ACASĂ

HOMOSEXUALITATEA

ÎNTREBĂRI

MĂRTURII

CREDINȚĂ

SOCIETATE

RESURSE

DESPĂRȚIREA DE LESBIANISM

Interviu luat de Joseph Nicolosi lui Larrell Dillihunt

 

O fostă activistă lesbiană, Larrell Dillihunt, descrie fuga ei de bărbați, care a condus-o la relații homosexuale, precum și credința religioasă care a stat la baza schimbării.

Î: Larrell, mulțumesc pentru disponibilitatea de a discuta despre viața ta. Înțeleg că nu este ușor pentru tine.

Aș vrea să ne spui cum ai ajuns să lucrezi cu femei care vor să abandoneze stilul de viață lesbian.

R: Când aveam cam 5-6 ani, am fost implicată într-o anumită activitate sexuală cu o fată de vârsta mea. De atunci am observat că eram atrasă de femei. Mă uitam mereu la femei, la trupul lor, dar încercam să ignor acest sentiment. Am crescut într-o familie creștină, deci știam că a fi atrasă în acel mod de o persoană de același sex nu e bine.

Apoi, în liceu, am avut o relație cu un băiat cu un an mai mare decât mine. La început a fost bine, totul era minunat - ca mai apoi să înceapă să abuzeze de mine fizic, psihic și sexual. Am coborât tot mai jos, făcând multe lucruri pe care le regret, iar acum împărtășesc din experiența mea și altora, în speranța că nu vor face greșelile pe care le-am făcut eu.

Î: Câți ani aveai când te întâlneai cu tânărul acela?

R: Aveam cam 15-16 ani. Nu știam ce să fac. Mi-era frică să le spun părinților și prietenelor că mă lovea. Am crezut că mă vor judeca. Îl iubeam și credeam că va înceta. O perioadă chiar s-a dus la niște seminare pentru controlul furiei, deci am crezut că se va schimba. Era singurul meu prieten, cel mai bun prieten. După ce m-a lovit a cincizecea oară, n-am mai suportat. Îmi amintesc că eram în camera mea și mă gândeam: "Ce să fac acum?" Aveam un respect de sine scăzut pentru că pe parcursul întregii relații îmi spusese că sunt urâtă și că nimeni nu mă place - că el e singurul care m-ar iubi. Aș fi vrut să mă întâlnesc în continuare cu băieți, dar nu mai aveam încredere în bărbați din cauza lui, așa că m-am gândit să-mi dau întâlnire cu o femeie.

Aveam în liceu o pereche de lesbiene. Aveam și eu atracții față de același sex, însă încercam din răsputeri să mi le reprim. Îmi spuneam: "Nu e bine ce fac ele, nu vreau să fac ce fac ele". Însă, în timpul relației cu prietenul meu, venise în discuție ideea unei relații în trei - să mai invităm o femeie - de fapt, el venise cu ideea iar eu m-am gândit că aș putea încerca, măcar o dată sau de două ori, ce mare lucru...

Î: Deci în acel moment ai decis să încerci lesbianismul, ca alternativă la relația abuzivă cu prietenul tău.

R: Da, în esență asta s-a întâmplat. Deja aveam niște sentimente sexuale față de același sex, deci mi-am spus, de ce să nu mi le exprim?

Î: Ce s-a întâmplat apoi?

R: Am cunoscut-o pe "Cynthia" (nu e numele ei adevărat) și am început să fim prietene. O găseam atrăgătoare, însă nu m-am gândit că asta va conduce la o relație lesbiană de cinci ani. Credeam doar că va fi prietena mea, dat fiind că treceam printr-o perioadă foarte proastă - mă resimțeam emoțional de pe urma relației cu prietenul meu și aveam nevoie de cineva care să mă înțeleagă. Cynthia a părut de la început să-i pese.

Î: Câți ani aveați când v-ați cunoscut?

R: Eu aveam cam 20, iar ea era cu un an mai mare - 21.

Î: Pe parcursul celor cinci ani cât ați avut relația lesbiană, a fost o relație exclusivă?

