ACASĂ

HOMOSEXUALITATEA

ÎNTREBĂRI

MĂRTURII

CREDINȚĂ

SOCIETATE

RESURSE

MITUL HOMOFOBIEI

Larry Houston

 

Informațiile prezentate în acest material sunt menite a face lumină și a facilita înțelegerea unui termen făurit de cei care promovează homosexualitatea. Alături de multe alte lucruri asociate cu homosexualitatea, termenul de "homofobie" ne așează imediat într-o dilemă. Această dilemă pleacă de la premiza că "homosexualul" este o persoană distinctă. Acesta este un concept - "homosexualul" ca persoană distinctă - asupra căruia nici măcar promotorii homosexualității nu pot cădea de acord. Conceptul este dezbătut în cadrul discuției filosofice despre "construcționism social" și "esențialism". Opinia prevalentă astăzi, susținută de mulți dintre cei care promovează homosexualitatea, este una "social construcționistă". "Homosexualul" ca persoană distinctă nu există; avem însă indivizi care se auto-identifică după comportamentele și faptele pe care le fac - acte sexuale cu persoane de același sex. În Statele Unite și în alte societăți occidentale, această identitate a căpătat valențe puternic politice. Un grup de persoane care se auto-identifică după comportamentul sau faptele lor, și care încearcă să obțină o validare juridică a comportamentului lor într-un context al "drepturilor politice". A fi homosexual astăzi poate fi văzut cel mult ca o "identitate politică". Cum poate exista deci "homofobie" dacă "homosexual", ca persoană distinctă, nu există? Crearea "homofobiei" este un alt exemplu de fabricare a unui mit - permanenta portretizare în victime a celor care se auto-identifică după comportamentul sau faptele lor. "Homosexualul politic" nu este un "grup reprezentativ" de homosexuali, acești oameni eșuând în sforțările lor de a se prezenta drept victime ale societății.

"Dificultățile în definirea homofobiei nu se limitează la dezbaterea dacă aceasta este sau nu o fobie reală. Termenul implică o referire implicită la homosexualitate, care are la rândul ei probleme inerente de definire. În ultimii ani a existat o dezbatere susținută dacă "homosexualii" sunt aceiasi de la o cultură la alta sau dacă "homosexual" reprezintă o identitate care poate fi afirmată numai în relație cu societățile occidentale." (Plummer, One of the Boys: Masculinity, Homophobia, and Modern Manhood, pag. 6)

"În climatul politic și social din Statele Unite din a doua jumătate a anilor 1960, problema homosexualității s-a politizat foarte mult. Exista o mișcare a activiștilor homosexuali care promovau drepturi civile și politice pentru homosexuali, și aceasta pe măsură ce homosexualii începeau să capete un statut mai degrabă de minoritate în raport cu drepturile politice și civile, iar nu de categorie deviantă. Psihiatria, care până atunci definise homosexualitatea ca pe o boală și îi diagnosticase pe homosexuali ca bolnavi mintal, era privită ca un obstacol formidabil, dar important politic și strategic, în lupta homosexualilor pentru un statut social și politic. La sfârșitul anilor 1960, homosexualii din Statele Unite au lansat o campanie susținută pentru a depatologiza homosexualitatea." (O'Donohue și Caselles. "Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues," pag. 67, în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright și Nicolas A. Cummings.)

În citatul de mai jos, "revizia nosologică" menționată o constituie decizia din 1973 de eliminare a homosexualității din Manualul de Diagnostic și Statistică al Bolilor Mintale (DSM) publicat de Asociația Americană de Psihiatrie.

"La scurt timp după revizia nosologică, s-a produs o mutație semnificativă in cercetarea legată de homosexualitate. Mutând accentul de pe etiologie și vindecarea homosexualității, teoreticienii și cercetătorii au început să spună că atitudinea negativă față de homosexuali, nu homosexualitatea în sine, este cea care le generează homosexualilor multitudinea de probleme cu care se confruntă (Smith, 1971). Mulți dintre acești cercetători au respins ceea ce ei numeau "analiza victimei" și și-au redirecționat atenția către posibilii victimizatori, adică către atitudinea heterosexualilor față de homosexuali și homosexualitate (MacDonald, Huggins, Young și Swanson, 1972). Homosexualitatea a fost privită de acum ca o opțiune de viață normală și sănătoasă. Au apărut însă noi întrebări: care sunt etiologia și caracteristicile indivizilor care au atitudini și reacții negative față de homosexuali și homosexualitate? Care este soluția pentru aceste atitudini?" (O'Donohue și Caselles. "Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues," pag. 68 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright și Nicolas A. Cummings.)

