ACASĂ

HOMOSEXUALITATEA

ÎNTREBĂRI

MĂRTURII

CREDINȚĂ

SOCIETATE

RESURSE

O CONFIRMARE A STUDIULUI DOCTORULUI SPITZER PRIVIND SUCCESUL REORIENTĂRII SEXUALE

Dr. Dean Byrd

 

Într-o lucrare de dizertație pentru doctorat condusă de dr. Jay Wade, Departamentul de Psihologie, Universitatea Fordham din New York, Elan Karten investighează caracteristicile psihologice și religioase ale homosexualilor nemulțumiți de atracțiile față de același sex și care solicită intervenții pentru schimbarea orientării sexuale.

Ca o continuare logică a studiului realizat de dr. Spitzer, analiza lui Karten, realizată în martie 2006, a fost concepută anume pentru a investiga următoarele: relația respondentului cu tatăl său, tipul de auto-identificare sexuală, calitatea relațiilor psihologice cu alți bărbați și care dintre tipurile de valori religioase conferă șanse mai mari pentru succesul schimbării. În acest studiu, "succesul" este definit ca o "creștere a funcționării heterosexuale, scădere a funcționării homosexuale, stare psihologică îmbunătățită și o mai bună identitate heterosexuală."

Principalele constatări ale lui Karten sunt: succesul tratamentului poate fi prezis cel mai bine prin reducerea conflictelor legate de exprimarea unor afecte nesexuale față de alți bărbați.

Această constatare are importante implicații teoretice și clinice. Probabil pentru unii băieți, formarea în copilărie a unor relații nesexuale puternice cu altă băieți e de natură să împiedice apariția homosexualității. Această teorie se regăsește și în literatura psihodinamică, precum și în recenta teorie "Exotic Becomes Erotic" (EBE) a lui Daryl Bem. În plus, constatarea lui Karten sugerează faptul că formarea unor relații sănătoase, nesexuale cu bărbații constituie o parte importantă a procesului de schimbare. Constatările lui oferă și dovezi pentru eficacitatea grupurilor de lucru care permit legături sănătoase, nesexuale între bărbați.

Karten a identificat și diferente semnificative în eficacitatea percepută a psihoterapiei tradiționale, a intervențiilor religioase, abordărilor alternative  și auto-educației. Este interesant faptul că psihoterapia tradițională a fost catalogată drept cea mai puțin ajutătoare intervenție din această categorie. Intervențiile religioase, abordările alternative și auto-educația au fost apreciate ca importante. Variabilele psihologice analizate în acest studiu - cum ar fi lipsa acută de relaționare cu alți bărbați, reducerea conflictului asociat cu un comportament afectiv restricționat între bărbați, o religiozitate intrinsecă ridicată și o relație deficitară sau absentă cu tatăl - pot oferi indicii despre succesul tratamentului. Bărbații care își îmbunătățesc exprimarea gândurilor și a sentimentelor față de alți bărbați, precum și cei care se obișnuiesc cu atingerile nesexuale, demonstrează un avantaj mai mare în cadrul tratamentului.

Contrar așteptărilor, constatările lui Karten indică faptul că cu cât se identifică un bărbat ca heterosexual mai mult, cu atât este mai mică șansa ca el să înregistreze o schimbare în sentimentele și comportamentul sexual atât față de femei, cât și față de bărbați. Logic, Karten a tras concluzia că dacă un bărbat se consideră heterosexual, "sunt mici șanse ca persoana să dorească o schimbare a orientării sale pentru a fi mai heterosexual."

De un interes particular a fost constatarea că o masculinitate problematică răspunde mai bine la terapia pentru reorientare sexuală decât o relatie deficitară cu tatăl. Această constatare sugerează faptul că atracțiile homosexuale pot fi mai legate de identitatea sexuală (de sentimentul de masculinitate) și mai puțin de sexualitate în sine. De asemenea, se sugerează că tratamentul menit a îmbunătăți identitatea sexuală poate fi mai eficace decât abordarea directă a relațiilor cu părinții.

Astfel, studiul lui Karten se adaugă celorlalte date clinice și de studiu care indică faptul că homosexualitatea este o stare fluidă (în schimbare). Într-adevăr, calitatea acestui studiu, monitorizat de specialiști în domeniu, oferă dovezi științifice care resping afirmațiile repetate ale Asociației Americane de Psihologie (APA), care pretinde că "nu există date științifice publicate care să demonstreze eficienta terapiei pentru reorientare ca  tratament pentru schimbarea orientării sexuale." Studiul doctorului Spitzer a furnizat dovezi clare în sensul opus. Acum, studiul lui Karten duce mai departe studiul lui Spitzer, identificând factorii asociați cu succesul tratamentului.

Cu ajutorul acestor date care demonstrează eficienta terapiei pentru reorientare pentru unele persoane, se pune acum o problemă de etică în ceea ce privește Asociația Americană de Psihologie, care descurajează această terapie. Oponenții acestei terapii nu mai pot declara că nu există date privind eficienta ei. Mai important, studiind terapia pentru reorientare, probabil a sosit vremea ca APA să insiste pe datele care susțin eficienta celorlalte terapii, inclusiv a terapiei afirmative pentru homosexuali.

Deontologia profesională cere următoarele: clienții trebuie informați despre posibilitatea de a fi dezamăgiți dacă terapia nu reușește (din varii motive), astfel încât ei să poată decide în cunoștință dacă doresc să înceapă terapia. Oferirea unei asemenea opțiuni poate fi fundamentală pentru orice acțiune terapeutică și este esențială pentru autonomia și auto-determinarea clientului. De fapt, este în mod evident neetic pentru orice specialist, care cunoaște literatura și se conduce după intervenții bazate pe dovezi, să le refuze clienților alegerea unei terapii în cazul în care ei sunt nemulțumiți de atracțiilor lor homosexuale și vor să urmeze o terapie pentru a le reduce.

Deși acest studiu despre reorientarea sexuală poate fi privit ca "incorect politic", realitatea nu mai poate fi ignorată. Preocupările socio-politice nu trebuie să interfereze cu libertatea specialistului de a cerceta toate ipotezele rezonabile sau de a explora eficacitatea unor tratamente rezonabile.

Elan Karten, susținut de monitorii săi de la Fordham University, realizează astfel o contribuție majoră la literatura de specialitate. El s-a detașat de acel mediu academic care a capitulat în fața corectitudinii politice și a întărit concluziile doctorului Robert Spitzer care a declarat că "știința progresează punând întrebări, nu evitând întrebările care pot genera răspunsuri contrare unei agende politice." Rămâne de văzut dacă și alte universități vor urma exemplul dat de Fordham.

Sursa: www.narth.org

pagină sus