R: Păi, la un moment dat am fost trei, cu încă o femeie, dar ne-am înțeles să n-o mai facem. Eram atât de îndrăgostite, eram de nedespărțit. Eram mereu împreună, zi de zi. Ea avea o fiică, așa că fetița a devenit și fiica mea. Ne-am gândit să ne mutăm împreună, de fapt chiar ne-am căutat o casă. Ea m-a cerut în căsătorie și timp de câteva luni am purtat un inel de logodnă. Știam că nu ne puteam căsători aici în California, așa că ne gândeam să găsim un alt loc unde lucrurile acestea erau legale; am fi putut merge să ne căsătorim într-un alt stat. Ea a spus: "Plătesc eu călătoria. Vreau să mă căsătoresc cu tine". Încerca să forțeze lucrurile pentru că mă iubea și voia să mă păstreze pentru totdeauna. Eu încă locuiam cu părinții la vremea aceea.

Î: Cum a acceptat familia ta toate lucrurile acestea?

R: Când mama a aflat, a fost distrusă. Eu crescusem într-o familie creștină, deci știam că homosexualitatea este un lucru rău. Părinții ne luau în fiecare duminică la biserică. Însă acolo nimeni nu vorbea despre homosexualitate - nu era nimeni cu care să discut. De aceea am această activitate astăzi - le dau altora ocazia să vorbească cu cineva care înțelege prin ce trec ei. În timpul acelei relații de cinci ani, în fiecare zi mă simțeam vinovată. Era ca un ghimpe în suflet că ceva nu este bine.

Î: Deci părinții tăi s-au opus relației.

R: Mama a fost distrusă, foarte rănită, iar relația cu ea s-a deteriorat. Și tata a suferit. Mi-au spus că mă iubesc, dar că nu pot accepta relația mea cu o femeie. Mi-au spus: "E pur și simplu de necrezut - cu ce am greșit? De ce ai luat decizia asta? Îl cunoști pe Dumnezeu, de ce faci asta?" Le-am spus: "Ei bine, ne vom căsători și ne vom muta împreună".

Vedeam că mama este foarte tristă. Eram singura ei fiică, deci înțelegi că avea vise să mă vadă măritată într-o bună zi. A fost greu. Mi-a spus: "Mă voi ruga pentru tine. Știm că Dumnezeu te va elibera din asta. Îl cred pe Dumnezeu când spune că va binecuvânta neamul meu și moștenirea mea". A continuat: "Vrei să vii la biserică cu mine?" Încerca să mă țină deoparte de stilul meu de viață, iar eu îi tot spuneam: "Mamă, îmi pare rău, o iubesc pe Cynthia."

Î: Asta a condus la un conflict în tine.

R: Țin minte că i-am spus Cynthiei: "Mă simt de parcă tu mă tragi dintr-o parte, iar Dumnezeu din partea cealaltă. Simt că mă rup în două și că trebuie să aleg". În cele din urmă, Cynthia a spus: "Te iubesc, dar dacă vrei să pleci și să te întorci la credința ta, înțeleg. Stilul nostru de viață este greșit și voi înțelege aste".

Î: A spus: "Stilul nostru de viață este greșit?"

R: Da. A spus "Știm că nu facem bine."

Î: Deci simțea și ea că nu e bine?

R: Și ea venea tot dintr-un mediu creștin și știa că mergem împotriva credinței noastre. Dar mă iubea și voia să trăiască cu mine pentru tot restul vieții.

Î: Tu și Cynthia vă integraserăți în comunitatea lesbienelor?

R: Da, chiar foarte mult. Asta mă caracterizează - când îmi place ceva, intru cu totul.

Î: Se vede.

R: De fapt, purtam în fiecare zi ceva curcubeu. Aveam un steag curcubeu în camera mea. Am mers în toate cluburile de homosexuali, la toate petrecerile de homosexuali. Am socializat cu persoane cu același stil de viață, întrucât simțeam că toți cei din afara comunității gay sunt împotriva mea, furioși pe mine. Aveam nevoie să ne simțim acceptate, deci socializam cu cei care erau ca noi.

Î: Înțeleg.

R: În fiecare an mergeam la parada homosexualilor și la alte evenimente importante.

Î: Povestește-mi despre cum percepeai tu lumea homosexualilor.

R: Mai întâi, oamenii sunt homosexuali din mai multe motive. De asemenea, pot să spun că jumătate dintre cele mai bune prietene ale mele din acea comunitate aveau un conflict față de stilul lor de viață, la fel ca mine.

Î: Cum începuseră ele o relație lesbiană?