Homofobie este un cuvânt inventat de promotorii homosexualității pentru a descrie acele "atitudini și acțiuni" ale celor care se opun homosexualității. Inițial, homofobia a fost definită ca "teama sau frica de contact apropiat cu homosexualii". Nu se știe sigur însă de unde provine acest cuvânt. În articolele și cărțile care dezbat homofobia există două viziuni. "Cuvântul, care se pare că a apărut în anii 1960, a fost folosit de K. T. Smith în 1971 într-un articol intitulat "Homofobia: O încercare de profil de personalitate." (Fone, Homophobia A History, pag. 5) Alții afirmă că George Weinberg este cel care a introdus termenul în cartea sa din 1972, Society and the Healthy Homosexual.

Ceea ce este însă clar este faptul că "homofobie" este o alegere proastă pentru un cuvânt menit a descrie atitudinile și acțiunile celor care se opun homosexualității. În sens clinic, atitudinile și acțiunile nu sunt o fobie. Acest cuvânt nu poate descrie clar care sunt atitudinile și acțiunile față de homosexualitate. Dar pentru a obține acceptarea homosexualității și din motive politice, cuvântul are anumite avantaje. Multe dintre informațiile de mai jos provin de la promotori ai homosexualității.

Definiția "homofobiei"

"Homofobie este un termen problematic, în special când îl luăm literal." (Plummer, One of the bous: Masculinity, Homophobia, and Modern Manhood, pag. 4)

"Literal, teama irațională de homosexuali; folosit într-un sens mai larg pentru a indica ura față de homosexuali și lesbiene și opinia că aceștia sunt într-un fel inferiori heterosexualilor." (Kranz și Cusick, Gay Rights, pag. 155)

"Se pare că în ultimii douăzeci de ani, termenul homofobie a fost generalizat pentru a descrie orice atitudine, concepție sau atitudine negativă față de homosexuali (Haaga, 1991; Fyfe, 1983)." (O'Donohue și Caselles. "Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues," pag. 68 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright și Nicolas A. Cummings.)

"Homofobia a fost un termen convenabil menit a interpreta limitele culturale asupra comportamentului homosexual, dar a devenit un concept politic pervers folosit pentru a eticheta orice atitudine nepozitivă față de homosexuali. Totuși, descrierea conceptului și cercetările întreprinse pentru a susține aceste teorii nu au indicat nici teamă și nici reacții specifice față de homosexuali." (Nungessor, Homosexual Acts, Actors, and Identities, pag. 162)

"Alte variante ale unei definiții mai generale a homofobiei includ descrierea din Colin's (1991) ca atitudine și comportament discriminatoriu împotriva homosexualilor." (O'Donohue și Caselles. "Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues," pag. 69 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright și Nicolas A. Cummings.)

"Au existat și alte încercări de definire. Morin și Garfinkle (1978) au spus că homofobul este un individ care nu pune valoare pe stilul de viață homosexual așa cum pune pe stilul de viață heterosexual" (O'Donohue și Caselles. "Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues," pag. 69 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright și Nicolas A. Cummings.)

"Bell (1991) considera homofobia a fi echivalentă cu homonegativitatea, care se referă la orice sentimente și gânduri negative față de homosexuali și homosexualitate." (O'Donohue și Caselles. "Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues," pag. 69 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright și Nicolas A. Cummings.)

"Reiter (1991) definea homofobia ca fiind o prejudecată antihomosexuală, un fenomen complex ale cărui rădăcini sunt legate de un anumit context cultural." (O'Donohue și Caselles. "Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues," pag. 69 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright și Nicolas A. Cummings.)

