ACASĂ

HOMOSEXUALITATEA

ÎNTREBĂRI

MĂRTURII

CREDINȚĂ

SOCIETATE

RESURSE

MICHAEL GLATZE: CUM DEVINE HETEROSEXUAL UN LIDER HOMOSEXUAL

 

Am ajuns ușor la homosexualitate; eram o fire slabă.

Mama mea a murit când aveam 19 ani. Tata murise când aveam 13. Am avut încă de mic o anumită confuzie legată de cine eram și ce simțeam față de alții.

Confuzia mea despre "dorință" și despre faptul că am observat că sunt "atras" de băieți m-a făcut să mă consider "homosexual" încă de la vârsta de 14 ani. La 20 de ani am început să le spun aceasta și celor din jurul meu.

La 22 de ani, am devenit editorul primei reviste destinate tinerilor homosexuali. Prin conținutul grafic, era la limita pornografiei, dar mi-am spus că poate fi folosită ca o trambulină către ceva mai bun și mai amplu.

Young Gay America a făcut valuri. Prin ea, voiam să umplem golul creat de o altă revistă la care lucrasem - anume ceva nu atât de pornografic, destinat tinerilor americani homosexuali. Așa s-a lansat Young Gay America.

Tinerii homosexuali au reacționat cu entuziasm. Am primit premii, recunoaștere, respect și onoruri, inclusiv National Role Model Award din partea asociației de homosexuali Equality Forum, precum numeroase apariții în mass-media - de la PBS la Seattle Times, de la MSNBC la un cover story în revista Time.

Am realizat, împreună cu afiliații PBS și cu Equality Forum, primul film documentar despre sinuciderile în rândul adolescenților homosexuali, numit "Jim In Bold", care a fost distribuit în întreaga lume și a primit numeroase aprecieri.

Young Gay America a realizat o expoziție foto, cu fotografii și povesti ale unor tineri homosexuali din America de Nord. Expoziția a circulat în Europa, Canada și zone din Statele Unite.

Young Gay America a lansat revista YGA în 2004, ca o "contrapartidă decentă" la celelalte publicații destinate tinerilor homosexuali. De fapt, asta era pretenția lor, pentru că în realitate făcea tot atât de mult rău ca și celelalte reviste, deși nu era una porno (de aici și pretenția de "decență").

Mi-a luat aproape 16 ani ca să descopăr că homosexualitatea nu este câtuși de puțin "decentă". Mi-a fost greu să-mi lămuresc sentimentele în această privință, dată fiind viața pe care o duceam.

Homosexualitatea, predată unor minți tinere, este prin însăși natura ei pornografică. Distruge mințile impresionabile și creează confuzie în mijlocul unei sexualități în formare; nu am înțeles asta decât la vârsta de 30 de ani.

Revista YGA s-a vândut bine de la primul număr. Susținerea pentru această revistă a venit din direcții variate: scoli, asociații ale părinților, biblioteci, asociații guvernamentale. Se părea că toată lumea o vrea. Era axată anume pe ideea de "acceptare și promovare" a homosexualității, iar eu eram un lider în această privință. Am fost invitat să vorbesc la prestigiosul Forum JFK Jr. de la Facultatea de Științe Administrative de la Harvard, în 2005.

Anume atunci, după ce am urmărit înregistrarea emisiunii, am început să am îndoieli în privința vieții și influenței mele.

Neștiind pe nimeni cu care să pot discuta aceste întrebări și îndoieli, m-am îndreptat către Dumnezeu. Am început să "vorbesc" cu El într-o perioadă în care aveam probleme de sănătate cauzate de stilul meu de viață.

Destul de repede, am început să înțeleg unele lucruri despre care nu crezusem că pot fi adevărate, cum ar fi faptul că eu conduceam o mișcare proastă, negativă - iar această descoperire nu se baza câtuși de puțin pe dogme religioase.

Am tras singur aceste concluzii.

Mi-a devenit clar, gândindu-mă și rugându-mă, că homosexualitatea ne împiedică să ne găsim adevăratul eu. Nu putem vedea adevărul pentru că suntem orbiți de homosexualitate.

Sub influența homosexualității, credem că patima nu este doar acceptabilă, ci este chiar o virtute. Nu există însă nici o dorință homosexuală independentă de patimă.

Negând acest fapt, m-am străduit din răsputeri să extirp acest adevăr, participând la tot felul de scheme sociale menite a lua răspunderea din mâna omului în scopul combaterii ideii de patimă și comportament deviant. Datorită societății și liderilor de opinie, eram sigur că fac un lucru bun.

Căutând adevărul și negăsindu-l în exterior, am căutat în interior. Iisus Hristos ne spune în repetate rânduri să nu ne încredem în nimeni altcineva decât în El. Am făcut asemenea, știind că Împărăția lui Dumnezeu se află în inima și sufletul fiecărui om.

Ce am descoperit - ce am învățat - despre homosexualitate a fost uimitor. La început, în liceu, mi-am "descoperit" dorințele homosexuale uitându-mă la alți băieți. Acum, după ce am înțeles că trebuie să fac asta, m-am vindecat uitându-mă la mine însumi.

De fiecare dată când au apărut încercări, le-am abordat, le-am analizat și le-am rezolvat. Le-am spus pe nume și au plecat singure. Există o diferență enormă și vitală între admirația superficială - față de tine sau de alții - și admirația integrală. Iubindu-ne pe noi înșine așa cum trebuie, nu mai avem nevoie de nimic din exterior - nici dorințe, nici recunoaștere din partea altora, nici satisfacții fizice. Impulsurile noastre devin intrinseci însăși esenței noastre, fără distrageri nevrotice.

