ACASĂ

HOMOSEXUALITATEA

ÎNTREBĂRI

MĂRTURII

CREDINȚĂ

SOCIETATE

RESURSE

HOMOSEXUALITATEA FEMININĂ

Janelle Hallman-Burleson

 

Timp de mai mulți ani am acordat consiliere de specialitate femeilor care se confruntă cu sentimente homosexuale. Sper să reușesc să prezint câteva dintre lecțiile pe care le-am învățat eu și sper să fac aceasta într-o manieră care să le aducă cinste lor, adevărului și experiențelor lor interioare. Lucrez cu femei deosebite. Sunt foarte inteligente - personalități complexe, energice și înzestrate cu un puternic simt al dreptății și integrității.

Homosexualitatea feminină (lesbianismul) este o stare complexă. Ea implică mai mulți factori diferiți, unul dintre aceștia fiind relațiile familiale ale femeii. Explicând homosexualitatea feminină, voi descrie unele dinamici familiale sau relații imperfecte care pot genera atracții homosexuale la o fiică - însă voi, părinților, e important să auziți voi aceasta mai întâi:

  1. Țineți minte, nu doar relațiile noastre cu copiii noștri sunt imperfecte; căsniciile noastre sunt imperfecte, relațiile dintre părinți sunt și ele imperfecte, la fel și relațiile acestora cu părinții lor și așa mai departe pentru fiecare dintre noi.

  2. Fiecare copil este unic și de aceea ei se percep pe ei înșiși și lumea din jurul lor în mod diferit. Un copil poate vedea o situație ca hazlie și poate râde. Altul poate resimți teamă și se poate retrage. Tu, ca părinte, nu poți controla percepțiile sau reacțiile copilului tău.

O mare parte din conflictul homosexual se bazează pe percepția și interpretarea dată de copil evenimentelor vieții. Când vorbesc despre o potențială ruptură între fiică și mamă sau tată, NU vreau să spun că voi, părinții, nu vă iubiți copilul; vreau să spun că din anumite motive, fiica ta poate că nu a simțit această dragoste. Această ruptură și confuzie din cadrul relației face parte din realitățile traiului într-o lume defectă. Din nefericire, aceste confuzii pot și deseori se transformă în probleme care ne controlează viata. Homosexualitatea este doar un exemplu.

Părinți, știu ce sarcină dificilă aveți. Este important să fiți deschiși și să abordați problemele care pot exista în relația voastră cu fiica voastră, însă e la fel de important să nu ajungeți îngropați și paralizați de o vină care nu întotdeauna vă aparține vouă.

POVESTEA LUI BETTY

Am crescut la tară. Mama avea multă treabă în timpul zilei, așa că atunci când am fost mică, trebuia să mă lase singură destul de mult timp. Aparent, mă obișnuisem să rămân singură. Aveam un frate și o soră mai mari, însă eu eram preferata lui tati. Totuși, el a dezvoltat o relație emoțională nepotrivită cu mine. Mama era geloasă pe relația mea specială cu tati.

Eram o băiețoaică iar mami părea să încurajeze asta la mine. Rareori mă alinta. Nu-mi amintesc să mă fi ținut în brațe sau să mă mângâie. Nu m-a învățat niciodată ceva care să reprezinte feminitate. Ea însăși nu era prea feminină și probabil că nici nu-i plăcea că este femeie. Spunea că femeile sunt slabe.

În mijlocul golului creat în familia mea, am fost agresată sexual de un băiat când aveam șapte ani. Atingerea mi-a plăcut, dar ulterior băiatul m-a înjosit și m-a respins. Mi-am jurat să nu am niciodată nevoie de nimic; uram feminitatea și gândeam că este o slăbiciune.

În adolescentă, purtam blugi și tricouri sau geci și bocanci de armată. Ulterior am devenit cadru militar. În facultate mi-am făcut o prietenă care ținea la mine și care a plâns când i-am povestit despre abuzul sexual. Aveam și o prietenă apropiată care mă ținea în brațe și care mă liniștea atunci când mi-era frică. Ea era lesbiană. Eram și eu lesbiană? Tot ce știu e că acea relație era ceea ce căutasem toată viata - o relație sigură, caldă, neabuzivă, alături de un sentiment de reciprocitate și grijă sinceră.