"Termenul "homofobie" este folosit astăzi pentru a defini teama de și respingerea homosexualității și a celor care o practică." (Fone, Homophobia A History, pag. 5)

"‘Homofobie' a devenit popular ca descriere a unei întregi game de emoții, atitudini și comportamente negative față de homosexuali." (Haaga, "Homophobia"?, pag. 171)

"Pe măsură ce cuvântul "homofobie" a devenit tot mai utilizat, a început să fie folosit și de specialiști și non-specialiști pentru a indica orice atitudine, concepție sau acțiune negativă la adresa homosexualilor, rezultatul fiind acela că termenul și-a pierdut mult din precizia inițială." (Hudson și Ricketts, "A Strategy for the Measurement of Homophobia," pag. 357)

"Homofobia este în principal o acuză, întrucât se îndreaptă în principal către fapte și către ce anume reprezintă acele fapte, și abia apoi către persoanele care săvârșesc acele fapte, deși în secolul nostru acele persoane au primit un nume distinct. Aceasta este o prejudecată ideologică, legată de a face, nu de a fi." (Young-Bruehl, The Anatomy of Prejudices, pag. 143)

"Homofobia" nu este o "fobie"

În sens clinic, o fobie este o teamă irațională de ceva; un individ care are o fobie încearcă să evite ceea ce îi declanșează acea teamă. Dacă nu pot evita obiectul fobiei lor, acesti oameni o suportă într-o manieră foarte neplăcută.

"O fobie este în principal teama irațională de ceva. Nu este o boală. Nu este o tulburare mintală." (www.pe2000.com/phobiawhat.htm)

"O fobie este o teamă persistentă, excesivă și nerealistă față de un obiect, persoană, animal, activitate sau situație. Persoana care are o fobie ori încearcă să evite acel ceva care îi declanșează teama, fie îl suportă cu anxietate și mari probleme." (www.intelihealth.com/IH/ihtIH/WSIHW00/9339/9475.html)

Deci, folosind definițiile și descrierile de mai sus, folosite și de cei care promovează homosexualitatea, avem utilizarea greșită a acestui cuvânt.

Comparatie între o fobie și o prejudecată

"Pe scurt, "homofobia" pare, cel puțin la nivel descriptiv, a fi mai mult o prejudecată decât o fobie." (Haaga, "Homophobia"?, pag. 172)

Mai jos se află o schemă cu ceea ce folosește Haaga pentru a avansa ideea că homofobia este o prejudecată și nu o fobie, așa cum este aceasta definită în sens medical. Persoana care suferă de o fobie are o anxietate, își vede temerile ca fiind excesive, evită ceva și deci ea este cea care trebuie să se schimbe. Cel care însă are o prejudecată este supărat pe un altul, își justifică mânia, folosește un comportament agresiv în discriminarea celuilalt; aici persoana prejudiciată și discriminată este cea care trebuie să se schimbe.

Fobie

Prejudecată (homofobie)

Emoții problematice, anxietate

Mânie

Consideră propriile emoții ca fiind excesive și nejustificate

Consideră propriile emoții ca fiind justificate

Comportament problematic, evitare

Agresivitate

Agenda politică privind ținta: nu există țintă

Discriminare împotriva țintei

Ideea de schimbare: el însuși trebuie să se schimbe

Țintește pe ceilalți, ceilalți trebuie să se schimbe

Măsurarea homofobiei

Vom analiza aici cinci studii prin care s-a încercat măsurarea homofobiei. Primul a fost realizat de Kenneth T. Smith în 1971, folosind o scală cu nouă poziții, și a fost publicat în revista Psychological Reports.

1. Smith, 1971

"Una dintre primele încercări de a măsura homofobia a constat într-un efort de a descoperi corelările psihologice între persoanele care raportează atitudini negative față de homosexuali (Smith, 1971). Smith a conceput un chestionar auto-declarativ, cu 24 de întrebări, care conținea o scală a homofobiei (Scala H) cu nouă poziții și 15 întrebări care evaluau atitudinea față de un set de subiecte, printre care și patriotism, materialism, sexualitate, religie și roluri sexuale tradiționale." (O'Donohue și Caselles. "Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues," pag. 70 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright și Nicolas A. Cummings.)

Studiul lui Smith de măsurare a homofobiei a fost realizat la State University College din Fredonia, SUA. Participanții au fost 130 de studenți de la cursurile de psihologie. Smith a folosit un auto-chestionar cu 24 de întrebări și numai 9 întrebări legate direct de subiectul homofobiei.

