 |
|
|
|
|
 |
|
|
MAREA MINCIUNĂ: "NICI O DOVADĂ A SCHIMBĂRII" |
|
|
Bogdan Mateciuc
Acum câteva luni (în vara anului 2009), unele publicații din România preluau o știre difuzată pe canalele internaționale, legată de posibilitatea trecerii unei persoane de la homosexualitate la heterosexualitate. Se afirma, printre altele, că Asociația Americană de Psihiatrie a comunicat oficial că "nu există nici o dovadă științifică publicată, care să susțină eficacitatea 'terapiei reparatorii' ca tratament pentru schimbarea orientării sexuale a cuiva". Aceasta este una dintre cele mai mari minciuni repetată la nesfârșit de unele asociații din domeniul sănătății mintale, în încercarea de a nega realitatea că unii homosexuali se pot schimba. Am compilat materialul de mai jos pentru a arăta, în contradicție cu ce spun unele asociații înregimentate politic, ce afirmă studiile științifice publicate la zi. Asociația Americană de Psihiatrie nu este singura care repetă acest refren. Asociația Americană de Psihologie pretinde că "la zi, nu există cercetări științifice adecvate care să arate că terapia menită să schimbe orientarea sexuală (numită uneori terapie reparatorie sau de conversie) ar fi sigură sau eficientă". Asociația Americană pentru Consiliere afirmă: "Nu am găsit nici o dovadă științifică publicată în reviste de psihologie verificate care să arate că terapia de conversie este eficientă în schimbarea orientării sexuale a cuiva, de la atracții față de același sex la atracții către sexul opus" și pretinde că "nu există suport empiric în acest sens (terapia reparatorie/de conversie)". Asociația Națională a Asistenților Sociali: "Nu există date care să demonstreze că terapiile reparatorii sau de conversie sunt eficiente, și, de fapt, ele pot fi dăunătoare (Davison, 1991; Haldeman, 1994). În plus, U.S. Surgeon General (autoritatea medicală supremă din SUA) declara în 2001, că "nu există nici o dovadă științifică valabilă că orientarea sexuală se poate schimba (Haldeman, 1994; APA, 2000)." Iată un consens impresionant. Dar asta e o minciună. De unde știu? Sigur, unele declarații se ascund în spatele unor formulări subtile gen "dovezi științifice valabile" sau "cercetări științifice adecvate", singurele dovezi valabile care ar întruni criteriile lor ar fi rapoartele care afirmă că eforturile de schimbare sunt întotdeauna ineficiente. De ce ar minți toate aceste asociații? Avem de-a face cu o teorie a conspirației sau, dintr-o altă perspectivă, cu o obsesie a teoriei conspirației? Pentru a înțelege de ce acest consens corect politic printre principalele asociații de specialitate din Statele Unite, ar trebui să înțelegem mai întâi cum se pune problema în contextul social din această țară, unde sensibilitățile sociale față de minoritățile de tot felul sunt exacerbate, iar "toleranța" și "acceptarea" fără discernământ sunt ridicate la rang de virtute. Cu toate acestea, există multe dovezi ale acestei mari minciuni. Adevărul incorect politic: peste 23 de studii publicate Voi prezenta mai jos 23 de studii empirice și studii de caz publicate în ultimii 40 de ani. Laolaltă, ele arată că 1.202 de persoane cu orientare homosexuală dintre cele 3.036 din cele 23 de studii (40!) au înregistrat un anumit grad de schimbare către heterosexualitate.