Nu există băiat sau fată, tânăr sau tânără care să aspire sau să aleagă să devină homosexual. Sentimentele și atracțiile în creștere față de același sex produc confuzie, teamă, copleșeală și deseori rușine. Acești bărbați și femei au nevoie de compasiunea și ajutorul nostru.

Să privim deci la piesele specifice care lipsesc din viata prietenei mele Betty, care au contribuit la atracțiile ei homosexuale.

Mai întâi, e important să înțelegem de ce anume are nevoie un copil ca să se dezvolte. Voi descrie aceste nevoie primare și veți vedea că tot ce are nevoie un copil ca să crească și să se dezvolte sănătos vine prin relații.

I. CĂRĂMIZILE CONFLICTULUI LESBIAN

A. Etapele unei vieți “ideale”

Iată o scurtă lecție despre creșterea și formarea omului; vreau să construiesc o viață "ideală" pe baza teoriei dezvoltării copilului. Remarcați felul în care relațiile sunt baza supraviețuirii, creșterii și dezvoltării unui copil, a procesului de auto-descoperire, formării unei identități și în cele din urmă a dezvoltării capacității de a se raporta și a iubi pe alții.

  1. Nevoile unei fetite: hrană, căldură, protecție, siguranță, alint, constantă, securitate, atingere, atenție, limbaj și un atașament solid și cald față de mami. Aceasta este temelia pentru o conștiință de sine și pentru o identitate feminină solidă, pentru un simt al încrederii sau bună-stării, astfel ca ea să se destindă și să devină pur și simplu ceea ce este menită să fie.

  2. Nevoile din copilărie ale unei fete: Continuarea celor de mai sus, cu acceptare și implicare din partea mamei astfel încât ea să se poată identifica sau copia pe mama ei. Ea are nevoie de afirmare și încurajare din partea lui tati (tatăl este cheia pentru afirmarea identității la ambii copii), precum și limite, încurajare, respect, ocazia de a învăța și reuși, și tovarășe de joacă.

  3. Nevoile unei adolescente: Are nevoie de un grup de prietene, care îi conferă un sentiment de apartenență. Are nevoie și de atenție și afirmare din partea băieților - “misteriosii ceilalți.” Cunoașterea de sine trebuie să continue, prin ea putând să-și solidifice identitatea de sine și sentimentul de feminitate, simultan cu adâncirea prieteniilor cu tineri și tinere.

  4. Nevoile unei femei adulte: Intimitate sau relații profunde cu ceilalți, un sentiment de scop și sens ca femeie, dacă se căsătorește - unirea fizică, sufletească și spirituală cu un "celălalt" complementar, simultan cu dezvoltarea sexualității.

B. Tipuri de iubire:

  1. Iubire maternă / părintească: Legătura cu mama este de o importantă vitală, însă ambii părinți sunt esențiali pentru o creștere și dezvoltare sănătoasă - relațional și în termeni de formare a identității.

  2. Iubire prietenească: În cadrul acestor prietenii unisex sunt afirmate interesele și identitatea feminină ale fetei.

  3. Iubire romantică: Față în față cu cineva care este diferit. Aceasta este o întâlnire mult mai intensă; aici tânăra ajunge să se cunoască pe sine prin CONTRAST.

  4. Iubire sexuală: Înflorire în cadrul angajamentului matrimonial, care conferă siguranță și securitate, alături de o completă vulnerabilitate.

Dar dacă…?

Aceasta este viata “ideală”. Dar dacă unele dintre nevoile PRIMARE ale fetitei lipsesc? 

Dar dacă ea este separată de mami la naștere, neputând dezvolta un sentiment de apartenență? Multe dintre clientele mele lesbiene spun că se simt de parcă nici nu au "început", ca și cum le-ar lipsi o temelie internă. Dar dacă un copil este rareori atins? Dar dacă mama ei nu a putut să fie prezentă sau disponibilă din cauza unor probleme personale? Dar dacă fetita se mută în fiecare an cu familia în altă parte, și fiecare prietenie a ei se sfârșește brusc? Mai important, de fiecare dată când îsi deschide inima pentru un atașament - se produce o retezare.