"Chestionarul a fost administrat unui grup de studenți la Psihologie. Dintre cele 93 de chestionare returnate, cei cu cele mai ridicate 21 și cele mai scăzute 21 de valori pe scala H au reprezentat grupurile homofob și nehomofob." (O'Donohue și Caselles. "Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues," pag. 70-71 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright și Nicolas A. Cummings.)

Studiul lui Smith a inclus secțiuni care ar trebui să fie de interes, iar cercetătorul le-a menționat în raportul despre studiu. Nu numai că scala H folosită s-a bazat pe un număr mic de întrebări, dar chestionarul în sine nu reprezenta o scală. Alegerea arbitrară folosită de Smith pentru cele 21 de valori superioare și inferioare la determinarea scalei H constituie probabil cel mai dubios aspect al studiului său de încercare de măsurare a homofobiei.

"Smith a admis că chestionarul nu reprezintă chiar o scală întrucât folosea răspunsuri forțate, nu un continuum de răspunsuri." (O'Donohue și Caselles. "Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues," pag. 70 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright și Nicolas A. Cummings.)

"Proprietățile psihometrice ale scalei H și restul de întrebări nu au fost raportate la acest studiu. Se pare că nu s-au obținut măsuri privind fiabilitatea scalei H sau măsuri ale variabilelor de personalitate. Mai mult, nu este clar de ce folosirea celor 21 de valori superioare și 21 inferioare a reprezentat o metodă adecvată pentru clasificare. Este posibil ca acest grup să fi avut un interval trunchiat și deci să fi fost evaluat incorect ca homofob sau nehomofob." (O'Donohue și Caselles. "Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues," pag. 71 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright și Nicolas A. Cummings.)

"Astfel, scala H a lui Smith (1971) constituie o măsurare a homofobiei discutabilă din punct de vedere psihometric. Dacă au fost evaluate proprietățile psihometrice, ele nu au fost raportate de autor. Nu s-au stabilit norme și nici o valabilitate acceptabilă pentru scala H, ci doar niște intervale arbitrare bazate pe cele mai joase 21 de valori din eșantion." (O'Donohue și Caselles. "Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues," pag. 71 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright și Nicolas A. Cummings.)

2. Lumby, 1976

În 1976, Lumby și-a prezentat în Journal of Homosexuality propriul studiu privind măsurarea homofobiei. Studiul a fost realizat în campusul Southern Illinois University din Carbondale, SUA. Participantii au fost 120 de studenți albi din pătura de mijloc a societății, provenind din mediul metropolitan, urban și rural din statul Illinois. Au fost 60 de subiecți homosexuali și 60 de subiecți heterosexuali. Lumby a transformat scala H a lui Smith într-un index Likert, cu valori de la 1 ("dezaprobare totală") la 5 ("aprobare totală").

"Lumby (1976) a transformat scala H a lui Smith într-un index Likert, cu valori de la 1 ("dezaprobare totală") la 5 ("aprobare totală"), și și-a realizat studiul în intenția de a evalua validitatea măsurării." (O'Donohue și Caselles. "Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues," pag. 71 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright și Nicolas A. Cummings.)

Lumby, la fel ca Smith, a recunoscut că studiul său prezintă niste hibe majore. Ei au început cu o presupunere făcută de Lumby în derularea studiului său. Lumby, folosind indexul Likert, nu reuseste să îmbunătătească măsurarea homofobiei.

"Lumby a presupus că dacă scala H chiar a măsurat homofobia heterosexualilor, ar trebui să existe diferente semnificative între răspunsurile homosexualilor și cele ale heterosexualilor. Problema principală în logica acestei presupuneri este aceea că deși orice măsurare validă a homofobiei ar trebui să facă diferența între homosexuali și heterosexuali, nu rezultă că o măsurătoare care face diferența între aceste două grupuri reprezintă o măsură validă a homofobiei. De fapt, tot ce se poate conchide dintr-o astfel de măsurare este faptul anumite tipare de răspuns se corelează pozitiv sau negativ cu heterosexualitatea." (O'Donohue și Caselles. "Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues," pag. 71 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright și Nicolas A. Cummings.)

"Totuși, Lumby a declarat că scala nu poate fi considerată ca fiind o măsură validă a homofobiei întrucât nu întrunește cerințele minimale ale scalogramei Guttman. Această concluzie a fost atribuită parțial ambiguității și ciudățeniei formulării multora dintre întrebări." (O'Donohue și Caselles. "Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues," pag. 71 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright și Nicolas A. Cummings.)

