ACASĂ

HOMOSEXUALITATEA

ÎNTREBĂRI

MĂRTURII

CREDINȚĂ

SOCIETATE

RESURSE

MAMELE BĂRBAȚILOR HOMOSEXUALI

Dr. Gregory Dickson

 

Recenta dizertație de doctorat a dr. Gregory Dickson a constatat diferențe semnificative între amintirile din copilărie ale bărbaților heterosexuali și ale celor homosexuali. Dizertația a avut titlul "Studiu empiric asupra relației mamă-fiu în relația cu formarea homosexualității masculine adulte: o perspectivă relațională."

Au fost analizați 135 de bărbați - 57 de homosexuali egodistonici; 34 de homosexuali egosintonici și 44 de heterosexuali din diferite zone ale SUA. Folosind Chestionarul pentru Relațiile Părinte-Copil (PCR-II; Siegelman & Roe, 1979), studiul a constatat că bărbații heterosexuali au avut relații mult mai bune cu mamele lor. Acești bărbați au indicat o mamă mult mai iubitoare, mai puțin pretențioasă și mai puțin respingătoare cât mamele descrise de bărbații homosexuali.

De asemenea, studiul a arătat că bărbații homosexuali au prezentat niveluri semnificativ mai mari ale depresiei actuale, precum și o incidență mult mai mare a abuzului sexual în perioada copilăriei, comparativ cu bărbații heterosexuali.

Bărbații homosexuali au avut relații mai proaste cu mama lor

Rezultatele studiului au confirmat cercetările empirice publicate anterior, care arătau că homosexualii și heterosexualii au amintiri diferite în ceea ce privește relația cu mama lor.

Mergând dincolo de scopul cercetărilor anterioare, studiul a arătat că homosexualii egodistonici (nemulțumiți de orientarea lor sexuală) au avut parte de mame mai pretențioase/solicitante decât mamele homosexualilor egosintonici (mulțumiți). Altfel, nu au existat diferențe între amintirile privind relația cu mama între cele două subgrupe de bărbați homosexuali.

Comentând pe marginea constatărilor, dr. Dickson a afirmat: "Analiza cercetării întreprinse la zi sugerează lipsa unor constatări uniforme în privința rolului relației mamă-fiu în formarea homosexualității masculine. Unii autori au identificat o mamă foarte protectoare, în timp ce alții au identificat opusul - o mamă mai puțin iubitoare, mai solicitantă și mai respingătoare. Deși aceste rezultate par contradictorii, cercetările ulterioare indică o uniformitate la bază, în sensul că bărbatul homosexual a indicat în mod repetat o relație semnificativ diferită cu mama sa, comparativ cu cele declarate de bărbatul heterosexual. Indiferent dacă este menționată o mamă foarte apropiată sau distantă, este vizibil un model relațional negativ."

El a adăugat: "Este rezonabil să presupunem că ambele tipuri de relații (foarte apropiat sau distant) pot afecta negativ dezvoltarea capacității băiatului de a urma pașii necesari către îndeplinirea sarcinilor formaționale ale individualizării și separării. Relația foarte apropiată și strânsă cu mama îl poate împiedica pe băiat să o "abandoneze" pentru a se alătura tatălui și tovarășilor de sex masculin. La fel, relația foarte distantă îl poate împiedica pe băiat să aibă încredere în dragostea mamei pentru a se putea depărta pentru a explora relațiile amicale cu alți băieți."

Bărbatul homosexual a trebuit deseori să "aleagă" unul dintre cei doi părinți

Constatările acestui studiu și ale lui Dickson (1996) susțin constatările din literatură care arată că homosexualul adult a resimțit o disimilaritate mai mare a relațiilor cu mama și cu tatăl în perioada de formare, comparativ cu omologii săi heterosexuali. Studiu acesta a confirmat literatura anterioară privind triada timpurie sănătoasă în cadrul căreia băiatul își poate dezvoltat atât un sentiment de legătură, cât și de distantă față de ambii părinți. "Lipsa acestei triade sănătoase," a declarat Dr. Dickson, "îl poate face pe băiat să se simtă 'blocat' între cei doi părinți. El trebuie să aleagă pe unul dintre cei doi părinți. Se pare că acest fenomen este prezent și mult mai extrem în cazul formării homosexualității."

Deși atât heterosexualii cât și homosexualii au indicat un atașament mai mare față de mamă și o dragoste resimțită mai puternic din partea mamei, studiul a constatat că nesimilitudinea resimțită între părinți la aceste două grupe de bărbați este mai vizibilă în domeniul iubirii, pretențiilor și al respingerii. Dr. Dickson a declarat: "Un factor care complică și mai mult lucrurile este acela că deși relația mamă-fiu prezintă un tipar relațional negativ, în comparație cu relația tată-fiu, fiul homosexual se simte totuși relativ mai aproape de mamă decât de tată. Cu alte cuvinte, în comparație cu tatăl, fiul se poate simți conștient mai apropiat de mamă, și totuși inconștient nesigur în relația cu ea. Acest sentiment de nesiguranță poate fi declanșat fie de o legătură foarte apropiată, fie de o distantă rece."

El a continuat: "Se pare că procesul de formare a unei identități masculine mature poate fi afectat de oricare dintre acești factori, inclusiv de relația mamă-fiu, relația tată-fiu, nesimilitudinea dintre relația cu mama și cu tatăl și/sau o combinație dintre aceștia, această organizare conștientă și inconștientă putând duce la constatările aparent contradictorii prezentate în literatură."