În calitate de femei cu un anumit gol în inima noastră, devenim apoi confuze în ceea ce privește adevărata noastră nevoie după o iubire feminină și ne înșelăm gândind că o relație romantică sau sexualizată ar putea umple acel gol generat cu ani în urmă de mami sau tati sau de către prietenele pe care nu le-am avut niciodată.

II. CĂRĂMIZILE LIPSĂ DIN CONFLICTUL LESBIAN

Homosexualitatea feminină poate fi definită prin aceste blocuri de dezvoltare lipsă sau prin relațiile defectuoase din copilărie. În mod tipic, în relatările clientelor mele apar:

1) o relație lipsă, tensionată sau depărtată cu mama;
2) lipsă de protecție, de respect sau un abuz din partea unui bărbat;
3) puține sau nici o prietenie cu fetele, și
4) un sentiment de goliciune sau rușine în locul unei identități feminine depline.

Cărămida lipsă nr. 1: O relație lipsă, tensionată sau rece cu mama

“M-am născut într-o familie cu multe angoase, teamă, confuzie și amărăciune. Chiar după ce m-am născut, starea psihică a lui tata s-a înrăutățit și a stat internat ani de zile. Când eram mică, mama nu a mai putut sta acasă cu noi - șapte la număr - trebuind să întrețină familia și să fie capul familiei.”

“Pentru ca mama să poată munci, mergeam în timpul săptămânii la o mătușă și veneam acasă în weekend. Deși știam că mama mă iubește, nu am amintiri cu ea fiind drăgăstoasă cu mine și nici nu-mi amintesc să fiu atrasă către ea. Îmi amintesc însă că aveam nevoie de dragoste din partea ei, dar deseori eram respinsă.” – “Blossoming into a Woman” de Rebecca (director al asociației Living Waters).

Clientele mele povestesc deseori că mama era atât de ocupată cu ceilalți copii sau cu completarea rolului soțului absent, în luptă cu o boală sau cu sărăcia, depresia, etc., încât pur și simplu ea nu era acolo în felul în care avea nevoie fetita.

O altă femeie povestea: “Îi iubeam pe mama și pe surorile mele, însă nu mă raportam deloc la ele. Voiau să mergem la cumpărături sau să vorbim despre băieți. Eu voiam să mă plimb cu bicicleta sau să mă joc cu o tobă. Exista o distantă între noi. Aceasta a amplificat tendința mea de a mă simți izolată și nesigură ca fată.”

Această femeie identifică un alt aspect comun la femeile cu asemenea probleme: o confuzie sau o respingere a feminității sau identității ei feminine. Multe femei care se confruntă cu atracții homosexuale recunosc că nu le-a plăcut să fie fete, că erau băiețoaice, se îmbrăcau ca băieții și jucau roluri masculine în mijlocul copiilor sau chiar în propria familie. Această confuzia sau respingere a identității sexuale poate începe la o vârstă foarte timpurie și este parte integrantă din conflictul lesbian.

Cărămida lipsă nr. 2: Lipsa protecției, a respectului sau abuzul din partea unul bărbat

“Tatăl meu nu mă vedea ca pe o fată și astfel eu nu am înțeles valoarea feminității mele. Nu am învățat că a fi fată e un lucru bun. Cea am învățat eu a fost chiar opusul.

"… Nu am amintiri cu el strângându-mă în brațe sau spunându-mi că mă iubește. Nu m-am simți apărată de el și nici în siguranță.

"Recent, Dumnezeu mi-a arătat că nu am cunoscut niciodată cu adevărat protecția unui bărbat. Nu m-am odihnit niciodată în brațele unui bărbat și nici a Tatălui Ceresc. Tatăl meu de pe pământ nu m-a învățat aceasta și nici eu nu am învățat-o de la bunicul meu sau de la vărul meu, care a abuzat sexual de mine. Primul meu prieten m-a înșelat și nu a păzit ceea ce îi dădusem - pe mine.” – “Blossoming into a Woman” de Rebecca (director al asociatiei Living Waters).

