ACASĂ

HOMOSEXUALITATEA

ÎNTREBĂRI

MĂRTURII

CREDINȚĂ

SOCIETATE

RESURSE

ÎNȘELAT DE BISERICA HOMOSEXUALILOR

Anonim

 

Nota redacției: Dezbaterea de idei ilustrată în acest articol arată dificultățile și deriva teologică la care se poate ajunge atunci când este abandonată Tradiția Bisericii creștine, Tradiție care include, printre altele, interpretarea originară și corectă a textelor Sfintei Scripturi.

Mă simt înșelat. Înșelat de cei care spun că mă iubesc și că încearcă să mă ajute. Totuși, dacă as fi lăsat lucrurile să meargă în direcția indicată de ei, as fi fost și acum în robie - înrobit de homosexualitate și fără speranță.

Asemenea multor alți creștini, m-am luptat ani de zile cu atracțiile homosexuale. Prin harul lui Dumnezeu, sunt acum liber de un stil de viață care încă îi tine captivi pe alții. Sunt mulți în rândul bisericilor homosexualilor care ne-ar refuza această libertate. Ei afirmă că homosexualitatea este în intenția lui Dumnezeu pentru viața noastră, chiar dacă Scriptura învață răspicat că homosexualitatea este păcat. Nu e treaba mea să prezintă aici dovezile scripturale. Voi arăta însă, la nivel practic, efectele negative ale încurajării acestui păcat.

Obține Dumnezeu vreun câștig personal prin interzicerea homosexualității? Implicarea mea în acest păcat m-a convins de un motiv mult mai logic al interdicției biblice: homosexualitatea este rea pentru om.

Mai întâi, există problema deja bine cunoscută a bolilor cu transmitere sexuală. Dacă mă gândesc la recentul deces din cauza SIDA a unor prieteni homosexuali de-ai mei, nu pot să nu văd implicațiile evidente. Când am intrat la colegiu, eram deja hotărât să nu-mi refuz nici o plăcere homosexuală. Dumnezeu, în marea sa milă, m-a împiedicat să-mi pun planul în aplicare. Dacă Dumnezeu nu ar fi intervenit în viața mea într-o duminică de toamnă în 1971, poate as fi fost și eu astăzi o cifră în statisticile SIDA.

Totuși, domeniul în care bisericile homosexualilor îi înșeală pe oameni nu e sănătatea. Sunt relațiile. Nu veți auzi vorbindu-se acolo despre răul de durată pe care îl produce acest păcat asupra homosexualilor și celor apropiați lor.

Acum douăzeci și cinci de ani, Dumnezeu a făcut să fiu atras de o femeie deosebită care e acum soția mea. Din frică și din lipsă de credință, i-am ascuns problemele mele vreme de 23 de ani. Mulți prieteni foști homosexuali îmi spun că sunt "norocos". Deși am avut doi prieteni în adolescentă, Dumnezeu - și frica de necunoscut - au făcut să nu mă angajez în activități sexuale explicite. Experiențele erau limitate la o simplă afecțiune fizică și la răsfoirea de reviste pornografice homosexuale.

Nu consider că sunt norocos. Voiam să cred mesajul celor din biserica homosexualilor - că așa m-am născut, că nu pot fi fericit dacă nu-mi accept homosexualitatea și că nu mă pot schimba. Ajunsesem să cumpăr reviste porno homosexuale de la magazinele "pentru adulți". Apoi am descoperit pornografia pe internet. Deodată, puteam să-mi dau drumul la orice fantezii. Spre deosebire de site-urile porno "normale", multe dintre cele pentru homosexuali nu percep taxă. M-am agățat repede.

Am petrecut câțiva ani în această dependență. Am vrut de mai multe ori să încetez. Însă mesajul că ar trebui să-mi accept identitatea de "homosexual creștin" a continuat să mă seducă, și astfel cădeam la loc în păcat. Păcatul m-a despărțit de Dumnezeu. Am pierdut bucuria mântuirii. Conștiința mea nu accepta mesajul "homosexualilor creștini".

După atâția ani de stimulare, percepțiile mele s-au necrozat. Încurajat de mesajul bisericii homosexualilor, îmi acceptam tot mai mult homosexualitatea. Evident, căsătoria devenea tot mai plictisitoare, iar dragostea soției mele îmi părea din ce în ce mai distantă.