Formarea identității sexuale este influențată de un model relațional părinte-copil dezechilibrat

Aceste constatări privind relația mamă-fiu, combinate cu cele ale lui Dickson (1996) privind relația tată-fiu pe același grup de participanți, corespund teoriei modelului relațional părinte-copil triangular dezechilibrat și nesănătos care poate afecta formarea identității sexuale a băiatului atât pe latura maternă, cât și pe latura paternă, împiedicând atingerea acelor ținte formaționale necesare pentru realizarea și susținerea unor relații heterosexuale adulte.

Mai mult, studiul a evidențiat posibila relație dintre abuzul sexual și formarea homosexualității masculine adulte. Un procent de 49% dintre homosexualii chestionați au confirmat un abuz sexual, comparativ cu mai puțin de 2% dintre heterosexuali.

Dr. Dickson a constatat că bărbații homosexuali sunt mult mai deprimați decât cei heterosexuali. Totuși, constatările sale nu susțin ipoteza că doar abuzul sexual este explicația depresiei homosexualilor. Au existat diferențe semnificative în ceea ce privește depresia, comparativ cu homosexualii și heterosexualii neabuzați sexual.

Abuzul sexual în copilărie este corelat cu homosexualitatea masculină

Rezultatele studiului său au subliniat importanta nevoii de a înțelege mai bine efectele abuzului sexual în formarea homosexualității masculine adulte. Constatările dr. Dickson corespund cu cele ale lui Finkelhor (1984) care a arătat că băieții molestați de bărbați mai în vârstă sunt de patru ori mai predispuși să devieze către homosexualitate în comparație cu ceilalți. Toți respondenții din studiul dr-lui Dickson au afirmat că molestarea a fost comisă de un bărbat; nu au existat agresori de sex feminin. Această constatare, poate cea mai importantă din studiul dr-lui Dickson, sugerează că trebuie ținut cont de abuzul sexual în evaluarea factorilor etiologici care contribuie la formarea homosexualității masculine adulte. Dickson a afirmat: "Experiența unui abuz sexual poate contribui la sexualizarea unor nevoi neîmplinite după afecțiune, atenție și relații cu persoanele de sex masculin."

Constatările studiului nu susțin ideea că abuzul sexual ar fi singura explicație a diferenței dintre felurile în care bărbații adulți au resimțit relația cu mama lor în perioada copilăriei. Diferențele de rememorare a relației părinte-copil declarate de cele două grupuri au rămas semnificative și după eliminarea tuturor cazurilor de abuz sexual. Homosexualii neabuzați sexual au continuat să vorbească despre o mamă mai puțin iubitoare, mai solicitantă și mai respingătoare în comparație cu heterosexualii neabuzați sexual.

Copilul deficitar din punct de vedere relațional este mai vulnerabil la abuzul sexual

Comentând pe marginea factorului abuz, Dr. Dickson a declarat: "Este posibil ca băiatul care prezintă un model relațional negativ față de mama lui, alături de un tată mai puțin prezent și perceput negativ, să fie mai susceptibil la avansurile unui agresor. Date fiind deficitele relaționale ale băiatului, este de asemenea posibil ca molestarea, oricât de devastatoare ar fi ea din punct de vedere emoțional, să fie resimțită în același timp de unii băieți ca prima lor formă de afecțiune din partea unui bărbat adult, precum și ca ceva care nu este pus în comun cu mama lui. Teoretic, abuzul poate fi perceput de băiat ca facilitarea unei forme de separare/individualizare față de mama lui."

Dr. Dickson a continuat: "De asemenea, putem considera că sentimentul de rușine, secret, violare sau mânie care rezultă din abuzul sexual în perioada copilăriei contribuie la dezvoltarea unei paradigme deformate prin intermediul căreia copilul percepe relațiile ulterioare cu el însuși și cu ceilalți. Datoria părintelui de a-l proteja pe copil de orice rău, așa cum este ea înțeleasă de copil, poate fi percepută ca neîndeplinită. Dacă abuzul este lăsat nerezolvat, atitudinile ulterioare ale părinților pot fi resimțite și mai negativ de către copil și ulterior de către adult. În plus, modelul relațional negativ creat în familie îl poate împiedica pe copil să solicite sprijin din partea părinților pentru rezolvarea suferinței cauzate de molestare."

Abordarea multilaterală a dr-lui Dickson ajută la clarificarea unora dintre contradicțiile aparente din literatura anterioară privind factorii care pot contribui la formarea homosexualității masculine. Studiul său subliniază importanta influenței factorilor de mediu multipli în formarea homosexualității masculine adulte. Studiul accentuează forțele complexe, deseori subliminale dar totuși puternice, nu numai legate de relațiile mamă-fiu și tată-fiu din perioada copilăriei, dar și cele legate de abuzul sexual din copilărie, toți acești factori fiind legați de dezvoltarea sentimentului de sine al copilului, inclusiv dezvoltarea identității sexuale și a opțiunilor relaționale viitoare.

Cultura pop și retorica politică sugerează că lipsa de acceptare din partea societății este singura responsabilă de patologia asociată cu homosexualitatea. O asemenea concluzie simplistă ignoră relatările repetate ale homosexualilor, prezentate în literatura de specialitate, referitoare la relațiile conflictuale cu părinții, precum și alte aspecte importante cum ar fi abuzurile sexuale.

Dr. Dickson a afirmat: "Studiul actual, în concordantă cu literatura la zi, sugerează că aspectele legate de identificarea homosexualității adulte pot fi mai mult de natură structurală și relațională, și mai puțin sexuale."

El a concluzionat: "Cercetarea recentă a homosexualității a fost îngreunată de schimbarea de filosofie a Asociațiilor americane de Psihologie și Psihiatrie, care nu țin cont de rolul factorilor de mediu în formarea homosexualității masculine. Natura evident complexă a subiectului nu poate fi simplificată, iar cercetarea științifică nu trebuie stânjenită de politică."

Sursa: www.narth.org

pagină sus