R: Marea majoritate fuseseră abuzate sexual de un bărbat, la vârste foarte mici. Teamă de bărbați le conduce pe multe femei în direcția aceasta. A doua influență majoră, după mine, este presiunea celor din jur: este "cool" să fii lesbiană. În liceu începeau să experimenteze în trei, și de multe ori prietenul este cel care vine cu ideea. Influența din mass-media e și ea puternică - filme, comedii și videoclipuri care încurajează experimentele homosexuale. Fata crede că poate face asemenea experimente fără implicații, și apoi se trezește prinsă în acest stil de viață. Unele chiar cred că așa s-au născut, deși nu e adevărat.

Pentru mine, totuși, o mare parte din cauză se află în perioada copilăriei, când aveam o problemă cu respectul de sine. Copiii îmi spuneau că sunt prea înaltă și prea slabă, iar eu mă simțeam nesigură. Comentariile lor la adresa corpului meu mau făcut să am un respect de sine scăzut și să nu-mi placă de mine, deci căutam mereu pe cineva care să mă ajute să mă accept așa cum eram. Când am început să ies cu primul meu prieten, am făcut-o pentru că auzeam de la el tot ce voiam să aud despre mine. M-a ajutat să mă respect - ca mai apoi totul să se dărâme. Când a devenit abuziv, l-am părăsit și am început cu Cynthia, gândind că lucrurile vor merge mai bine cu o femeie.

Î: Și ce-ai descoperit?

R: Că crezusem într-o minciună - în ideea că o femeie mă va trata altfel. Am avut ocazional și abuz fizic în relația noastră și știu că se întâmpla și în alte cupluri de lesbiene.

Î: Ai spus că multe lesbiene resimțeau un conflict cu privire la stilul lor de viață. Era valabil asta și pentru prietenele tale?

R: Da, era valabil. Eu și prietenele mele stăteam și ne întrebam: "Hei, o să stăm într-o relație homosexuală ca aceasta toată viața? Chiar trebuie să-l negăm pe Dumnezeu și voia Lui toată viața?" Atitudinea lor era cam de genul "Dumnezeu este creatorul, vreau să împlinesc voia Lui", dar apoi aveau sentimentele acestea. Mintea era ruptă în două.

Una dintre cele mai bune prietene ale mele spunea: "Poate că dacă mai citesc din Biblie, voi putea lua o hotărâre", ca și cum ar putea găsi ceva în Biblie care să justifice stilul ei de viață. Astăzi înțeleg că motivul pentru care rămâneam într-o relație homosexuală era că nu cunoșteam poziția lui Dumnezeu despre asta și nu înțelegeam nici judecata pentru păcat.

Î: Până la urmă, cum ai ieșit din asta?

R: În cele din urmă, am început să merg din nou la biserică. Dar i-am spus lui Dumnezeu: "Voi avea nevoie de ajutorul Tău ca să ies din asta. Nu pot pur și simplu s-o părăsesc - îmi pare rău pentru ea, pentru fiica ei..." La urma urmei, eram o mică familie. Însă Dumnezeu mi-a trimis pe cineva care să mă ajute. Eram la un fast-food și un misionar a început să-mi vorbească despre Evanghelie. I-am spus câte ceva despre mine. Mi-a spus: "Știi, cred că te pot ajuta". A sunat pe cineva de la biserică și am fost sunată înapoi chiar în aceeași zi. Am început să vorbim despre viața mea, despre Dumnezeu și despre păcat, și despre Fiul pe care Dumnezeu l-a trimis în lume ca să plătească și pentru păcatele mele. Ambii misionari mergeau la P4CM.

Î: Ce e aceasta?

Î: O asociație numită "Passion for Christ Movement"- "P4CM" în Los Angeles.

O femeie de acolo mi-a arătat în Biblie toate referințele potrivit cărora stilul meu de viață era unul greșit. De asemenea, mi-a arătat cu argumente de ce Biblia este o carte de încredere. Mi-a arătat că Hristos chiar a venit în lume, a murit pe Cruce pentru păcatele mele pentru ca eu să pot avea viața veșnică. După o lună sau două, am spus: "Doamne, sunt gata acum" și de atunci am început o relație de raportare cu cineva din biserică.

Î: Așa, pur și simplu?

