ACASĂ

HOMOSEXUALITATEA

ÎNTREBĂRI

MĂRTURII

CREDINȚĂ

SOCIETATE

RESURSE

DESPRE HOMOFOBIE ȘI ALTE ETICHETE

Bogdan Mateciuc

 

Homosexualii fac eforturi constante pentru a forța societatea, mai mult sau mai puțin direct, să nu mai critice aceste comportamente și să le accepte ca pe ceva normal.

În mod direct, această forțare a societății se face invocându-se legi despre „toleranț㔠și „nediscriminare”. După ce au reușit să introducă în lege comportamentele homosexuale, homosexualii încearcă să se folosească de legi pentru a le închide gura tuturor celor ce critică aceste comportamente. Așa-numitul „Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării” e un instrument foarte activ aflat în slujba homosexualilor. Este asemănător Securității de pe vremea lui Ceaușescu – urmărind ce vorbesc și ce scriu românii și penalizându-i atunci când aceștia deschid gura împotriva homosexualilor. La fel ca Securitatea, CNDC este plătit din banii românilor ca să îi cenzureze pe români. Simțindu-se amenințați, majoritatea persoanelor publice sunt „atente” ce declară și ce vorbesc despre homosexuali, întrucât sunt pasibile de pedepse.

În mod indirect, homosexualii apelează la denumiri, termeni și etichete cărora încearcă să le dea un înțeles negativ.

În orice dezbatere, cele două părți au fiecare un set de argumente, pe care încearcă să le explice și să le apere. Uneori, când sunt epuizate argumentele raționale, părțile recurg la metode nesincere, care reușesc să păcălească o parte dintre cei ce asistă la dezbaterea.

Una dintre aceste metode este folosirea de etichete cu încărcătură emoțională negativă, în încercarea de a plasa cealaltă tabără pe o poziție inferioară, culpabilă și deci greșită. Partea respectivă țintește astfel persoana, nu argumentul sau informația acesteia. Puțin ascultători înțeleg schema și puțin observă că acea parte nu mai are argumente. Un exemplu generic este următorul:

Ion și Vasile discută în contradictoriu despre sistemul public de pensii. Ion spune că acesta este supradimensionat. Vasile și-a epuizat argumentele și începe să îl numească pe Ion „fascist” pentru că propune diminuarea sistemului. Observăm că Vasile nu mai vorbește la subiect, ci se ocupă de persoana lui Ion. El vrea să îi convingă pe ascultători c㠄nimic din ce spune Ion nu poate fi adevărat, pentru simplul motiv că Ion e fascist”.

În discuțiile despre valori, se folosesc etichete ca fundamentalist, retrograd, înapoiat, extremist, fascist și homofob. Cei ce le folosesc încearcă să îi zugrăvească pe oponenții din dezbatere în culori negre – tot ce spun aceștia nu poate fi deci adevărat.

Ultimul termen din exemplele de mai sus – homofob/homofobie – e un cuvânt inventat de homosexuali. Homo vine de la homosexual/homosexualitate, iar fobie înseamnă teama sau frica irațională față de ceva. Cuvântul ar însemna deci teama irațională față de homosexuali/homosexualitate. Desigur, nimeni nu are o teamă sau o frică irațională de homosexuali – există o respingere naturală față de aceste comportamente detestabile – însă homosexualii folosesc această etichetă și încearcă să îi atașeze un caracter negativ, în sensul că toți „homofobii” au o problemă și sunt incorecți atunci când nu îi acceptă pe homosexuali și homosexualitatea.

Mergând mai departe pe firul implicației, întreaga societate are această problem㠖 este „homofob㔠– pentru că nu vrea să accepte comportamentele homosexuale ca fiind normale. Și nu doar societatea e „homofobă”, ci și Biserica, Biblia și însuși Dumnezeu. Mai mult, întrucât homosexualitatea este o aberație împotriva naturii, chiar și natura este „homofob㔠!

Asemenea altor etichete cu încărcătură emoțională negativă, activiștii pro-homosexualitate aplică eticheta de „homofob” încercând să-i intimideze pe oponenți și să-și creeze o poziție superioară în cadrul discuțiilor, ei neavând argumente atunci când afirmă că homosexualitatea este normală.

În realitate, este natural, bine și necesar să fim „homofobi”. Fiind „homofobi”, penalizăm orice pretenție că anormalul este normal. Orice persoană care are bun simț și nu și-a pierdut simțul firescului va fi „homofobă”. Fundația Soros face periodic sondaje și măsoară gradul de „homofobie” al românilor. Un grad ridicat de „homofobie” în societate și în rândul populației arată că acea societate încă funcționează după principiile naturale ale relației complementare dintre bărbat și femeie, respingând deviațiile de la norma naturală.

Situl Speranță și vindecare pentru homosexuali este considerat de homosexuali ca fiind un site „homofob”, pentru că informează că se poate scăpa de homosexualitate. Am explicat reacția lor mai sus. Întreaga lor argumentație și pretenții sociale sunt construite pe informația falsă că homosexualitatea este înnăscută și deci de neschimbat. Atunci când cineva expune adevărul, activiștii rămân goi și sunt nevoiți să apeleze la etichete, în încercarea disperată de a-și salva poziția.

Lectură recomandată: De ce cred unii homosexuali că îi urâm?

pagină sus