ABUZUL SEXUAL ȘI EFECTELE ACESTUIA

Abuzul sexual este devastator pentru psihicul unei fetite. Am putut vedea cu toții oameni din întreaga tară venind să-i ajute pe cei afectați de tragedia de la World Trade Center. Când niște oameni sunt răniți, în mod natural dorim să-i ajutăm. Dar atunci când o fetită este abuzată sexual în secret, ea se confruntă singură cu socul, cu singurătatea și cu haosul din sufletul ei. Această izolare, de fapt, poate fi la fel de dăunătoare ca și abuzul în sine.

Fetele care au fost violate se confruntă de obicei cu profunde sentimente de trădare, epuizare, rușine și vină. Sentimentul de trădare conduce natural la o neîncredere crescândă în TOATE relațiile ei, inclusiv în cea cu mama și cu tata, întrucât aceștia nu au fost în stare s-o protejeze. Lipsa de putere pe care o resimte se transformă în ură - întâi față de sine și apoi față de lume. Rușinea și vina sunt două pături grele care acoperă sufletul feminin. Dedesubt, fata stă ascunsă în întuneric, crezând că este rea, murdară, că nu valorează doi bani și că este urâtă.

Abuzul sexual nu duce la lesbianism, dar se poate lipi de alte deficite relaționale, trădări, sentiment de neglijare și/sau abandon ȘI de un tot mai mare sentiment interior că ea nu este în regulă și că nu este în siguranță ca fată.

Cărămida lipsă nr. 3: Abuzul sau lipsa de respect din partea bărbaților

Clientele mele sunt frecvent mai apropiate de tata decât de mama - ea devine tovarășul lui de pescuit sau de lucru în garaj. Ea a fost băiatul pe care și l-ar fi dorit el. Această dinamică reprezintă o subtilă lipsă de respect și neafirmare a valorilor intrinseci ale fetei ca persoană feminină.

Cărămida lipsă nr. 4: Puține, deloc sau agitate prietenii cu alte fete

Multe dintre clientele mele au crescut în familii de militari sau misionari - se mutau la fiecare doi ani, prietenii rupte cu alte fete. Multe dintre clientele mele spun că pur și simplu nu se potriveau cu celelalte fete. Aud deseori relatări despre femei pre-lesbiene confruntându-se cu cruzime și trădare din partea altor adolescente.

Cărămida lipsă nr. 5: Lipsa unei dezvoltări complete a identității sexuale

Clientele mele descriu o "gaură neagră" din sufletul lor - un loc al disperării. Există o lipsă de conexiune cu emoțiile lor, "nu știu cum mă simt", cu o ură profundă față de feminitate și genul feminin. Unele se comportă masculin, altele nu, însă întotdeauna există o luptă internă legată de genul lor. Această "gaură" psihică este cea care deseori alimentează atracția către altă femeie, ele căutând o identitate și un simțământ al femininului prin intermediul altei femei.

III. PROTECȚIA DE SINE

Mai există ceva în acest puzzle. O fetită sau o femeie este mai mult decât o victimă a mediului. Nimeni nu poate fi definit doar prin deficite sau prin elementele lipsă din copilărie. Întotdeauna alegem, creăm, acționăm, răspundem, reacționăm, etc. la experiențele vieții. Așa stau lucrurile și cu fata pre-lesbiană.

O fată care are parte sau percepe o respingere sau neglijare din partea mamei sau lipsă de respect și abuz din partea tatălui va începe să se auto-protejeze sau să limiteze aceste relații. Din nefericire, în mod inconștient ea se va apăra și de binele și de iubirea care îi sunt oferite, așa cum se va păzi și de răul de care se teme. În sinea ei se decide să se protejeze de orice posibilă rănire, ceea ce duce la și mai multă pustietate și la și mai multe piese lipsă din viata ei.

Pe scurt, când această fată ajunge la pubertate, ea își dorește iubire, atașament și alintare din partea mamei ei; siguranță și afirmare din partea tatălui; își dorește relații cu colegele și este încă confuză față de a fi femeie sau îi este teamă să devină o femeie.

