consensus, pag. 290-291)

“Atunci când SIDA a lovit comunitățile de homosexuali din SUA, s-au realizat câteva studii de către CDC pentru a se stabili ce anume din stilul de viață homosexual predispunea la acea problemă imunologică. Au fost de fapt doar două lucruri care au scos în evidență acest stil de viață: sexul promiscuu și folosirea extensivă a drogurilor ușoare.” (Adams, AIDS: The HIV Myth, pag. 127)

“Emanciparea homosexualilor evoluase cumva către dreptul de a te simți bine – de a merge în baruri, discoteci – de a consuma droguri și de a face sex impersonal și frecvent.” (Clendinen and Nagourney, Out for Good: The Struggle to Build a Gay Rights Movement in America, pag. 445)

“Pe scurt, stilul de viață homosexual – dacă acest haos se poate numi, la urma urmei, stil de viaț㠖 pur și simplu nu funcționează: nu servește celor două funcții pentru care există tot cadrul social: a limita impulsurile naturale ale oamenilor pentru a nu se manifesta într-o manieră greșită și a le satisface nevoile naturale. Deși e imposibil de a furniza o listă analitică completă a tuturor cauzelor și determinanților acestei nereușite, putem intui cel puțin câteva dintre cauzele majore. Multe au fost analizate ca elemente ale celor Zece Comportamente Greșite; rămâne de discutat doar incapacitatea comunității homosexuale de a furniza o alternativă viabilă la familia heterosexuală.” (Kirk and Madsen, After the Ball: How America Will Conquer Its Fear and Hatred of the Gay’s in the 90s, pag. 363)

Noi locuri de întâlnire

“Programul complex de cercetare care a caracterizat perioada de la începutul anilor 1970 până la începutul epidemiei SIDA a reflectat modificările majore din comunitatea homosexualilor. Decizia multor indivizi de a se auto-identifica drept homosexuali și lesbiene a schimbat experiența sexualității homo. De la o comunitate „homosexual㔠relativ redusă, bazată în principal pe dorința sexuală și relație afectivă între iubiți și cercuri de prieteni, s-a trecut la o comunitate caracterizată prin construirea de zone rezidențiale, întreprinderi comerciale, servicii sociale și de sănătate, cluburi politice și mișcări intelectuale.” (Turner, Miller, and Moses, Editors. AIDS Sexual Behavior and Intravenous Drug Use, pag. 127)

“În anii 1970, proliferarea extraordinară a cluburilor, barurilor, discotecilor, băilor publice, sex-shop-urilor, agențiilor de turism și revistelor pentru homosexuali a permis comunității să iasă la lumină și să adopte un repertoriu complet noi de comportament erotic, complet diferit de toate activitățile de până atunci.” (Grmek, History of AIDS, pag. 168-169)

“Pe scurt, instituțiile sexuale homosexuale și activitatea sexuală din cadrul lor a devenit echivalentul social al familiei, prietenilor și comunității: au promovat conexiunile sociale care le-au dat homosexualilor un sentiment de apartenență și suport social.” (Rushing, The AIDS Epidemic Social Dimensions of an Infectious Disease, pag. 30)

“Instituțiile lumii homosexualilor le-au facilitate bărbaților să se întâlnească pentru sex, nu pentru prietenie, și majoritatea relațiilor pe termen lung accept㠄infidelitatea” sexuală, deși cuvântul în sine sună bizar.” (Altman, Defying Gravity: A Political Life, pag. 118)

“Legătura magică s-a realizat printr-un cuvânt cheie. „Un cuvânt”, scrie Nathan Frain, “este ca o grenadă de mână în toată această afacere: promiscuitate”. Deși promiscuitatea era văzută de mult timp ca o caracteristică a homosexualilor, nu e nici o îndoială că anii 1970 au fost martorii unui salt cantitativ în ceea privește incidența acesteia în locuri ca băi publice și baruri pentru homosexuali, care existau în mod specific pentru sexul ocazional, în toate marile orașe din Statele Unite, dar și în restul lumii, de la Toronto la Paris, Amsterdam și Sydney (deși Londra rămăsese cumva deoparte, în mare măsură din cauza reformei din 1967). Michel Foucalt a scris detaliat despre dezvoltarea „laboratoarelor de experimentare sexual㔠în orașe ca San Francisco și New York, “contra-partea curților medievale care aveau reguli stricte de curtare”. Pentru prima dată, pentru majoritatea homosexualilor, sexul a devenit foarte accesibil. Odată cu el a apărut și șansa nu doar de a avea parteneri frecvenți, ci și de a explora o varietate de relații sexuale. Acolo unde sexul devine prea disponibil, sugerează Foucault, sunt necesare modificări periodice pentru a îmbunătăți plăcerea actului. Pentru mulți homosexuali ieșiți la lumină în anii 1970, lumea homosexuală a fost un paradis al oportunităților sexuale și al explorării simțurilor.” (Weeks, Jeffery. Sexuality and Its Discontents Meanings, Myths and Modern Sexualities, pag. 47-48)

