ACASĂ

HOMOSEXUALITATEA

ÎNTREBĂRI

MĂRTURII

CREDINȚĂ

SOCIETATE

RESURSE

IMPLICAȚIILE MEDICALE ALE COMPORTAMENTULUI HOMOSEXUAL

Dr. Richard Fitzgibbons

 

În contextul legalizării uniunilor homosexuale în Canada și Spania, există tendința de trecere cu vederea a unui aspect important: consecințele medicale ale comportamentului homosexual.

Intervievat de organizația catolică canadiană ZENIT, dr. Rick Fitzgibbons, membru al Asociației Medicilor Catolici din Canada și co-autor al declarației oficiale "Homosexualitaty and Hope" (Homosexualitate și speranță), a avut amabilitatea să răspundă la câteva întrebări.

Rep: Ne puteți explica de ce homosexualitatea nu este normală din punct de vedere medical?

Fitzgibbons: Homosexualitatea a fost diagnosticată și tratată ca afecțiune psihiatrică - un comportament anormal - până în anul 1973, când a fost eliminată din Manualul de Diagnoză și Statistică pentru psihiatrie, în urma presiunilor politice.

Există numeroase conflicte care fac comportamentul homosexual să fie anormal: acestea includ o promiscuitate foarte ridicată, incapacitatea de a menține o legătură, tulburări psihiatrice și afecțiuni medicale asociate cu o durată de viață mai scurtă.

Practicile sexuale ale homosexualilor implică riscuri serioase pentru sănătate și o serie de boli. În mod specific, sodomia este un comportament sexual asociat cu importante probleme de sănătate care pun viața în pericol.

Comportamente sexuale nesănătoase există și la heterosexuali. Totuși, dovezile științifice și cele medicale arată că comportamentul homosexual este în mod constant nesănătos. Bărbații care au relații sexuale cu alți bărbați se expun la riscuri mult mai mari decât cei care au relații cu femei, nu doar din cauza promiscuității, ci și prin însăși natura relației fizice dintre doi bărbați.

Rep: Este homosexualitatea asociată în mod specific cu probleme psihologice? Un stil de viață homosexual poate duce la consecințe psihologice negative?

Fitzgibbons: Există două studii extensive care au apărut în numărul din octombrie 2000 al revistei Arhiva de Psihiatrie Generală a Asociației Americane de Psihiatrie și care confirmă o puternică legătură între homosexualitate și sinucidere, precum și între homosexualitate și probleme mintale și emoționale.

Unul dintre studiile din revistă, realizat de David M. Ferguson și echipa, arată că "tinerii homosexuali, lesbiene și bisexuali se expun unui risc sporit de afecțiuni psihiatrice și comportamente sinucigașe."

Tinerii care sufereau de aceste tulburări aveau de patru ori mai multe șanse să sufere depresii majore, de trei ori mai multe șanse să sufere de anxietate generalizată, de aproape patru ori mai multe șanse să sufere de tulburări de comportament, de cinci ori mai multe șanse să sufere de dependentă de nicotină, de sase ori mai multe șanse să sufere de afecțiuni multiple și de peste sase ori mai multe șanse să aibă tentative de sinucidere.

Un studiu amplu realizat în Olanda demontează ideea că homofobia ar fi cauza creșterii problemelor psihiatrice în rândul homosexualilor și lesbienelor. Olandezii sunt considerabil mai toleranți cu relațiile homosexuale decât celelalte țări din occident. Homosexualii chiar au dreptul să se căsătorească în Olanda.

Concluzia este că, în Olanda, incidența ridicată a tulburărilor psihiatrice asociate cu comportamentul homosexual nu poate fi asociată cu respingerea socială și homofobia. Studiul olandez, publicat în Arhiva de Psihiatrie Generală, a constatat o incidență ridicată a tulburărilor psihiatrice asociată cu comportamentul homosexual.

Comparativ cu subiecții de control care nu avuseseră nici un contact homosexual în ultimele 12 luni înainte de interviu, bărbații care avuseseră un contact homosexual în acest interval erau mult mai predispuși la depresii majore, tulburări bipolare, panică, agorafobie și dependente obsesive.

Femeile cu un contact homosexual în ultimele 12 luni au fost mult mai frecvent diagnosticate cu depresii majore, fobie socială sau dependentă de alcool.

De fapt, cei care aveau deja la activ contacte homosexuale indicau o incidență mai mare la aproape toate tulburările psihiatrice măsurate în cadrul studiului.