"Deși Lumby a remediat dificultătile rezultate din formatul forțat al lui Smith (1971), indexul Likert folosit de el nu a reprezentat o îmbunătățire semnificativă a măsurării homofobiei." (O'Donohue și Caselles. "Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues," pag. 72 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright și Nicolas A. Cummings.)

3. Milham, San Miguel și Kellogg, 1976

Un al doilea studiu care a încercat să măsoare homofobia a fost raportat în același număr din 1976 al Journal of Homosexuality, care conținea și studiul lui Lumby. Acesta a fost realizat la University of Houston de către Milham, San Miguel și Kellogg. Participantii la studiu au fost în număr de 795, toți studenți începători la Psihologie. Ca și la celelalte două studii de măsurare a homofobiei, cercetătorii au folosit un chestionar. Au existat 38 de afirmații privind concepțiile, cu răspunsuri de Adevărat sau Fals. Au fost 38 de afirmații pentru atât pentru homosexuali, cât și pentru lesbiene, dând un total combinat de 76 de afirmații.

"Cele 76 de afirmații au fost administrate unui eșantion de 795 de subiecți proveniți dintre studenții la Psihologie." (O'Donohue și Caselles. "Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues," pag. 76 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright și Nicolas A. Cummings.)

"Treizeci și opt de afirmații legate de conceptii reflectau o gamă largă de opinii la adresa homosexualilor." (Milham, San Miguel și Kellogg, "A Factor - Analytic Conceptualization of Attitudes Toward Male and Female Homosexuals," pag. 4)

"Acești cercetători au creat un chestionar cu 38 de întrebări, pentru a analiza un spectru variat de atitudini și concepții față de homosexualitate." (O'Donohue și Caselles. "Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues," pag. 75 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright și Nicolas A. Cummings.)

"Răspunsurile au fost de tipul adevărat sau fals. Toate întrebările au fost duplicate pentru a fi folosite separat pentru homosexuali și lesbiene." (O'Donohue și Caselles. "Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues," pag. 76 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright și Nicolas A. Cummings.)

Dintre cele 3 studii realizate până în 1976, ca instrumente pentru măsurarea homofobiei, studiul lui Milham, San Miguel și Kellogg poate fi considerat drept cel mai bun din punct de vedere metodologic.

"Înainte de realizarea IHP, Milham, San Miguel și Kellogg (1976) au realizat ceea ce pare să fie cea mai bună metodologic cercetare a atitudinilor față de homosexualitate." (O'Donohue și Caselles. "Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues," pag. 75 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright și Nicolas A. Cummings.)

4. Hudson și Ricketts, 1980

Instrumentul lui Hudson și Ricketts pentru măsurarea homofobiei este unul dintre cele mai folosite. Studiul lor a fost realizat la University of Hawaii în Manoa, printre studenții de la facultățile de asistentă socială, sociologie și psihologie. Participanții au furnizat voluntar și nealeatoriu 300 de răspunsuri valide. Instrumentul lui Hudson și Ricketts pentru măsurarea homofobiei este o scală - Indexul Homofobiei (IHP), constând din 35 de rubrici cu o scală a răspunsurilor tip Likert.

"În toamna lui 1977, studenților de la asistentă socială, sociologie și psihologie de la University of Hawaii din Manoa li s-a administrat un scurt chestionar și trei scale, voluntar și nealeatoriu. S-au obținut în total 300 de răspunsuri valide și, deși nu există o evidență exactă, rata răspunsurilor primite a fost peste 80%." (Hudson și Ricketts, "A Strategy for the Measurement of Homophobia," pag. 362)

"Cea mai folosită metodă de măsurare a homofobiei este cea concepută de Hudson și Ricketts (1980). Acești cercetători au încercat să combine aspecte care evaluau atitudinile de homofobiei, cu componente afective ale răspunsului homofob." (O'Donohuesi Caselles. "Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues," pag. 72 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright și Nicolas A. Cummings).

"Scala, intitulată Indexul Homofobiei (IHP), consta din 25 de rubrici cu o scală a răspunsurilor tip Likert." (O'Donohue și Caselles. "Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues," pag. 75 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright și Nicolas A. Cummings.)