“Nu știm, în termeni cantitativi reali, ce anume s-a schimbat la comportamentul homosexual în anii 1970, dar putem identifica trei domenii de schimbare: proliferarea băilor publice și a cluburilor pentru homosexuali, care au facilitat numeroase contacte sexuale pe noapte (până în 1984, un lanț de băi publice avea băi în 42 de orașe americane, inclusiv în Memphis și în London, provincia Ontario), emergența paraziților cu transmitere sexuală ca problemă majoră de sănătate printre homosexuali, în special în New York și California, și o explozie a „drogurilor ușoare”, adică consumul de stimulente chimice cum ar fi MDA, angel dust, diverși azotați, etc. - alături de ceea ce a fost numit ulterior „sex pe banda de viteză”. Aceste trei elemente pot fi corelate cu diferite teorii despre SIDA în anii 1980.” (Altman, AIDS in the Mind of America, pag. 14)

“Acest model, care a fost numit uneori ipoteza „suprasarcinii imune” sau a „suprasarcinii de antigeni”, a reprezentat cadrul medical inițial pentru înțelegerea epidemiei: sindromul era legat în mod esențial de homosexuali, mai specific de "excesele" vieții de homosexual. Așa cum sugera Newsweek în articolul „Diseases That Plague Gays”, epidemia a coincis cu proliferarea băilor publice și a barurilor și librăriilor pentru homosexuali în principalele orașe, locuri de întâlnire pentru homosexuali. Homosexualii de la oraș, bucurându-se de „viața pe banda de viteză”, s-au expus atâtor boli cu transmitere sexuală, a luat atâtea tratamente pentru a combate acele boli, au consumat atâtea droguri ușoare încât sistemul lor imunitar a cedat în cele din urmă, lăsându-le organismul pradă unei panoplii de infecții oportunistice. Așa cum afirma un doctor de la Harvard, „destrăbălarea cu sex și droguri” și „stilul de viață din New York” au fost vinovații. Ceea ce îi deosebea e homosexuali de heterosexualii libertini, infectați cu CMV, de pacienții cardiaci care luau azotat de amil și de numeroșii pacienți care luau antibiotice puternice sau medicamente antiparazitice – sugerează acești experți - este faptul că numai homosexualii (sa homosexualii trăind „viața la maxim”) se confruntau cu toate aceste riscuri deodată.” (Epstein, Impure Science, pag. 48)

Comportamente și practici sexuale noi

”În general, aventura sexuală este privită în lumea homosexualilor ca o finalitate în sine, nu neapărat legată de dedicarea emoțională în timp ce, invers, dedicarea emoțională nu implică o constanță sexuală (poată să nu implice sex deloc) pentru a rezista.” (Altman, Defying Gravity: A Political Life, pag. 118)

"Istoricul homosexual Dennis Altman afirmă că, în emancipații ani șaptezeci, când promiscuitatea era văzută ca o virtute în unele segmente ale comunității homo, „a fi responsabil de sănătatea celuilalt echivala cu a face controale frecvente de sifilis și gonoree și unele practici îndoielnice, cum ar fi a lua un pumn de tetraciclină înainte de a merge la băile publice.” Pentru homosexualii pentru care sexul era centrul și circumferința vieții lor, singura grijă cu privire la sănătate era că boala ar putea cumva să-i împiedice să facă sex – ceea ce, în mintea lor, însemna că nu ar mai fi fost homosexuali „mândri”.” (Andriote, Victory Deferred: How AIDS Changed Gay Life in America, pag. 37)