De asemenea, un studiu recent apărut în Revista Americană de Sănătate Publică arată că 39% dintre bărbații homosexuali fuseseră abuzați de alți bărbați cu atracții homosexuale.

Rep: Care sunt bolile asociate cu homosexualitatea?

Fitzgibbons: Lista bolilor identificate foarte des la bărbații homosexuali, ca urmare a comportamentului homosexual anormal, este alarmantă: cancer anal, chlamydia trachomatis, cryptosporidium, giardia lamblia, herpes simplex virus, HIV, virus papilloma uman (HPV), isospora belli, microsporidie, gonoree, hepatită virală tip B și C și sifilis.

Transmiterea sexuală a unora dintre aceste boli este atât de rară în rândul populației exclusiv heterosexuale încât aceste boli sunt practic necunoscute. Altele, deși apar și la heterosexuali, sunt în mod clar predominante la cei implicați în activități homosexuale.

Aceste boli, cu consecințe care merg de la tulburări grave și pericol de deces până la tulburări ușoare, includ hepatita A, giardia lamblia, entamoeba histolytica, virusul Epstein-Barr, neisseria meningitides, shigellosis, salmonellosis, pediculosis, scabie și campilobacter.

Rep: Multe asociații medicale au încetat să mai clasifice homosexualitatea ca un comportament anormal iar organizațiile activiștilor homosexuali o promovează în mod activ, ca și cum ar fi un lucru perfect normal. Este acest lucru responsabil din punct de vedere medical?

Fitzgibbons: Majoritatea asociațiilor medicale care au îmbrățișat agenda politică a homosexualilor și susțin acest stil de viață fac aceasta în ciuda tuturor studiilor științifice și a dovezilor medicale care arată riscurile medicale și psihologice. Se pare că agenda politică a homosexualilor are câștig de cauză în fata științei.

Doctorii au responsabilitatea să-și informeze clienții de pericolele unui stil de viață homosexual. În studiul său, The Health Risks of Gay Sex (Pericolelor actelor homosexuale pentru sănătate) colegul meu Dr. John R. Diggs Jr. scrie: "Ca medic, este datoria mea să evaluez comportamentele care au un impact asupra sănătății persoanei. Atunci când un anumit lucru este benefic, cum ar fi exercițiile, dieta echilibrată, somnul adecvat, este de datoria mea să le recomand. La fel, dacă ceva este dăunător, cum ar fi fumatul, alimentația exagerată, abuzul de alcool sau medicamente, este de datoria mea să descurajez asemenea lucruri...

Există diferente între bărbați și femei în ceea ce privește consecințele activității homosexuale. Însă cel mai important, consecințele actelor homosexuale sunt diferite de cele ale actelor heterosexuale. Ca medic, este de datoria mea să-mi informez pacienții cu privire la riscurile actelor homosexuale și să-i descurajez de la un asemenea comportament periculos."

Atracția homosexuală este o manifestare a unor conflicte emoționale grave, care se pot preveni și trata. Tulburările de identitate sexuală la copii conduc frecvent la atracții homosexuale în adolescentă, iar acum se fac presiuni pentru eliminarea acestora din Manualul de Diagnostic și Statistică.

Mass-media sau organizațiile medicale nu comunică nici una dintre problemele medicale și psihiatrice asociate cu homosexualitatea. Programele școlare nu prezintă aceste informații, iar copiii sunt încurajați și învățați că homosexualitatea este o alternativă sănătoasă la căsătorie.

Acestor tineri nu li se vorbește despre pericolele acestui stil de viață. Cred că școlile și psihologii din scoli ar trebui să fie răspunzători din punct de vedere juridic pentru faptul că nu comunică informații necesare atunci când promovează stilul de viață homosexual.

De asemenea, pediatrii știu că copiii crescuți fără tată au anumite probleme psihologice, iar a creste un copil fără mamă îl predispune pe acesta la tulburări emoționale și mintale.

Rep: Legalizarea comportamentului anormal îi va descuraja pe oameni să mai caute ajutor atunci când vor să scape de aceasta. Credeți că așa stau lucrurile?

Fitzgibbons: Cred că aveți dreptate. Sunt încercări de a-i împiedica pe oameni să caute ajutor împotriva atracțiilor homosexuale. Este o mutare menită a-i împiedica pe specialiști să mai ofere tratament.

