ACASĂ

HOMOSEXUALITATEA

ÎNTREBĂRI

MĂRTURII

CREDINȚĂ

SOCIETATE

RESURSE

CEI CE VOR SĂ SCAPE DE ATRACȚIILE HOMOSEXUALE AU NEVOIE DE CONSILIERI BĂRBAȚI

Steven Donaldson și Del Thornton

 

Caracteristicile unui mentor bun

Pentru a fi eficient, un mentor trebuie să aibă câteva caracteristici. Nimeni nu poate fi întruchiparea perfectă a acestora. Un mentor bun trebuie să demonstreze încredere în sine și un bun caracter moral. Cu alte cuvinte, el însuși trebuie să aibă un simț al competenței masculine.

Un mentor bun trebuie să aibă o puternică identitate de gen. Adică, trebuie să se simtă bine ca bărbat. Aceasta nu însemnă să fie un macho. A fi un macho e de fapt un indiciu al unei identități slabe de gen. Dovada unei siguranțe identitare include lipsa caracterului defensiv sau nevoia de a demonstra ceva cuiva, precum și o participare activă la rolurile sale masculine, cum a fi cel de tată, soț, susținător, figură bisericească, prietenii cu alți bărbați și activități tipic masculine. În plus, un bărbat cu o identitate solidă se relaționează corect și politicos și cu femeile. Îi plac femeile, le respectă și arată acestea. În esență, îi place tot ce implică a fi bărbat.

Un mentor bun va avea un eu solid. Aceasta înseamnă că sentimentele lui nu pot fi rănite ușor și nici nu îi este teamă să spună "nu". A fi mentor poate fi foarte solicitant și cere tenacitate pe termen lung. Atracțiile homosexuale nu apar peste noapte și, chiar și la clienți motivați, nu dispar peste noapte. Respectul de sine al mentorului nu poate depinde de succesul celui cu care lucrează. El trebuie să rămână pozitiv, atent și încurajator indiferent de cât de rău se simte discipolul.

Bărbații care se confruntă cu atracții homosexuale pot, în același timp, să aibă anumite nevoie emoționale, dar și să fie detașați defensiv. Aceasta înseamnă că au nevoie de un contact emoțional cu alți bărbați, dar le este frică să nu fie răniți. La primul semn de abandon, ei pot deveni defensivi și chiar reactivi, ceea ce poate fi interpretat ca și condescendență. Mentorul nu trebuie să ai această apărare în nume personal și trebuie să stabilească limite ale nevoilor emoționale.

Un mentor bun trebuie să fie disponibil din punct de vedere emoțional. Trebuie să fie sigur pe sentimentele sale și să le poată împărtăși cu discipolul. Trebuie să fie conștient și echilibrat față de propriile puncte slabe, eșecuri, jene și temeri și să fie capabil să le împărtășească cu discipolul, la momentul potrivit. El trebuie să-l poată asculta pe discipol vorbind despre temerile sale, despre mânie, sentimente de nepotrivire și durere, fără a deveni anxios sau a încerca să le minimizeze sau să le repare. Nu este sarcina mentorului să știe ce trebuie discipolul să facă sau să le repare. Acest lucru este foarte important. Sarcina mentorului este aceea de a fi prezent pe o perioadă mai lungă de timp și să ofere sprijin emoțional. Mentorul nu este nici autoritatea morală și nici terapeutul discipolului, și nu trebuie să-și asume răspunderea sau să-l ghideze în acest fel. Bărbații care se confruntă cu atracții homosexuale au nevoie mare atât de îndrumare spirituală, cât și de ajutor terapeutic, însă nu acesta este rolul mentorului.

Deși mentorul trebuie să fie disponibil din punct de vedere emoțional, el nu trebuie să mizeze pe discipol pentru sprijin emoțional. Relația cu mentor trebuie să fie o reflectare a unei dinamici sănătoase tată-fiu, tatăl susținându-l pe fiu, nu fiul pe tată. Tații găsesc răspuns la nevoile lor în lumea adulților, în timp ce copiii caută sprijin emoțional la părinții lor.

Un mentor bun trebuie să fie și afectiv în sens fizic. Mulți cred că a fi afectiv în sens fizic cu bărbații care se luptă cu atracțiile homosexuale înseamnă a le exacerba simptomele. Nimic mai fals. Celor ce se confruntă cu atracții homosexuale le este teamă de afectivitatea masculină. Anume această teamă face ca afecțiunea masculină să devină atât de sexualizată. Atât timp cât mentorul are o identitate de gen puternică, nu sunt șanse ca interacțiunea cu discipolul să devină una sexuală. Acesta este tipul de siguranță pe care are nevoie discipolul să o resimtă, în felul acesta el putând iubi autentic și primi afecțiune masculină nesexuală. Dorința cea mai adâncă a unui bărbat care se luptă cu atracții homosexuale nu este după sex, ci după dragoste și susținere.

