ACASĂ

HOMOSEXUALITATEA

ÎNTREBĂRI

MĂRTURII

CREDINȚĂ

SOCIETATE

RESURSE

LEGALIZAREA CĂSĂTORIILOR HOMOSEXUALE VA DUCE LA CREȘTEREA NUMĂRULUI DE HOMOSEXUALI

Trayce Hansen, Ph.D.

 

Mai multe studii din întreaga lume arată că societățile care aprobă comportamentul homosexual au parte de o incidență în creștere a homosexualității. Legalizarea căsătoriilor homosexuale - supusă la vot unor alegători din câteva state americane - este forma ultimă de aprobare și va face ca tot mai mulți indivizi să adopte acest stil de viață.

Cercetări extensive din Suedia, Finlanda, Danemarca și Statele Unite demonstrează că homosexualitatea apare în principal în urma acțiunii mediului social. În mod specific, factorii sociale și/sau familiali, cum ar fi mediile permisive care încurajează homosexualitatea, joacă un rol major în dezvoltarea comportamentului homosexual.

O privire îndeaproape asupra studiilor:
În Suedia și Finlanda s-au realizat recent studii pe gemeni, cu privire la homosexualitate. În aceste studii se compară incidența comportamentului homosexual la grupuri diferite de frați/surori, care împărtășesc diferite grade de similaritate genetică (de ex., gemeni identici comparativ cu gemeni neidentici). Comparând procentele găsite, studiile pe gemeni pot arăta în ce măsură comportamentul homosexual este genetic și/sau generat de mediu. De pildă, dacă homosexualitatea este genetică, atunci acolo unde unul dintre gemenii identici este homosexual, și celălalt geamăn ar trebui să fie homosexual, întrucât cei doi au 100% aceleași gene
.

Însă nu asta arată cele două studii scandinave ample. Ambele au arătat că acolo unde unul dintre gemeni este homosexual, geamănul lui este homosexual numai în 10-11% dintre cazuri. Aceste constatări ne arată că homosexualitatea nu este determinată genetic.

În locul factorilor genetici, studiile scandinave au concluzionat că factorii de mediu unici joacă cel mai mare rol în formarea comportamentului homosexual. Aceste studii nu au răspuns la întrebarea care factori specifici de mediu contribuie la homosexualitate, deși datele de studiu din Danemarca și SUA au oferit niște indicii, pe care le vom discuta mai târziu.

Dar mai întâi, trebuie menționat că deși studiile pe gemeni suedez și finlandez sunt printre cele mai bune la zi, ele totuși au marje mari de eroare. De fapt, marja de eroare este atât de mare, încât este posibil ca de fapt factorii genetici să nu joace nici un rol în dezvoltarea homosexualității. Asta rămâne de stabilit, dar ceea ce s-a constatat este faptul că factorul principal în dezvoltarea homosexualități ține de mediu.

O cercetare daneză a studiat două milioane de adulți din Danemarca, țară în care căsătoriile homosexuale sunt legale încă din anul 1989. Acest studiu a identificat o serie de factori specifici de mediu care sporesc probabilitatea ca o persoană să caută un partener de același sex pentru căsătorie, în locul unuia de sex opus.

Pentru bărbații danezi, factorii de mediu asociați cu o incidență mai mare a căsătoriilor homosexuale includ locul de naștere urban și absența sau necunoașterea tatălui. În mod semnificativ, s-a găsit o dependență liniară între gradul de urbanizare al locului nașterii și dacă acel bărbat a ales o căsătorie homosexuală sau una heterosexuală la maturitate. Cu alte cuvinte, cu cât este mai urban locul de naștere al unui bărbat, cu atât sunt mai multe șanse ca el să se căsătorească cu un bărbat; cu cât este mai rural locul lui de naștere, cu atât sunt mai multe șanse să se căsătorească cu o femeie.

Pentru femeile daneze, factorii de mediu legați de o probabilitate mai mare a căsătoriei homosexuale includ locul de naștere urban, decesul mamei în adolescență și absența mamei.

În mod interesant, acest studiu danez arată că locul de naștere urban și separarea de părintele de același sex sunt factori asociați cu căsătoria homosexuală și la bărbați, și la femei. (Această ultimă concluzie susține teoriile psihologice care au indicat de mult timp că homosexualitatea este legată de probleme din copilărie - reale sau percepute - cu părintele de același sex). Pe scurt, acest studiu arată că factorii de mediu care contribuie la formarea homosexualității pot fi sociali și/sau familiali.

În fine, studiul american - cea mai amplă și mai reprezentativă analiză a comportamentului sexual din America - și-a făcut cunoscute concluziile cu privire la homosexualitate. Rezultatele acestui studiu susțin și ele teoria unei origini de mediu, nu genetice, a homosexualității. În particular, acest studiu a identificat tipuri specifice de mediu care sporesc probabilitatea unui comportament homosexual. Autorii descriu aceste medii ca fiind "congeniale" în dezvoltarea homosexualității.