Homosexualitatea ne împiedică să ne privim în adânc; ea se folosește de superficialitate și atracții pătimașe, cel puțin atât timp cât rămâne acceptată prin lege. Ca urmare, foarte mulți oameni nu își cunosc eul, cel dat lor de Dumnezeu.

Pentru mine, homosexualitatea a început la vârsta de 13 ani și s-a încheiat, după ce m-am separat de influentele exterioare și m-am concentrat asupra mea, la vârsta de 30 de ani.

Mulți dintre cei robiți de homosexualitate sau de alte comportamente pătimașe îl văd pe Dumnezeu ca pe un dușman, pentru că El le reamintește cine ar trebui și cine sunt meniți să fie. Acești oameni preferă să închidă ochii și să-și astupe urechile la Adevăr, alegând în schimb, prin antagonism, să-i acuze pe creștini cu cuvinte gen "fasciști", "fundamentaliști" și "retrograzi".

Vindecarea de rănile pricinuite de homosexualitate nu este ușoară, cu atât mai mult cu cât sprijinul în acest sens este foarte redus. Deseori, acest sprijin este ridiculizat, redus la tăcere și făcut ilegal prin manipulări juridice. Eu însumi a trebuit să fac abstracție de vocile celor din jurul meu pentru a putea afla aceasta. Agenda de lucru a homosexualilor își propune, printre altele, să-i împiedice pe oameni să afle că schimbarea este posibilă.

După experiența mea, ieșire de sub influenta mentalității homo a fost cea mai plenară, frumoasă și uimitoare experiență din viața mea.

Patima ne scoate din corpul nostru și ne lipește mintea de corpul altuia. Tocmai de aceea sexul homosexual - dar și alte relații generate de patimă - nu sunt niciodată satisfăcătoare; sunt un proces nevrotic, nu unul natural. Normalul este normal - și se numește așa cu un motiv.

Anormalul este ceea ce ne rănește, pe noi dar și normalul. Homosexualitatea ne scoate din starea noastră normală, aceea de echilibru în toate, și ne împarte, făcându-ne să umblăm mereu după ceva exterior pe care nu-l putem avea niciodată. Homosexualii - asemenea tuturor oamenilor - își doresc o dragoste adevărată, mitică, care însă nu există. Problema cu homosexualitatea este că dragostea adevărată vine numai atunci când nu mai există nimic care să ne împiedice s-o descoperim în noi înșine. Nu putem fi cu adevărat noi înșine atât timp cât mintea noastră este prinsă într-o mentalitate de grup a unei patimi aprobate, protejate și celebrate.

M-am întâlnit cu Dumnezeu când eram singur, obosit și supărat. Rugându-mă, mi-a spus că nu are de ce să-mi fie teamă și că sunt "acasă". Trebuia doar să fac putină ordine în "casă".

Cred că toți oamenii cunosc într-un fel adevărul. Cred că tocmai de aceea îi sperie atât de mult credința creștină. Le amintește de conștiință, conștiință pe care o avem cu toții.

Conștiința de spune ce e bine și ce e rău, fiind un ghid prin care putem creste și deveni oameni mai puternici și mai liberi. Vindecarea de păcat și ignorantă este mereu posibilă, dar primul lucru care trebuie făcut este ieșirea din mentalități care divid și cuceresc omenirea.

Adevărul sexual se poate găsi, cu condiția să acceptăm că societatea de astăzi aprobă anumite comportamente care dăunează vieții. Vina nu trebuie să constituie un motiv pentru evitarea întrebărilor dificile.

Homosexualitatea mi-a răpit 16 ani din viață, infestându-mi-i cu diferite minciuni, propagate și prin mass-media pentru copii. În unele țări europene, homosexualitatea este considerată atât de normală, încât copiii primesc la scoală cărți cu basme cu homosexuali.

Polonia, o țară al cărui popor a fost în repetate rânduri distrus prin influente străine, încearcă să împiedice Uniunea Europeană să-i îndoctrineze copiii cu propagandă homosexuală. În replică, Uniunea Europeană l-a numit pe premierul polon "respingător".

Și eu am fost respingător o vreme; sunt conștient de vina mea.

Ca lider al mișcării homosexualilor, am avut ocazia să vorbesc de multe ori în public. As vrea să-mi pot lua înapoi cuvintele spuse atunci. Astăzi știu că homosexualitatea înseamnă patimă și pornografie laolaltă. Nu voi mai lăsa pe nimeni să mă convingă de contrariu, indiferent de cât de abili sunt în cuvinte sau de cât de tristă le e povestea. Am văzut. Știu adevărul.

Dumnezeu ne-a dat Adevărul cu un motiv. El există pentru ca noi să putem fi noi înșine. Există ca să putem fi noi înșine în fața lumii și pentru a face o lume perfectă - acestea nu sunt scheme savante sau idei bizare - acesta este Adevărul.

Vindecarea de păcatele lumii nu vine peste noapte; însă vine, dacă nu îi opunem mândria noastră. Dumnezeu este cel care câștigă la final, în caz că nu știi.

PS: În decembrie 2013, Michael s-a căsătorit. Cu o femeie, bineînțeles. El continuă să fie ținta atacurilor activiștilor homosexuali, întrucât este încă unul care demontează mitul că homosexualitatea este înnăscută.

Sursa: www.wnd.com

Salvează ca PDF

pagină sus