„Într-adevăr, nu există indicii ale nici unei societăți care să accepte atât homosexualitatea, cât și promiscuitatea homosexuală nelimitată. Departe de a fi modul standard al homosexualității masculine, stilul de viață al homosexualilor americani din anii șaptezeci și optzeci pare unic în istorie.” (Rotello, Sexual Ecology: AIDS and the Destiny of Gay Men, pag. 225)

„Pentru întâia dată, s-a format un standard de comunitate care a transformat sexul cu anonimi într-un lucru bun – o altă alegere pentru lărgirea paletei sexuale. Întâlnirile pentru sex cu necunoscuți aveau loc nu pentru că oamenii aceia aveau nevoie să-și ascundă identitatea, ci pentru că era hot să separi actul sexual de intimitate.” (Sadownick, Sex Between Men, pag. 83)

„Sexul anal a ajuns să fie văzut ca o expresie esențial – posibil expresia esențial㠖 a intimității homosexuale în anii 1980.” (Rotello, Sexual Ecology: AIDS and the Destiny of Gay Men, pag. 101)

„Aceste observări ale noilor sindromuri asociate cu stilul de viață al unui homosexual foarte activ sugerează că atât tipul de activitate sexuală, cât și amploarea promiscuității asociate cu aceasta s-au schimbat semnificativ în anii șaptezeci.” (Root-Bernstein, Rethinking AIDS: The Tragic Cost of Premature Consensus, pag. 285-286)

„La mijlocul secolului și în special în anii șaizeci și șaptezeci, bărbații homosexuali au început să facă ceva ce apare ca fiind rar în istoria sexului: au abandonat separarea strictă a rolurilor sexuale și au început să joace, alternativ, atât rolul insertiv, cât și pe cel receptiv, practică numită uneori versatilitate.” (Rotello, Sexual Ecology: AIDS and the Destiny of Gay Men, pag. 76)

„O altă noutate relativă a fost flexibilitatea în creștere a rolurilor sexuale. În societățile mai tradiționale, homosexualitatea urma tipic modele rigide: anumiți bărbați era partenerii insertivi la penetrarea orală și anală, iar alții era partenerii receptivi. În anii 70 și 80 însă, homosexualii americani au început să adopte deseori ambele roluri. În loc să mai servească drept fund-de-sac pentru virus, așa cum făceau frecvent femeile heterosexuale, bărbații homosexuali și bisexuali au adoptat tot mai des un comportament extrem de propice pentru transmiterea HIV.” (Allen, The Wages of Sin: Sex and Disease, Past and Present, pag. 125-126)

„Pe măsura ce era în derularea versiunea homosexuală a revoluției sexuale, în rândul unora dintre homosexualii din marile orașe americane, s-a ajuns la o schimbare a comportamentelor sexuale. Probabil schimbarea cea mai semnificativă a fost faptul că unele grupuri de homosexuali au început să practice sexul anal cu zeci sau chiar sute de parteneri pe an. De asemenea, semnificativ a fost accentul tot mai mare pus pe sexul anal „versatil”, în care partenerii jucau alternativ rolul receptiv și cel insertiv, și pe comportamente noi, cum ar fi analingus sau rimming, care au facilitate răspândirea unor microbi altfel greu de transmis. De asemenea, importantă a fost o mutație în tiparele parteneriatelor, de la sistemele difuze în care multe acte homosexuale aveau loc cu parteneri care nu se identificau drept homosexuali, la sisteme relativ închise, în care majoritatea activității sexuale se desfășura într-un cerc împreună cu alți bărbați homosexuali. De asemenea, important a fost și declinul "imunității de grup" cauzată prin infecții repetate cu diferite BTS, inoculări repetate cu antibiotice sau alte medicamente pentru combaterea acelor BTS, vaccinarea repetată cu antibiotice și alte medicamente pentru combaterea acestora, precum și abuzul de droguri ușoare, stres și alte comportamente care aveau legătură cu imunitateae pentru combaterea acelor Vombaterea acelor Vate cu antibiotivura nît homosexuali, la sistemel d.” (Rotello, Sexual Ecology: AIDS and the Destiny of Gay Men, pag. 57-58)