R: Nu. Cel mai greu a fost să depășesc sentimentele care încă erau acolo - foarte puternice.

Î: Cum i-au spus prietenei tale?

R: I-am spus așa: "Cynthia, te iubesc", și apoi i-am spus că nu pot trăi o viață în care aleg să nu-l ascult pe Dumnezeu, având un stil de viață care îl face pe Dumnezeu să se depărteze de mine.

Î: A fost rănită, dar te-a lăsat să pleci, nu?

R: Da, nu avea ce să facă.

Î: Ați mai vorbit de atunci?

R: Am mai văzut-o prin oraș și ne-am salutat, dar fără să stăm de vorbă. Ne facem cu mână și atâta tot.

Î: Ce s-a întâmplat cu fata ei?

R: Ea are cam 7 ani acum. Am auzit de la o prietenă comună că merge la școală, se descurcă bine, face sport, e un copil fericit.

Î: Crezi că va fi heterosexuală sau lesbiană?

R: Sincer... cred că va fi lesbiană, pentru că, dinainte să plec eu, o imita pe mama ei. Mama ei era o fire băiețoasă și se comporta ca un bărbat. Fata începuse să poarte haine lălâi și refuza lucrurile de fetițe, cum ar fi lacul de unghii. Mama ei arăta ca un băiat iar ea voia să fie ca mama ei. Fata era foarte masculină. Se îmbrăca precum băieții, se purta ca băieții și vorbea ca băieții. Cynthia a încercat să influențeze dezvoltarea feminității ei, dar fata voia s-o imite pe mama, așa că sfaturile Cynthiei erau în dezacord cu exemplul oferit de ea însăși.

Î: Care era părerea Cynthiei despre ea însăți, de ce era atât de masculină și de ce era lesbiană?

R: Ea a fost molestată de un bărbat când avea 8-9 ani. După aceea, a crescut cu o ură față de bărbați. Mi-a spus că la prima ei experiență sexuală după aceea s-a simțit ca și cum bărbatul o viola, așa că nu îi plăceau bărbații.

Î: Deci știa că lesbianismul ei era rezultatul unei traume.

R: Da.

Î: Nu vorbeați despre "M-am născut lesbiană"?

R: Nu. Amândouă știam că nu ne născusem așa. Practicarea unor sporturi de către ea contribuise la întâlnirea altor lesbiene, care au ajutat-o să se integreze în grupul lor, mai ales dată fiind teama ei de bărbați. Când eu am fost molestată de o altă fată la vârsta de cinci ani, așa au început să se dezvolta atracțiile homosexuale la mine, de la acea vârstă.

Î: Ea vede vreo legătură între această respingere a bărbaților și comportamentul ei băiețos?

R: Da. A realizat că look-ul ei masculin este rezultatul acelei molestări, alături de faptul că nu putea avea încredere în bărbați. Unele lesbiene băiețoase care au fost molestate în copilărie se îmbracă asemenea bărbaților numai ca să nu fie găsite atrăgătoare de către bărbați și astfel să nu fie abordate.

Î: Asta credeau și majoritatea prietenelor tale despre originea lesbianismului lor? Că era de fapt o respingere a bărbaților?

R: Unele dintre ele credeau că așa s-au născut și că nu au ce face. Altele le-ar acuza că se ascund în spatele ideii "așa m-am născut" ca o scuză pentru faptul că și-au ales acest stil de viață pentru a se alătura alătura altor femei în respingerea bărbaților.

Î: Ca psiholog, eu văd cauzele lesbianismului ca stând nu doar într-o anumită molestare, ci deseori în respingerea mamei ca subiect de identificare. Este posibil ca mama să fi fost percepută de către fiică ca slabă și neajutorată. Sau poate a fost acaparatoare în raport cu personalitatea fiicei, într-o manieră care să răspundă pornirilor narcisiste ale mamei, dar în dauna individualizării fiicei. Pentru astfel de fete, rezultatul este pierderea identificării cu genul lor. În acest caz, va exista o căutare a eului pierdut într-o altă persoană de același sex.

Există și alte cauze ale lesbianismului, așa cum ai spus. Pentru tine, evident, a fost o fugă de bărbații abuzivi. Ai început să eroticizezi alte fete în urma molestării sexuale care a avut loc în copilărie. Apoi, în adolescență, spui tu, respectul de sine scăzut te-a făcut vulnerabilă în sensul că ai căutat o siguranță emoțională în cadrul unei relații cu același sex, după ce un bărbat a abuzat de tine.