Scala IHP, pe lângă faptul că este cel mai folosit instrument de măsurare a homofobiei, este și cea mai sofisticată - empiric și psihometric. Rămân însă întrebările dacă această scală măsoară de fapt homofobia sau o reacție la adresa homosexualității.

"În ansamblu, creatorii lui IHP au folosit o abordare cumva mai sofisticată empiric și psihometric, în comparație cu cercetătorii anterior care au creat instrumente pentru măsurarea homofobiei. A fost evaluată uniformitatea internă a scalei, cercetătorii abordând și unele probleme de validare. Totuși, sunt necesare și alte studii, pentru testarea fiabilității și validității concluziilor acestei scale. Se pune totuși întrebarea dacă această scală măsoare de fapt homofobia sau o reacție la homosexualitate." (O'Donohue și Caselles. "Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues," pag. 75 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright și Nicolas A. Cummings.)

5. Logan, 1996

Revista Journal of Homosexuality a publicat în numărul din 1996 un alt studiu privind măsurarea homofobiei. Ca și la studiile și scalele anterioare, care au încercat să măsoare homofobia, începând de la Smith în 1972, și studiul lui Logan arată că folosirea termenului "homofobie" pentru a descrie un comportament anti-homosexualitate este inexact și eronat.

Studiul lui Logan a fost realizat la University of Virginia. Eșantionul de studiu a constat din 207 femei și 177 bărbați de la cursurile de Adaptare Mentală și Adaptare Personală și Personalitate. Autorul a conceput o scală numită Gay and Lesbian Response Scale (GLRS) cu 28 de rubrici. Răspunsurile la afirmațiile din GLRS au fost indicate folosind o scală Likert cu cinci valori, cifra 1 fiind "total de acord" și cifra 5 "dezacord total".

"GLRS a inclus afirmații care indică un răspuns fobic față de homosexuali și lesbiene, și afirmații care indică prejudecăți față de homosexuali și lesbiene, măsurate prin declarații de afecte, opinii stereotipice și viziuni care privesc discriminarea activă a homosexualilor și lesbienelor." (Logan, Homophobia? No, Homopredjudice, pag. 40)

"În concluzie, constatările acestui studiu arată că utilizarea pe scară largă a termenului "homofobie" pentru a descrie răspunsul anti-homosexual este inexactă și necorespunzătoare, termenul trebuind a fi folosit numai pentru acei câțiva indivizi care demonstrează un real răspuns fobic față de homosexuali și lesbiene. Mai mult, acest studiu sugerează destul de puternic că majoritatea reacțiilor anti-homosexuali intră în categoria prejudecăților și că se recomandă utilizarea termenului "homoprejudecată" pentru descrierea acestor reacții." (Logan, Homophobia? No, Homopredjudice, pag. 50)

Limitările homofobiei

Promotorii homosexualității recunosc limitările termenului "homofobie". Cel mai problematic aspect este faptul că multe dintre deducțiile bazate pe aceste instrumente de măsurare a homofobiei sunt invalide din cauza numeroaselor probleme psihometrice ale fiecăreia dintre aceste scale. Cuvântul homofobie este folosit totuși pentru că lipsesc alți termeni care să exprime mai bine ce este de fapt "conceptul homofobiei" - o prejudecată.

"Probabil problema psihometrică cea mai serioasă, care implică validarea tuturor scalelor homofobiei, este absenta unui grup de criterii referențiate comportamental și preexistente. Validarea instrumentelor de măsurare a homofobiei a implicat un grup de criterii conceput după valori ale măsurătorilor unui anumit sistem despre care se credea că are legătură cu homofobia, cum ar fi conservatorismul sexual, religiozitatea sau neadaptarea. Acest defect ar putea fi remediat prin folosirea unui grup de criterii cum ar fi indivizi care să fi comis infracțiuni de ură împotriva homosexualilor.

Astfel, date fiind numeroasele probleme psihometrice ale fiecăreia dintre aceste scale, multe dintre concluziile trase de cercetători pe baza instrumentelor pentru măsurat homofobia nu sunt valabile." (O'Donohue și Caselles. "Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues," pag. 77 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright și Nicolas A. Cummings.)