În curând, ea poate începe să aibă fantezii în care este apropiată de o femeie mai mare, cum ar fi o profesoară, sau îsi poate dori să fie cea mai bună prietenă a unei fete drăguțe și populare. În liceu, ea poate aluneca în brațele unei femei pe care o percepe ca sigură. Este lesbiană? Așa spune cultura noastră. Sau doar are nevoie de anumite blocuri de formare care îi lipsesc?

Este atât de periculos să cataloghezi o anumită stare (atracție față de același sex) ca IDENTITATE, atunci când este doar una dintre CONFUZIILE de identitate, atunci când există anumite nevoi relaționale neîmplinite. Aceasta este o persoană a cărei dezvoltare este încă în curs. Această femeie nu trebuie catalogată ca lesbiană. Există anumite domenii de creștere și dezvoltare care încă trebuie să se deruleze în viata ei. Pur și simplu are nevoie de piesele lipsă.

IV. RELAȚIA ȘI FORMAREA SINELUI FEMININ

În centrul conflictului lesbian, nu veți găsi o problemă sexuală, ci una relațională (produsele secundare ale prăpăstiilor din relațiile importante), așa cum am arătat, precum și o problemă de identitate (relația cu sine). 

Femeile care se confruntă cu atracții față de același sex descriu frecvent nu doar o confuzie de identitate, ci și un gol profund prezent în locul unei conștiințe solide de sine. Ele nu știu cine sunt. Am să explic aceasta comparând diferentele de formare la un băiat și o fată.

Inițial, atât băieții cât și fetele sunt atașați de mama, la naștere. Pentru a-și forma o identitate masculină sănătoasă, băiatul trebuie să se diferențieze de mama și în final să se atașeze și alinieze sau să se identifice cu tatăl. Pe de altă parte, o fată va rămâne legată de mama, care este ca ea. Fata se va descoperi pe sine și identitatea ei feminină în cadrul acestui atașament și astfel va dezvolta sentimente de securitate, căldură, reciprocitate și încredere.

Ea îl primește ulterior și pe tatăl ei, care se apropie de ea pentru a-i oferi iubirea lui și o afirmare, precum și protecția lui asupra legăturii ei speciale cu mama. În viata ei apar tot mai multe relații, construite pe "căminul" sau fundația mamei.

Așa cum am spus, lesbianismul devine o posibilitate atunci când relația primară a fetei cu mama ei lipsește, este întreruptă sau indezirabilă. Devine o posibilitate și dacă relația tatălui cu fiica este nesigură sau lipsită de respect. Observați vă rog felul în care aceste perturbări elimină temelia primară din viata fetitei. Dacă fata percepe o separare în relația ei cu mama, atunci ea: 1) se confruntă cu un sentiment de nesiguranță și de abandon (ducând la anxietate), și 2) pierde mijloacele prin care poate descoperi acele date fundamentale despre sine și despre identitatea ei (depresie).

Acesta este începutul acelui gol interior. Fata nu a avut niciodată ocazia să se destindă într-un loc sigur, să o copieze pe mama, să primească dragostea altora și astfel să crească. Se alege cu un sentiment de singurătate pe dinafară și cu unul de goliciune pe dinăuntru. Ce femeie poate suporta aceste două sentimente simultan?

Ca femei, vom lucra, ne vom strădui și chiar vom recurge la control și manipulare pentru a reduce această singurătate și goliciune. Deseori strigătul nostru după o relație se va transforma în nevroză și într-o hiper-dependentă sau nevoie după altcineva. Și întrucât inima unei lesbiene tânjește după o mamă, după prietenele din copilărie și după o identitate feminină, această dependentă va lua forma exterioară a unei relații cu o femeie.