Ai privit vreodată înapoi?

R: Au existat momente în care m-am întrebat cum ar fi fost dacă am fi rămas împreună. Am fost însă bucuroasă să știu că viața mea este acum îndreptată după Dumnezeu. Asta m-a ajutat să uit totul. A fost ca și cum am început o relație cu o nouă persoană. Dumnezeu a avut grijă și am fost ok.

Î: De câți ani ai rupt legătura aceea?

R: Ceva mai mult de un an. Și da, uneori, știi, îmi vine câte un gând, n-ai vrea să te întorci? Chiar sunt fericită? Să mă întorc la viața aceea? Aceste gânduri sunt dificile uneori, dar nu mă complac în ele, nu le acord prea mult timp. Știu că sunt o ființă nouă în Hristos. Tot ce fac atunci când îmi vin astfel de gânduri și firea cea veche tinde să mă ducă înapoi este să spun "Stop!" și să mă rog. Domnul mă ajută mereu și până la urmă e bine.

Î: Cum se manifestă această ispită, dacă poți să-mi spui?

R: Simt uneori nevoia de a fi ținută în brațe și sărutată. Alteori e nevoia de a fi alintată - am făcut asta vreme de cinci ani. Știu însă din Scriptură ca trupul meu trebuie să supună lui Hristos, deci trebuie să supun orice gând ascultării de Hristos. Știu ce am de făcut. Dacă uneori mai am acele stări, asta nu înseamnă că trebuie să mă întorc și nici nu înseamnă că încă sunt lesbiană.

Î: Te vezi la un moment dat îndrăgostită de un bărbat și măritată?

R: Sunt deschisă la ideea de căsătorie și de a avea copii. Deocamdată vreau să-l cunosc mai bine pe Dumnezeu. El trebuie să fie temelia mea, iar celelalte lucruri din viața mea vor veni și ele, dacă eu ascult de El.

Î: Ce le-ai spune acelor activiști homosexuali care resping experiența ta?

R: Cum poți să respingi ceea ce spun eu despre viața mea? Pentru a putea înțelege cineva de ce îmi ordonez viața după Dumnezeu, ar trebui ca și el să meargă după El. Eu îmi voi petrece restul vieții cinstindu-l pe El.

Î: Desigur, de cealaltă parte activiștii vor spune că te minți singură și că îți negi adevărata ta orientare.

R: Mă mințeam singură când credeam că Dumnezeu îngăduie stilul meu de viață! Acum sunt mai fericită decât înainte. Am început să-l cunosc pe Dumnezeu și am făcut pace cu El. Îi mulțumesc în fiecare zi pentru că m-a eliberat.

Î: Probabil ei ar spune că de fapt nu ai fost niciodată lesbiană.

R: Am avut o relație de cinci ani cu o femeie pe care o iubeam cu adevărat. Eram atașată emoțional de ea, relația noastră era sexuală și îmi plăcea. Înainte de ea am fost atrasă și de alte femei, de la o vârstă tânără. Cum se cheamă asta?

Î: Un cuvânt de încheiere?

R: Da. Există alegere în homosexualitate! Chiar dacă ai avut acele atracții de când erai foarte mic, la fel ca mine, ai putut alege cum să-ți trăiește viața ca adult. Mă voi lăsa în voia acelor sentimente sau am să mă întorc către Dumnezeu, rugându-l să mă ajute să trec peste ele? Aici este alegerea. Pot doar să spun: "Caută Cuvântul lui Dumnezeu și află cine ești în Hristos".

Te pot ajuta. Dacă citești acest articol, dacă ești curioasă și atrasă de același sex, TE ROG nu ceva acelor stări, doar pentru că le simți. Acele stări nu vin de la Dumnezeu, iar El nu te-a creat cu ele. Dacă te lași în voia lor vei sfârși într-o viață de robie. Nu merită.

Poți să mă contactezi dacă ai întrebări. Am să fac tot ce pot ca să te ajut. Doamne ajută!

Larrell Dillihunt
[email protected]
www.youtube.com/p4cmexhomosexual
www.myspace.com/exhomosexual

Sursa: www.narth.org

pagină sus