ACASĂ

HOMOSEXUALITATEA

ÎNTREBĂRI

MĂRTURII

CREDINȚĂ

SOCIETATE

RESURSE

DREPTUL LA LIBERTATEA DE EXPRESIE ȘI CREDINȚĂ RELIGIOASĂ ÎN CANADA

 

Hans Clausen, redactor-șef la Jurnalul de Legislație Internațională (o publicație a Vanderbilt University), a realizat în august 2005 un amplu articol despre încălcarea dreptului la libera exprimare și a credinței religioase în conflictele tot mai numeroase cu activiștii homosexuali din Canada.

Articolul, care se întinde pe 66 de pagini, este intitulat "'Privilegiul liberei exprimări' într-o 'țară plăcut autoritară': cum a adoptat legislativul canadian legi pentru interzicerea criticilor la adresa homosexualității, în dauna dreptului la libera exprimare și a libertății de credință".

Premiza principală a lui Clausen este următoarea: "Scopul acestor legi [care interzic criticarea homosexualității] este mult mai amplu decât acela de a preveni discriminarea împotriva homosexualilor; obiectivul este acela de a promova acceptarea socială a homosexualității... obținerea unei egalități sociale pentru homosexuali - concepută în anumiți termeni care în multe țări occidentale înseamnă încălcarea dreptului la libera exprimare și la practicarea credinței religioase."

Clausen prezintă cazul doctorului Chris Kempling, un profesor creștin care a fost persecutat pentru că a publicat într-un ziar local niște opinii la adresa homosexualității.

După ce menționează suspendarea profesorului Kempling din poziția deținută la liceu, pentru că și-a exprimat opiniile negative la adresa homosexualității, Clausen enumeră apoi alte țări în care criticile la adresa homosexualității sunt incriminate: Noua Zeelandă, Africa de Sud, Olanda, Danemarca și altele.

Totuși, potrivit lui Clausen, Canada are cele mai restrictive legi legate de opiniile exprimate în public la adresa homosexualității. Activiștii homosexuali se prevalează de legile privind "incitarea la ură" pentru a interzice orice comentariu negativ la adresa comportamentului homosexual, la radio și televizor, precum și în corespondenta poștală.

În 2004, parlamentul canadian a adoptat Legea C-250, la inițiativa deputatului homosexual Svend Robinson. Legea menționează și "orientarea sexuală" pe lista 'minorităților' protejate prin lege.

Din cauza acestei legi, clericii se tem acum să mai vorbească împotriva homosexualității și, remarcă Clausen, "personalul didactic se teme în egală măsură: unii profesori universitari consideră că legea limitează discuțiile libere la oră, precum și libertatea de opinie."

Potrivit lui Clausen, legea vizează și comentariile de natură morală la adresa homosexualității, ceea ce înseamnă că preoții și predicatorii pot fi acționați în instanță dacă se pronunță împotriva homosexualității sau citează din Scriptură!

Există deja un caz în instanță, în care judecătorul a justificat încălcarea dreptului la libera exprimare pretinzând că criticarea unui homosexual afectează "respectul de sine" al acestuia. Instanța a menționat și "împlinirea personală", "independența personală" și "dezvoltarea personală" ca motive pentru suprimarea liberei exprimări, în favoarea homosexualilor.

Clausen arată că acest argument este foarte deficitar, pentru că favorizează dreptul la exprimare al unui grup în dauna altui grup. Instanța a pretins și că criticarea homosexualității ar afecta "demnitatea" (?!) homosexualilor.

Clausen răspunde: "...argumentul că homosexualii au dreptul la acest gen de 'demnitate' este discutabil. Acest argument pornește de la ideea că orientarea sexuală este 'o caracteristică înnăscută sau de neschimbat', ceva inerent identității personale. Această pretenție nu a fost niciodată demonstrată, iar studiile care au încercat aceasta au dat greș."

Autorul citează doi cercetători de la Harvard și Stanford declară că "recentele studii care au căutat să găsească o bază genetică pentru homosexualitate sugerează că... se caută mai degrabă o nouă frenologie moleculară, decât un progres științific real... Datele furnizează de fapt dovezi pentru importanta mediului înconjurător [ca fiind determinant pentru formarea homosexualității]."

Clausen arată că în ultima vreme au apărut tot mai multe dovezi împotriva unei așa-zise determinări genetice a homosexualității, iar terapia reparativă (pentru ajutarea acelor homosexuali care doresc să scape de atracțiile homosexuale) este tot mai acceptată ca un real succes.

Autorul își încheie articolul remarcând că legile împotriva incitării la ură, folosite pentru a închide gura celor care critică homosexualitatea, dacă e să privim la concluzia lor logică, ar "necesita chiar abolirea democratiei". Ele "reflectă o serioasă lipsă de încredere în capacitatea cetățenilor de a distinge adevărul de eroare, declară dezbaterile de idei ca fiind nepotrivite și chiar periculoase, pretinzând apoi că forța coercitivă a autorităților - sub forma legilor împotriva "incitării la ură" - ar fi soluția la această problemă."

Sursa: www.narth.org

pagină sus