V. DEPENDENTA EMOȚIONALĂ: UN EFORT DE SUPRAVIEȚUIRE

Multe dintre noi care lucrăm în acest domeniu descriem esența unei relații lesbiene ca fiind o "dependență emoțională". În esență, avem o dependentă emoțională atunci când o femeie depinde de o alta pentru a-i da un sentiment al identității și o siguranță relațională. Ea depinde de cealaltă femeie pentru a scăpa de goliciunea, singurătatea și anxietatea proprie. La nivel subconștient, ea spune: “Binele meu primar depinde de legătura cu tine. Dacă legătura sau relația noastră este constantă, caldă, sigură și iubitoare (perfectă), eu mă simt bine. Dacă legătura noastră este amenințată în vreun fel, intru în criză. Nu mi-e bine.”

O femeie povestește: “Pentru mine lesbianismul nu se referea la sex… Tot ce voiam de fapt era o legătură! O legătură profundă, emoțională, din inimă. Cineva care să mă completeze. Cineva care să-mi confere valoare. Cu alte cuvinte, cineva care să aibă nevoie de mine! Relația fizică a venit ulterior și a fost o manifestare a dorinței de relaționare, nu motivația inițială." ("What I thought People Already Knew, But Don’t" de Kelley, scrisoare către asociația Living Hope, august 2002, volumul 6, nr. 8.)

Spre deosebire de bărbații homosexuali, rareori găsesc femei axate sau dependente de comportamentul sexual. Aceste femei vor doar să se cuibărească în brațele altei femei, să o privească în ochi și să sugă la sân. Puteți identifica acea nevoie copilărească după mami? Evident, pentru o femeie adultă, acest comportament va deveni unul sexual.

Putem vedea în aceste relații și nevoia adolescentină după "cea mai bună prietenă". La începutul adolescentei, prietenele se îmbracă la fel, unele merg mână de mână sau la braț și se sună de cinci ori pe zi. Femeile dintr-o relație lesbiană se comportă exact la fel - se îmbracă la fel și cred că soarele răsare și apune odată cu prietena lor. În aceste relații lesbiene, femeile încearcă să găsească sau să înlocuiască cărămizile lipsă. Au avut mare nevoie de prietene apropiate în adolescentă.

Există însă probleme cu aceste relații incredibil de apropiate. O femeie recunoaște c㠓din cauza că nevoia mea de a fi dorită a devenit mai mare ca Dumnezeu, persoana cealaltă a devenit dumnezeul meu. Ajunsesem să fac orice pentru a menține acea relație. Persoana aceea îmi dădea un sens în viață chiar și atunci când se depășeau hotarele fizice.”

Pe baza naturii (idolatre) a acestor relații de dependentă emoțională, majoritatea relațiilor lesbiene sunt fragile și imprevizibile. Nimeni nu poate garanta o prietenie caldă, sigură și iubitoare, perfectă și continuă. Dacă viata sau conștiința noastră de sine depind de așa ceva, atunci în cel mai bun caz avem o viață foarte precară. Cu cât depind mai mult de o altă femeie pentru a mă face să fiu completă, cu atât e mai probabil să fiu dezamăgită.

Totuși, această dezamăgire și eșec generează o nevoie și mai mare în mine. Ajung să caut și mai intens. Din nefericire, căutarea și nevoia mea o vor sufoca sau epuiza pe cealaltă femeie, care va pleca sau se va distanta de mine. Sunt devastată, aproape moartă emoțional - așa că o iau de la capăt cu o și mai mare disperare decât până acum. Și tot așa de fiecare dată.

Condiția lesbienei este în sine o condiție de profundă nesiguranță. În această stare de nesiguranță profundă, aceste femei vor continua la exterior să practice un stil foarte masculinizat de relaționare. Ele pot apărea ca dure, auto-suficiente, competente, dure și reci, pretinzând că nu au nevoie de nimeni și nimic, închizându-se într-un cocon autocreat. Această carapace dură nu e niciodată adevărată la o femeie care se luptă cu lesbianismul. În interior se află o fată care vrea doar să stea în brațele mamei, să se joace cu o prietenă apropiată și să învețe să se placă ca persoană feminină.

Cu cât vedem mai bine această realitate interioară, cu atât o putem ajuta mai bine pe această femeie să iasă din falsitate și să ajungă la adevăr.