„În anii 1970, s-a dezvoltat un nou scenariu cultural, care celebra și încuraja experimentele sexuale și separarea actului sexual de intimitatea dintre bărbații homosexuali; acesta, la rândul lui, a reafirmat natura tranzacțională a pieței pe măsură ce întâlnirile sexuale anonime și partenerii multipli deveneau norma (vezi Murray, 196, 175; Sadownick, 1996, 77-112). Levine (1992, 83) sumarizează efectul emancipării homosexuale asupra scripturilor sexuale homosexuale: „Redefinirea iubirii homosexuale, produse de emanciparea homosexuală, ca formă principală de expresie erotică, a lansat o provocare la adresa identificării masculine în rândul clonelor, care era transmisă prin strategii de prezentare și prin agățare, înșelare și petreceri... Ideea culturală de auto-satisfacere a încurajat și mai mult aceste idei, confirmând hedonismul sexual și recreațional inerent agățatului, înșelatului și petrecerilor.” Deși sexul sau însoțirea recreațională și sexul sigur au devenit cumva important ca simboluri în anii 80 și 90, scripturile care au legitimat piața tranzacțională sunt încă valabile și nu există nici o dovadă supremă că piața ar fi devenit relațională (vezi Sadownick, 1996 cap. 5-7; Murray 1996, 175-78; conf. Levine 1992, 79-82.)” (Laumann, Ellingson, Mahay, Paik și Youm, The Sexual Organization of the City, pag. 97)

„Indiferent care a fost cauza SIDA, unică sau multiplă, este cert că homosexualii promiscui de la sfârșitul anilor 70 și începutul anilor 80 au reprezentat un teren fertil pentru o epidemie.” (Adams, AIDS: The HIV Myth, pag.131)

„Rețelele cazuale extensive ale homosexualilor care făceau sex aparent numai pentru plăcerea senzuală, și aceasta în multe moduri diferite, au mers mult dincolo de tot ce se făcuse până atunci în Statele Unite sau în alte țări și mult dincolo de ce ne-am fi putut imagina cu câțiva ani în urmă. Fără îndoială, „stilul sexual al homosexualilor în anii 70 și începutul anilor 80 a reprezentat un fenomen istoric specific” (Bateson și Goldsby, 1988:44).” (Rushing, The AIDS Epidemic Social Dimensions of an Infectious Disease, pag. 27)

Consecințe/Rezultate

„A fost un accident istoric faptul că HIV s-a manifestat mai întâi la homosexualii de pe coasta de est și de vest a Statelor Unite”, scria sociologul britanic Jeffrey Weeks în AIDS and Contemporary History în 1993. Opinia lui a fost aproape universală prin homosexualii și activiștii anti-SIDA, până în ziua de azi. Totuși, ecologia sexuală descrisă mai sus comportă prea puține aspecte „accidentale”. Parteneri multipli simultani, sex anal versatil, comportament de grup orientat pe centre sexuale comerciale, abuz generalizat de droguri ușoare, valuri repetate de BTS și administrarea constantă de antibiotice, turismul sexual – toți acești factori nu au fost „accidente”. Sexul anal cu parteneri multipli a fost încurajat, celebrat, considerat o componentă majoră a emancipării. Comportamentul principal de grup în băi și cluburi sexuale a fost pentru mulți o chintesență a libertății. Versatilitatea a fost declarată un imperativ politic. Analingusul a fost declarat ca fiind șampania sexului homosexual, un gest palpabil al revoluției. BTS erau afișate ca medalii de onoare, antibioticele erau luate cu mândrie. Departe de a fi accidente, aceste lucruri au caracterizat însăși temelia a ceea ce trebuia să fie emanciparea homosexualilor. Luate împreună, ele au format o ecologie sexuală de dimensiuni catastrofice, o buclă de feedback clasică în care aproape fiecare factor servea la amplificarea celorlalți. Din punct de vedere al virusului, ecologia emancipării a fost calea regală către un triumf adaptiv. Din punctul de vedere al multor homosexuali, s-a dovedit a fi ușa către un iad pe pământ.” (Rotello, Sexual Ecology: AIDS and the Destiny of Gay Men, pag. 89)