Jones & Yarhouse, Book: Ex-Gays? A
Longitudinal Study, InterVarsity Press, 2007
Shidlo & Schroeder, Professional
Psychology: Research and Practice, 2002
Nicolosi, Byrd & Potts,
Psychological Reports, 1997
Berger, American Journal of
Psychotherapy, 1994
MacIntosh, Journal of the American
Psychoanalytic Association, 1994
Golwyn & Sevlie, Journal of
Clinical Psychiatry, 1993
Schechter, International Forum of
Psychoanalysis, 1992
Van den Aardweg, Book: On the
Origins and Treatment of Homosexuality, 1986
Schwartz & Masters, American
Journal of Psychiatry, 1984
Pattison & Pattison, American
Journal of Psychiatry, 1980
Birk, Book: Homosexual Behavior: A
Modern Reappraisal, 1980
Masters & Johnson, Book:
Homosexuality in Perspective, 1979
Socaridies, Book: Homosexuality,
1978
Callahan, Book: Counseling Methods,
1976
Freeman & Meyer, Behavior Therapy,
1975
Canton-Dutari, Archives of Sexual
Behavior, 1974
Birk, Journal of Sex and Marital
Therapy, 1974
Liss & Weiner, American Journal of
Psychotherapy, 1973
Barlow & Agras, Journal of Applied
Behavior Analysis, 1973
Pittman & DeYoung, International
Journal of Group Psychotherapy, 1971
Truax & Tourney. Diseases of the
Nervous System, 1971
Hatterer, Book: Changing
Homosexuality in the Male, 1970
McConaghy, British Journal of
Psychiatry, 1970 Nu sunt aceste 23 de studii și studii de caz publicate în ultimii 40 de ani suficiente pentru a demonstra minciuna asociațiilor înregimentate politic? Dacă nu, iată și alte aspecte: -- Dr. George A. Rekers, profesor emerit de neuropsihiatrie și științe comportamentale la Facultatea de Medicină din cadrul University of South Carolina, a catalogat lucrarea lui Jones și Yarhouse - "Ex-Gays? A Longitudinal Study" - drept "evident cel mai bun studiu științific la zi asupra schimbării orientării homosexuale " El a spus: "Analiza mea academică a condus la concluzia că această analiză constituie cel mai riguros și bine conceput studiu empiric la zi asupra acestor aspecte. Acest studiu întrunește cele mai înalte standarde de cercetare stabilite de Asociația Americană de Psihologie în sensul ca indivizii să fie evaluați, urmăriți și raportați periodic în mod corect, pe baza unei structuri de cercetare longitudinală și prospectivă." Vezi http://www.narth.com/docs/rekersrev.html -- Studiu lui Shidlo și Schroeder a descoperit, în mod accidental, 14 cazuri de tranziție de succes către heterosexualitate (din 202 subiecți) în ciuda faptului că acești doi psihologi homosexuali își propuseseră să arate că terapiile de conversie sexuală sunt periculoase! Pentru a recruta subiecți pentru studiu, au publicat anunțuri în reviste pentru homosexuali, cu titlul "Ajutați-ne să demonstrăm răul produs de terapiile homofobe". Titlul inițial al studiului era "Terapiile homofobe: O dovadă a răului". Vezi http://www.drthrockmorton.com/article.asp?id=201 Mai mult: -- Dr. Robert L. Spitzer de la Columbia University a intervievat 200 de subiecți care fuseseră predominant sau exclusiv homosexuali și care afirmau că au înregistrat o schimbare a orientării sexuale. Pe baza răspunsurilor lor la 114 întrebări cu răspuns fix, el a concluzionat că 60% dobândiseră "o bună funcționare heterosexuală" (ceea ce presupunea gânduri homosexuale lipsă sau rare) și 19% obținuseră o schimbare "completă" (fără gânduri, fantezii sau dorințe homosexuale constante). Studiul a fost publicat în Archives of Sexual Behavior, octombrie 2003. Vezi http://www.narth.com/docs/evidencefound.html -- Dr. Warren Throckmorton a analizat 11 studii și a publicat un articol intitulat "Constatări empirice și clinice inițiale privind procesul de schimbare pentru foștii homosexuali". În articol, Throckmorton declară: "Analiza mea asupra literaturii contrazice politica principalelor asociații din domeniul sănătății mintale, în sensul că sugerează că orientarea sexuală, despre care se credea cândva că este o trăsătură sexuală fixă, este de fapt flexibilă la mulți oameni și se poate schimba ca urmare a terapiei pentru unii, al consilierii religioase pentru alții și spontan pentru alte persoane". Publicat în numărul din iunie 2002 al Professional Psychology: Research and Practice. -- Asociația Națională pentru Cercetarea și Terapia Homosexualității a discutat cu 206 terapeuți și consilieri care au lucrat cu persoane care doreau să-și schimbe orientarea homosexuală. Laolaltă, acești 206 specialiști lucraseră cu un total de cel puțin 9.702 clienți homosexuali care doreau o reorientare sexuală. Peste 40% dintre terapeuți au declarat că majoritatea (61% sau mai mult) clienților lor adoptaseră fie "o orientare predominant heterosexuală (nu doar comportament)" sau "înregistraseră o scădere semnificativă a gândurilor, sentimentelor și comportamentelor homosexuale nedorite" sau ambele. Cu o medie de 47 de clienți per terapeut, aceasta reprezintă peste 2.350 de clienți care au înregistrat o importantă conversie homosexualitate-heterosexualitate, potrivit terapeuților care au lucrat cu ei. Publicat în revista de specialitate Psychological Reports din april 1997. Vezi http://www.narth.com/docs/published.html Singura concluzie rezonabilă este aceea că există substanțiale dovezi empirice că unii homosexuali au avut parte cel puțin de o anumită schimbare a orientării sexuale. Orice ar spune unii, fie ei asociații oficiale de specialitate, ideea că nu există dovezi empirice ale schimbării este o mare minciună.
|
|