Raportul Spitzer din Archives of Sexual Behavior, publicat în octombrie 2003, a analizat o serie de foști homosexuali care renunțaseră la acest comportament de cinci ani și a constatat că 64% dintre bărbați și 43% dintre femei se considerau heterosexuali după tratament. Dr. Spitzer de la Columbia University a fost cel care a condus 'atacul' asupra Asociației Americane de Psihiatrie în 1973, pentru eliminarea homosexualității din manualul nostru de diagnoză.

Într-o serie de studii, când au fost tratați persoane cu atracții homosexuale, o treime dintre pacienți s-au simțit mai bine, o treime au avut rezultate combinate și o treime nu s-au simțit mai bine. În experiența mea clinică, atunci când tratamentul include și o componentă spirituală, procentul de recuperare e mult mai mare.

Rep: Ce credeți despre impactul pe termen lung al legalizării "căsătoriilor" între homosexuali? Cum vor fi afectate generațiile viitoare?

Fitzgibbons: Căsătoria între un bărbat și o femeie se bazează pe un angajament și este o expresie a moralității iudeo-creștine. Uniunile homosexuale se bazează pe o moralitate neo-păgână, de tip kinseyian, care nu implică loialitate.

Într-un studiu realizat de o revistă cunoscută pe bărbați, s-a constatat că bărbații aflați în uniuni homosexuale au rămas împreună pe o perioadă medie de doi ani, având relații sexuale și cu alți bărbați din afara relației.

În acest studiu realizat în Amsterdam, 86% dintre noile infecții cu HIV apăruseră la bărbații care se considerau "căsătoriți" cu alți bărbați.

Uniunile homosexuale generează traume emoționale și durere la nivel individul, dar afectează și societatea. A pune semn de egalitate între uniunile homosexuale și căsătorie este o înșelătorie.

Rep: Ce părere aveți despre adopția de copii de către cuplurile de homosexuali? I-ar afecta pe acei copii?

Fitzgibbons: Biserica Romano-Catolică a emis un document referitor la homosexualitate, care discuta și adopțiile de către homosexuali. Documentul afirma că a-l lipsi în mod intenționat pe un copil de mamă sau tată echivalează cu o agresiune asupra acelui copil. Afirmațiile din acel document sunt susținute de știința medicală.

De asemenea, a creste copii într-un mediu homosexual contravine valorilor comune ale umanității. Absenta tatălui dintr-o familie conduce la tristețe, mânie, dificultăți de încredere și tulburări conflictuale. Absenta mamei este și mai gravă. Mama unui copil îi conferă acestuia sentimentul de siguranță; a-l priva pe acesta de mamă înseamnă a-i afecta capacitatea de a avea încredere în oameni, ceea ce poate duce la angoase și tulburări de atașament.

Copiii nu trebuie supuși la asemenea suferințe. Chiar și în Belgia, unde sunt legalizate uniunile homosexuale, adopțiile nu sunt permise. Nu toți adulții au dreptul inerent de a avea un copil. Însă toți copiii au dreptul la o mamă și un tată.

Rep: Care sunt strategiile psihologice ale agendei homosexuale?

Fitzgibbons: Agenda homosexuală urmărește să-i desensibilizeze pe oameni în ceea ce privește subiectul homosexualitate, prin mass-media și "săptămâni ale diversității".

Cei care se opun homosexualității sunt prezentați ca având probleme (fobii), ca încălcând legea și având nevoie de ajutor, similar celor care au prejudecăți rasiale. Există și pretenția că homosexualitatea ar fi cauzată genetic, în ciuda studiilor care nu demonstrează așa ceva.

Și, desigur, scopul principal este acela de a-i converti pe oameni la agenda homosexuală.

Rep: Ce pot face romano-catolicii pentru a păzi Taina Cununiei?

Fitzgibbons: Romano-catolicii se pot ruga mai mult pentru păzirea căsătoriei și a familiilor și pot afla adevărul despre homosexualitate, căutând informații pe site-uri credibile: Asociația Internațională a Asociațiilor Medicale Catolice la www.Fiamc.org; Asociația Medicală Catolică la www.cathmed.org; și Asociația Națională pentru Tratamentul și Cercetarea Homosexualității la www.narth.org.

Ei pot comunica plinătatea adevărului creștin cu privire la sexualitate, în familie, în parohie și în școlile copiilor lor.

De asemenea, ei pot susține amendamentul cu privire la căsătorie propus la Constituția SUA.

Sursa: www.missionamerica.com

Lectură recomandată: Riscurile actelor homosexuale pentru sănătate

pagină sus