„De-a lungul timpului, procentul homosexualilor în rândul pacienților doctorului Joel Weisman a crescut. Doctorul a văzut în această creștere nu o recunoaștere a capacităților sale profesionale și a discreției sale, ci o consecință a creșterii bolilor cu transmitere sexuală, cu predilecție în rândul acestei grupe de risc. „Din anii 1977, 1978, am început să am tot mai mulți tineri cu febră mare, transpirație nocturnă, diaree, toate tipurile de boli parazitare și în special cu ganglioni limfatici măriți, de mărimea unui ou de porumbel, la gât, la subraț, la axile, peste tot. Dovezile indicau că aceste inflamații ale glandelor sunt un simptom al problemelor de imunitate. De fiecare dată, m-am temut de ce era mai rău: cancer, leucemie. Din fericire, toate biopsiile s-au întors ca fiind benigne. E adevărat, unele dintre probleme, identificate de analize, nu erau obișnuite. Aveam mononucleoză, hepatită, numeroase cazuri de herpes și destule boli venerice. Slavă Domnului, virusurile responsabile nu omorau sau, cel puțin, nu încă. În general, majoritatea simptomelor dispăreau după tratamentul corespunzător. Numai câțiva pacienți au rămas cu ganglionii limfatici măriți. A rămas ca ei să se obișnuiască cu ei.” (Lapierre, Beyond Love, pag. 39-40)

Bibliografie

Adams, Jad. AIDS: The HIV Myth. MacMillian London, Inc., London, 1989 . Allen, Peter Lewis. The Wages of Sin: Sex and Disease, Past and Present. The University of Chicago Press. Chicago and London, 2000.

Altman, Dennis. AIDS in the Mind of America. Anchor Books. Garden City, New York, 1987.

Altman, Dennis. Defying Gravity: A Political Life. Allen & Unwin Pty Ltd. St Leonards, Australia. 1997.

Andriote, John-Manuel. Victory Deferred: How AIDS Changed Gay Life in America. The University of Chicago Press. Chicago and London, 1999.

Clendinen, Dudley and Adam Nagourne. Out for Good: The Struggle to Build a Gay Rights Movement in America. Simon and Schuster. New York, 1990.

De Cecco, John P. PhD, and David Allen Parker, MA editors. Sex, Cells, and Same-Sex Desire: The Biology of Sexual Preference. Harrington Park Press, New York, 1995.

Engel, Stephen M. The Unfinished Revolution: Social Movement Theory and the Gay and Lesbian Movement. Cambridge University Press. Cambridge, UK, 2001.

Epstein, Steven. Impure Science: AIDS, Activism, and the Politics of Knowledge. University of California Press. Berkeley, Los Angeles, and New York, 1996.

Grmek, Mirko D. History of AIDS. Princeton University Press. Princeton, NJ, 1990.

Kirk, Marshall and Hunter Madsen Ph.D. After the Ball How America Will Conquer Its Fear and Hatred of the Gay’s in the 90s. Double Day. New York, 1989.

Lapierre, Dominique. Translated from French by Kathryn Spink. Beyond Love. Warner Books. New York, 1991.

Laumann, Edward O., Stephen Ellingson, Jenna Mahay, Anthony Paik, and Yoosik Youm editors. The Sexual Organization of the City. The University of Chicago Press. Chicago and London, 2004.

Root-Berstein, Robert S. Rethinking AIDS: The Tragic Cost of Premature Consensus. The Free Press. New York, 1993.

Rotello, Gabriel. Sexual Ecology: AIDS and the Destiny of Gay Men. A Dutton Book. New York, 1997.

Rushing, William A. The AIDS Epidemic: Social Dimensions of an Infectious Disease. WestviewPress. Boulder, CO, 1995.

Sadownick, Douglas. Sex Between Men: An Intimate History of the Sex Lives of Men Postwar to Present. HarperSanFrancisco. San Francisco, 1996.

Seidman, Steven. Embattled Eros: Sexual Politics and Ethnics in Contemporary America. Routledge. New York, 1992.

Turner, Charles F., Heather G. Miller, and Lincoln E. Moses, Editors. AIDS Sexual Behavior and Intravenous Drug Use. National Academy Press. Washington, D.C., 1989.

Weeks, Jeffery. Sexuality and Its Discontents Meanings, Myths and Modern Sexualities. Routledge and Kegan Paul, London, 1988.

Sursa: www.banap.net

Salvează ca PDF

pagină sus