Pentru bărbații americani, factorul de mediu cel mai legat de comportamentul homosexual este gradul de urbanizare în perioada adolescenței. În mod specific, băieții care au trăit în marile centre urbane între vârstele de 14 și 16 ani au avut de 3-6 ori mai multe șanse să aibă un comportament homosexual, comparativ cu băieții care au trăit în comunități rurale la acea vârstă. Autorii oferă următoarea posibilitate: "un mediu care oferă oportunități sporite pentru o sexualitate homosexuală, cu mai puține sancțiuni împotriva acesteia, poate influența și chiar stimula interesul și comportamentul homosexual" (pag. 308). Observați termenul "stimula". Acești cercetători cred că creșterea într-o regiune mai pro-homosexuală poate incita un comportament homosexual la bărbații tineri. Implicația este aceea că unii homosexuali care au fost crescuți la oraș nu ar fi fost homosexuali dacă ar fi crescut în zone rurale. Autorii explică: "Mediul în care cresc oamenii le influențează fundamental sexualitatea" (pag. 309).

Pentru femeile americane, factorul de mediu cel mai asociat cu o identitate lesbiană sau bisexuală a fost nivelul (mai mare) de educație. Și, deși acest lucru este adevărat și pentru bărbați, modelul pentru femei a fost mai dramatic. De pildă, o femeie cu facultate are de nouă ori mai multe șanse să se identifice drept non-heterosexuală decât o femeie care are numai bacalaureat. Elementele specifice care creează această diferență evidentă sunt neclare, dar cercetătorii nu cred că e vorba doar de o raportare mai mare a non-heterosexualității la persoanele mai educate. Ei cred că o explicație ar fi faptul că, odată cu o mai mare acceptare, chiar încurajare a homosexualității în universități, tot mai multe femei cu studii superioare adoptă un stil de viață non-heterosexual. În ceea ce privește un exemplu de posibilă dezvoltare, vezi articolul semnat de Dennis Prager, "College Taught Her Not To Be a Heterosexual" (Colegiul a învățat-o să nu fie heterosexuală).

Pe baza concluziilor acestui studiu american, mediile care aprobă și/sau promovează homosexualitatea fac ca mai mulți indivizi să adopte comportamente homosexuale.

Concluzie:
Toate studiile de mai sus, din țări diferite, fiecare folosind loturi mari, naționale de subiecți, arată că comportamentul homosexual nu este determinat genetic. Mai degrabă, datele arată că sexualitatea omului este maleabilă și că experiențele și influențele de mediu pot și chiar îi modifică expresia. Mai mult, aceste constatări sunt susținute de zeci de ani de dovezile antropologice și sociologice care arată că incidența comportamentului homosexual fluctuează - uneori mult - cu modificarea climatului social, cultural și legal. Cu cât un mediu afirmă sau încurajează homosexualitatea, fie el mediu urban sau universitar, cu atât va fi mai prezentă homosexualitatea acolo
.

Normele sociale și culturale, precum și prevederile legale, influențează comportamentul uman, inclusiv pe cel sexual. Deci nu este surprinzător că, pe măsură ce Statele Unite și alte țări occidentale au devenit mai pro-homosexuale - din punct de vedere social, politic și juridic - ele au avut parte de o tendință crescătoare a numărului de indivizi angajați în comportamente homosexual. Această tendință va continua dacă, dincolo de tolerarea comportamentului homosexual (lucru normal), ajungem și să legalizăm căsătoriile homosexuale.

Bibliografie

Butler, A.C. (2005). Gender differences in same-sex sexual partnering, 1988-2002. Social Forces, 84, 421-449.

Frisch, M. & Hviid, A. (2006). Childhood family correlates of heterosexual and homosexual marriages: A national cohort study of two million Danes. Archives of Sexual Behavior, 35, 533-547.

Langstrom, N., Rahman, Q., Carlstrom, E., & Lichtenstein, P. (2008). Genetic and environmental effects on same-sex sexual behavior: A population study of twins in Sweden. Archives of Sexual Behavior, DOI 10.1007/s10508-008-9386-1.

Lauman, E.O., Gagnon, J.H., Michael, S. (1994). The social organization of sexuality: Sexual practices in the United States. Chicago: University of Chicago Press.

Prager, D. (2005). "College Taught Her Not To Be a Heterosexual." Available on the web at: http://dennisprager.townhall.com.

Santtila, P., Sandnabba, N.K., Harlaar, N., Varjonen, M., Alanko, K., von der Pahlen, B. (2008). Potential for homosexual response is prevalent and genetic. Biological Psychology, 77, 102-105.

Sursa: http://www.drtraycehansen.com

Salvează ca PDF

pagină sus