În final, un mentor trebuie să cultive o relație cu discipolul. Acesta nu trebuie să se îndoiască de interesul autentic al mentorului și nici să nu gândească că acesta ar dori ceva de la el. Așa ceva reprezintă o continuare a problemei tată-fiu. Din acest motiv, nu discipolul trebuie să fie inițiatorul în acea relație. Acest lucru va fi reafirmat în relația cu mentorul. În plus, atunci când apare vreo confuzie sau un conflict, discipolul poate presupune că el a făcut ceva greșit și se va retrage, devalorizând relația. Mentorul va presupune că el a făcut ceva rău și se va retrage sau va devaloriza relația. Mentorul nu trebuie să uite că retragerea sau devalorizarea unei relații este o apărare (de obicei, subconștientă) împotriva unei nevoi intense și a unei dorințe după dragoste și susținere din partea unui bărbat idealizat. Mentorul nu trebuie să ia nimic în nume propriu, ci trebuie să continue, cu tact și activ, să cultive relația cu discipolul.

Bărbații care se confruntă cu relații homosexuale își doresc o relație degajată cu alți bărbați. Mentorul trebuie să preia inițiativa în identificarea de activități care vor fi interesante pentru amândoi, fără a provoca însă anxietate discipolului. Mentorul trebuie să analizeze interesele comune gen artă, muzică, teatru, mașini sau sporturi. Fiecare îi poate vorbi celuilalt despre lucrurile care îl pasionează. În timp, relația se dezvoltă, permițând asumarea unor riscuri mai mari în ceea ce privește umilirea.

Unii bărbați cu atracții homosexuale s-au detașat defensiv de masculinitate în așa măsură încât orice activitate tipic masculină le declanșează un răspuns de teamă sau incapacitate. La început, chiar și urmărirea unui meci de basket poate fi prea mult. Rareori detașarea defensivă este exprimată ca teamă. Discipolul probabil nu va spune niciodată "Mi-e teamă să nu par prost dacă mă uit la meci cu tine". Mai degrabă, el își va exprima dezinteresul: "Nu am înțeles niciodată sportul acesta. Nu este decât o formă de agresivitate masculină!" Mentorul trebuie să vadă dincolo de această apărare și să-l încurajeze încet pe discipol să devină parte din lumea bărbaților. Aceasta se poate petrece în timp, atunci când se stabilește o încredere. Nu este nevoie ca bărbații cu atracții homosexuale să devină devină pasionați de rugby. Însă, ei trebuie să ajungă la nivelul la care să poată viziona un meci de rugby sau de box fără a se simți copleșiți de anxietate sau inferioritate.

A învăța să joace și să fie competitivi în sporturile de echipă poate fi o problemă frecventă pentru cei ce se luptă cu atracțiile homosexuale. Ei au nevoie să fie încurajați; totuși, acest lucru trebuie abordat cu maximă atenție. Chiar și încurajarea în acest domeniu poate declanșa o teamă semnificativă, care conduce la impulsuri de manifestare. Acesta este deseori un domeniu marcat de răni din copilărie, domeniu care este evitat cu grijă. De regulă, acești bărbați practică sporturi individuale, cum ar fi joggingul, înotul, scufundările și patinajul, pentru a evita să fie membri într-o echipă. Ei se simt incapabili să evolueze într-o situație în care ceilalți așteaptă de la ei performanță. Chiar și greșelile mici într-o echipă pot avea un impact devastator asupra lor, ei simțindu-se umiliți. Este posibil să fie necesară consultarea terapeutului înainte de a aborda acest aspect.

Este important să-l includeți pe discipol în evenimentele dvs. familiale. Mulți bărbați care se luptă cu atracțiile homosexuale provin din familii cu o dinamică deficitară, drept pentru care au o viziune deformată asupra familiei.

Încurajați și aspectele legate de biserică, dar cu grijă. Participarea la slujbe poate spori anxietatea, care la rândul ei conduce la impulsuri sexuale nefericite. Obțineți feedback de la discipol. Ei știu ce au nevoie. Fiți deschis la sugestiile lor și acordați-le încredere. Dacă la un moment dat îl răniți sau îl dezamăgiți, cereți-vă iertare cu sinceritate și fără a inventa scuze. Pentru unii, aceasta poate fi primul exemplu de smerenie din partea cuiva cu autoritate. Ceea ce are un efect vindecător.

Folosiți-le talentele. Nu le evaluați niciodată talentele din perspectiva masculinității activității. Toți suntem creați de Dumnezeu, complet masculini. Preferințele, talentele și sentimentele lor sunt masculine. Totul la ei este masculin. Ceea ce le lipsește bărbaților care se confruntă cu atracțiile homosexuale este un sentiment intern de compatibilitate masculină. Lor nu le lipsește nimic obiectiv. Ultimul lucru de care au nevoie este ca persoana pe care o respectă să le transmită, chiar și indirect, ideea că ei ar fi mai puțin masculini decât alții.

Nota red.: Termenul "discipol" din acest articol este traducerea englezescului "mentee". Am ales să traducem așa acest termen de specialitate, pentru a fi înțeles de cititori, deși în domeniul psihologiei el se folosește ca atare, chiar și în limba română.

Sursa: www.pfox.org

pagină sus