Biserica homosexualilor avea o minciună și mai mare pentru mine: bisericile care respectau Scriptura mă păcăliseră și mă făcuseră să mă căsătoresc. Am ajuns să cred această minciună. Am pus mâna pe telefon ca să-l sun pe un prieten homosexual.

Stând însă cu receptorul în mână, ascultând tonul, am realizat că eram pe cale să-mi arunc toată viața la gunoi. Asta nu părea să fie libertate; de fapt, urma să fiu legat și mai mult. Nu am mai format numărul. M-am hotărât să caut ajutor.

Un articol al unui om care se lupta cu aceleași probleme, "No Easy Victory" (în Christianity Today, martie 2002), mi-a dat curajul de a mă deschide față de soția mea. Mărturisindu-mi păcatul lui Dumnezeu, soției mele și câtorva prieteni din biserică, am pornit pe drumul către adevărata libertate. În cele din urmă, am devenit liber printr-o combinație de raportare și curs pe internet la www.settingcaptivesfree.com.

M-am dezintoxicat de toate minciunile răspândite de "homosexualii creștini". Este vina mea că i-am crezut și este vina mea că am acționat în baza acelor minciuni. Răul continuă însă să reverbereze.

Acum sunt încă în proces de reconstruire a relației cu soția mea. Și-a pierdut încrederea în mine și pe bună dreptate. Când mă găsește în fața calculatorului, se întreabă dacă nu cumva am devenit iarăși dependent de pornografie. Pentru a-i reduce îngrijorarea, îi spun tot ce fac la calculator.

Soția mea se confruntă cu o problemă care nu este a ei și nu știe niciodată cum ar reacționa prietenii dacă ar afla despre trecutul meu. Ea trebuie să se confrunte și cu răul pe care i l-am pricinuit eu respectului ei de sine. În fond, ce crede o femeie despre sine dacă soțul ei are atracții față de bărbați? În bisericile homosexualilor nu auzi niciodată vorbindu-se despre așa ceva.

Liber să înving ispitele

Dumnezeu ne-a vindecat. Chiar dacă încă avem suișuri și coborâșuri, dedicarea noastră unul față de celălalt a sporit într-o manieră de neimaginat înainte. Cel mai important, fiecare în dreptul său a crescut în credința în Dumnezeu.

Nu este ușor să scapi de pe galera homosexualității. Însă potrivit Directorului Comunicare de la Exodus International, Randy Thomas, sunt zeci de mii de oameni care se prezintă pe sine ca foști homosexuali, și încă mult mai mulți cei care nu s-au identificat niciodată ca homosexuali și care și-au învins definitiv atracțiile homosexuale.

"Homosexualii creștini" se aseamănă doctorului care examinează un pacient și îi găsește o tumoare malignă, dar tratabilă. Însă, pentru că doctorul știe că pacientului îi e teamă de tratamentul dureros, el îl trimite acasă cu "vestea bună" că nu prezintă nici o problemă. Mai mult, îi spune pacientului că simptomele de cancer sunt ceva "destul de natural", care ar trebuit "acceptat".

Am întâlnit creștini care mi-au spus că homosexualitatea este "naturală", că "așa m-am născut" și că ar trebui să mă accept așa cum sunt. Mi-au spus că am făcut o greșeală căsătorindu-mă; că ar trebui să divorțez și să-mi încurajez identitatea homosexuală. Am auzit însă și despre bărbați și femei care au părăsit aceste simulacre de biserică când au realizat că acestea lucrează împotriva voii lui Dumnezeu.

Putem acționa ca falsul doctor care le spune celor ispitiți de homosexualitate că aceasta este parte din identitatea lor și că ar trebui s-o accepte. De asemenea, putem acționa ca judecător, instanță și călău, îndepărtându-i de Dumnezeu care îi iubește. În ambele cazuri, obținem același rezultat: moartea spirituală.

Sau, le putem prezenta cuvintele Mântuitorului: "Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă". Aceste cuvinte le-am auzit și eu, cel obosit și împovărat, acum câțiva ani. Nu ar trebui oare ca toți creștinii să vestească acest mesaj de libertate și speranță?

La solicitarea soției, autorul a dorit să-și păstreze anonimatul.

Sursa: www.narth.org

pagină sus