"Măsurătorile psihometrice actuale ale homofobiei sunt inadecvate și de aceea nu este clar dacă acest lucru ar putea fi măsurat cu exactitate. Dezvoltarea conceptului de homofobie pare să fie în fașă încă. Este foarte important să se stabilească un consens privind definiția fermă a acestui termen. O gamă de termeni înrudiți pot merge de la foarte general (de ex., homonegativitate), cu referire la orice atitudine sau comportament negativ, la ceva mai specific. În plus, se pot crea subseturi ale acestui domeniu, cum ar fi homofobia (de ex., teama și evitarea irațională) sau homoagresivitatea (de ex., indivizi care comit fapte ilegale la adresa homosexualilor)." (O'Donohue și Caselles. "Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues," pag. 82 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright și Nicolas A. Cummings.)

"Deci, de acum încolo, când ne vom referi la "teama de homosexuali", vom spune "homofobie"; când ne vom referi la ura față de homosexuali, vom spune "homo-ură"." (Kirk și Madsen, After the Ball How America Will Conquer Its Fear and Hatred of the Gay's in the 90s, pag. XXIII)

"Homofobia reprezintă o prejudecată polimorfă mobilă, care include o varietate de sensuri, multe dintre ele fiind nesexuale. Aceasta face dificilă alocarea unui nume satisfăcător pentru homofobie." (Plummer, One of the boys: Masculinity, Homophobia, and Modern Manhood, pag. 305)

"Evident, încercările anterioare de a conceptualiza dimensiunea cognitivă a reacțiilor la adresa homosexualității cu ajutorul unui continuum bipolar și atotcuprinzător, sunt inadecvate. Se pare că heterosexualii fac o mai mare distinctie și discriminarea în conceptualizarea homosexualilor decât s-a presupus inițial." (Milham, San Miguel și Kellogg, ""A Factor - Analytic Conceptualization of Attitudes Toward Male and Female Homosexuals," pag. 9)

"Rezultatele acestui studiu conferă susținere conceptualizării multidimensionale a reacțiilor la adresa homosexualității." (Milham, San Miguel și Kellogg, ""A Factor - Analytic Conceptualization of Attitudes Toward Male and Female Homosexuals," pag. 10)

Criticii homofobiei au remarcat și faptul că homofobia este problematică din cel putin două motive.

"Mai întâi, cercetarea empirică nu arată că atitudinile anti-homosexuali ale heterosexualilor pot fi în mod rezonabil considerate o fobie în sensul clinic al cuvântului. Într-adevăr, putinele date disponibile sugerează faptul că mulți heterosexuali care exprimă ostilitate față de homosexuali și lesbiene nu manifestă reacțiile fiziologice la homosexualitate care sunt asociate cu alte fobii (vezi Shields & Harriman, 1984). În al doilea rând, folosirea termenului homofobie implică ideea că prejudecățile anti-homosexuali reprezintă mai degrabă o entitate clinică individuală, nu un fenomen social adânc înrădăcinat în ideologiile sociale și relatiile inter-grup. Mai mult, o fobie este de obicei resimțită ca disfuncțională și neplăcută. Totuși, prejudecățile față de homosexuali sunt deseori foarte funcționale pentru heterosexualii care le manifestă." (http://psychology.ucdavis.edu/rainbow/html/prej_defn.html)

Un dușman devine un prieten

Probabil cineva ar putea găsi interesant faptul că cei care apără homosexualitatea folosesc conceptul de "homofobie". În cadrul acestui concept, există o afecțiune și există o nevoie de ajutor psihologic pentru persoana care suferă de homofobie. Într-un context politic, există și ideea de discriminare. Până în 1973, viziunea comună era aceea că homosexualul este bolnav și că are nevoie de ajutor psihologic. În 1973, o serie de activiști homosexuali, ajutați de psihiatri homosexuali și pro-homosexualitate, au reușit să schimbe statutul homosexualității ca boală. Evenimentul l-a reprezentat eliminarea homosexualității din Manualul de Diagnostic și Statistică al Asociației Americane de Psihiatrie (APA).

"În 1973, printr-un vot de 5.854 la 3.810, categoria de diagnostic a homosexualității a fost eliminată din Manualul de Diagnostic și Statistică al Asociației Americane de Psihiatrie (Bayer, 1981)." (O'Donohue și Caselles. "Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues," pag. 66 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright și Nicolas A. Cummings.)