E lesne de înțeles, când aceste femei au ceea ce cred ele că este un "atașament sigur" în cadrul acestor relații lesbiene de dependentă emoțională, este extrem de greu pentru ele să facă un pas înapoi și să se detașeze sau să pună capăt relației. Literalmente, este ca o moarte pentru ele. S-au identificat cu cealaltă femeie până la nivelul la care, dacă o pierd pe ea, se pierd pe sine. Aceasta nu este o identificare sănătoasă. În interior ele se târâie, devin "pierdute în cealaltă femeie". Pentru a-și continua propria dezvoltare și maturizare, aceste femei trebuie să găsească un mijloc să reziste singure și să se întoarcă la propria persoană și identitate.

Când o femeie decide în final să pună capăt unei relații lesbiene datorită dorinței ei de a creste și a se schimba, ea va avea nevoie de răbdarea și compasiunea noastră. Va fi o perioadă foarte dificilă pentru ea.

VI. ANALIZĂ A CONDIȚIEI DE LESBIANĂ

A. Problema relațională: O căutare a mamei, a unui atasament feminin, a unor prietene și a siguranței, protecției și respectului din partea taberei bărbaților.

Aud deseori aceleași cuvinte - repetate mot-a-mot de clientele mele:

“Vreau doar să fiu ținută în brațe - și să țin în brațe.”
“Vreau să-i pese cuiva de mine.”
“Nu vreau să fiu singură.”
“Toti bărbații sunt răi.”
“Toti bărbații sunt egoiști.”

Prietenii:

“Vreau să mă placă.”
“Vreau să mă distrez.”

Aceste căutări după "mami" și după o prietenă apropiată, alături de fuga de bărbați, sunt cele care generează atracția sexuală pe care o pot avea față de o altă femeie.

B. Problema identitară: O căutare a unei conștiințe de sine și a unei identități feminine.

Alte cuvinte pe care le aud frecvent de la clientele mele sunt:

“Nu știu cine sunt.”
“Mă urăsc și nu-mi place să fiu femeie.”

Dacă mami nu este acel gen de mami pe care să vrea o fetită să-l imite, atunci fata poate ajunge să-și respingă feminitatea de teamă să nu fie sau să nu ajungă ca mama ei. Dacă tata abuzează de mami sau de fată, fata va simți repede că a fi fată sau femeie e ceva periculos.

Lesbianismul este un proces de auto-respingere ca persoană feminină, culminând cu o auto-ură otrăvitoare și cu o criză sau confuzie identitară profundă. Această nevoie după o conștiință de sine și după o identitate feminină alimentează și atracția sexuală față de o alta care este ca ea. Ea își va căuta propria viață și identitate prin cealaltă femeie.

VII. TRATAMENTUL

Există speranță pentru femeile care se luptă cu lesbianismul și care sunt dispuse să-și abordeze viata cu sinceritate, să înfrunte percepțiile negative legate de Creatorul ei, de relațiile ei și de sine însăși, și să admită care sunt adevăratele ei nevoi. Ea trebuie să facă pasul inițial - acela de a căuta ajutor. Nu o putem forța să facă aceasta. Însă atunci când o face, ea are nevoie de răbdarea, dragostea, grija și sprijinul nostru.

Clientele care au o temelie religioasă vor căuta sprijin de la terapeut datorită convingerii lor religioase că nu depinde doar de femeie ca să se schimbe și că Dumnezeu vrea și este gata să le ajute să revină la starea intenționată de El. În calitate de psihoterapeut creștin, eu le pot ajuta pe acele cliente care au o anumită credință.

* * *

Janelle Hallman este consilier specializat pe femeile care se confruntă cu atracții homosexuale și cu dependente emoționale. Ea se consultă în mod regulat cu alți terapeuți pentru o înțelegere mai profundă a aspectelor clinice ale lesbianismului. A ținut numeroase cursuri pe probleme de homosexualitate și identitate, la conferințe nationale și internaționale. Este profesor adjunct la Denver Seminary și director executiv al asociației Desert Hope. Anterior a fost profesor adjunct la Colorado Christian University și reprezentant regional al asociației Exodus International.

Lectură recomandată: Clienta lesbiană

pagină sus