"Scriind despre decizia din 1973 și disputa din jurul acesteia, Bayer (1981) a afirmat că aceste schimbări s-au produs din rațiuni politice iar nu științifice. Bayer a argumentat că revizia a reprezentat o cedare a APA în fata presiunilor sociale și politice, fără a dispune măcar de niște teorii sau date științifice noi privind sexualitatea umană." (O'Donohue și Caselles. "Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues," pag. 66 în Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright și Nicolas A. Cummings.)

Promotorii homosexualității au preluat ceva ce le fusese dușman până atunci și l-au transformat într-un aliat. A fost o inversare de roluri între ideea că homosexualitatea este o boală care necesită ajutor de specialitate și făurirea "homofobiei" ca boală a celor care se opun homosexualității și care ar avea nevoie de ajutor pentru vindecare.

 

Bibliografie

Fone, Byrne. Homophobia A History. Metropolitan Books. New York, 2000.

Friedman, Richard C. M.D., and Jennifer I Downey, M.D. "Homosexuality." The New England Journal of Medicine Oct. 6, 1994, Vol. 331, No. 4, 923-930.

Haaga, David A. F. "Homphobia"? Journal of Social Behavior and Personality. 1991, Vol. 6, No. 1, 171-174.

Kantor, Martin. Homophobia Description, Development, and Dynamics of Gay Bashing. Praeger. Westport, Connecticut and London, 198.

Kranz, Rachel and Tom Cusick. Gay Rights. Facts on File, Inc. New York, 2000.

Kirk, Marshall and Hunter Madsen Ph.D. After the Ball How America Will Conquer Its Fear and Hatred of the Gay's in the 90s. Doubleday. New York, 1989.

Hudson, PhD., Walter and Wendell A. Ricketts. "A Strategy for the Measurement of Homophobia." Jornal of Homosexuality. Summer 1988, Vol. 5 (4), 357-372.

Lumby, PhD., Malcom E., "Homophobia: The Quest for a Valid Scale." Journal of Homosexuality. Fall, 1976, Vol. 2(1), 39-47.

Logan, PhD, Colleen R. Homophobia? No, Homopredjudice. Journal of Homosexuality. 1996. Vol. 31(3), 31-53.

Miguel, MS, Christopher L. and Jim Milham, Phd. "The Role of Cognitive and Situational Variables in Aggression Toward Homosexuals." Journal of Homosexuality. Fall 1976, Vol. 2 (1), 11-27.

Milham, PhD., Jim, Christopher L. San Miguel, MS. And Richard Kellogg. "A Factor - Analytic Conceptualization of Attitudes Toward Male and Female Homosexuals." Journal of Homosexuality. Fall 1976, Vol. 2 (1), 3-10.

Nungessor, Lon G. Homosexual Acts, Actors, and Identities. Praeger. New York, 1983.

O'Donohue, William T. and Christine E. Caselles. "Homophobia: Conceptual, Definitional, and Value Issues." P. 65- 83 in Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm, editată de Rogers H. Wright și Nicolas A. Cummings. Routledge. New York and Hove, 2005.

Patterson, Charolette J. "Sexual Orientation and Human Development: An Overview." Developmental Psychology 1995, Vol. 31, No.1, 3-11.

Plummer, PhD, David. One of the boys Masculinity, Homophobia, and Modern Manhood. Harrington Park Press. New York, London and Oxford, 1999.

San Miguel, MS., Christopher L. and Jim Milham, PhD., "The Role of Cognitive and Situational Variables in Aggression." Journal of homosexuality. Fall 1976, Vol.2 (1), 11-27.

Smith, Kenneth T. "Homophobia: A Tentative Personality Profile." Psychological Reports. 1971, 29, 1091-1094.

Wright, Rogers H. and Nicolas A. Cummings. Destructive Trends in Mental Health: The Well-Intentioned Path to Harm. Routledge Taylor & Francis Group. New York and Hove, 2005.

Young-Bruehl, Elisabeth. The Anatomy of Prejudices. Harvard University Press. Cambridge, Massachusetts, 1996.

http://www.intelihealth.com/IH/ihtIH/WSIHW000/9339/9475.html

http://www.mentalhealth.com/dis/p20an04.html

http://psychology.ucdavis.edu/rainbow/html/prej_defn.html

Sursa: www.banap.net

pagină sus