ACASĂ

HOMOSEXUALITATEA

ÎNTREBĂRI

MĂRTURII

CREDINȚĂ

SOCIETATE

RESURSE

HOMOSEXUALITATEA MASCULINĂ SE FORMEAZĂ ÎN PERIOADA UTERINĂ?

 

Un studiu realizat de Anthony Bogaert și publicat în revista Proceedings a Academiei Naționale de Științe a SUA (11 iunie 2006) este prezentat zilele acestea ca o dovadă a existentei unei baze biologice a homosexualității unora dintre bărbații care au frați mai în vârstă.

Studiul intitulat "Frații mai mari biologici și non-biologici și orientarea sexuală a bărbaților" se bazează pe urmărirea trecutului familial a 944 de bărbați homosexuali și heterosexuali, inclusiv bărbați cu frați vitregi, semi-vitregi și bărbați adoptați. Potrivit lui Bogaert, "numai frații biologici mai în vârstă, și nu toți ceilalți frați, inclusiv cei mai în vârstă dar non-biologici, prezic orientarea sexuală a bărbaților, indiferent de perioada de timp petrecută alături de acești frați. Aceste rezultate sugerează o origine prenatală a efectului de ordine de naștere între frați."

În știrile apărute în revista pentru homosexuali Washington Blade, Bogaert este citat cu afirmația: "Se pare că există un efect prenatal. Acesta, dar și alte studii, sugerează că probabil există o bază biologică" a homosexualității.

În studiul său, Bogaert sugerează următoarele:

O teorie a homosexualității masculine conformă cu aceste constatări este aceea a unui răspuns imunitar matern la sarcinile de sex masculin. Această explicație se bazează parțial pe ideea că sistemul imunitar al unei femei ar fi capabil de a tine minte numărul de sarcini de sex masculin anterioare, modificându-și progresiv răspunsul față de următorul făt, potrivit cu numărul de băieți de până atunci. Este posibil ca organismul mamei să dispună de o memorie a sarcinilor de sex masculin (dar nu și de sex feminin) întrucât ea însăși este femeie și astfel, sistemul ei imunitar poate interpreta și tine minte sarcinile de sex masculin (dar nu și pe cele de sex feminin) ca fiind străine. Dacă această teorie a răspunsului imunitar este corectă, atunci legătura dintre reacția imunitară a mamei și viitoarea orientare sexuală a copilului ar fi probabil efectul anticorpilor anti-băieți ai mamei asupra diferențierii sexuale a creierului."

Trei membri ai Asociației Naționale pentru Cercetarea și Terapia Homosexualității (NARTH) au analizat studiul lui Bogaert și au constatat unele erori semnificative în el.

Psihiatrul canadian Joseph Berger este membru asociat al Asociației Americane de Psihiatrie și membru în Comitetul de Consultantă Științifică al NARTH și totodată autor al lucrării The Independent Medical Examination in Psychiatry. Dr. Berger remarcă:

Studiul este o prostie. N-ar fi trebuit niciodată publicat. Cred că nici nu a fost verificat de cineva, sau cine a făcut-o a este atât de părtinitor și ignorant, încât nu a putut vedea erorile semnificative care pur și simplu ignoră datele din literatură.

Primul și cel mai izbitor aspect este faptul că autorul pornește cu prezumția că există o "dovadă" pentru o cauză biologică a homosexualității, dar unde este această dovadă? Toate trimiterile pe care le face sunt la oameni ca Hamer, LeVay, Bailey, etc., ale căror studii au fost evaluate și criticate și pentru care nu există studii de confirmare.

Aceasta îmi amintește de menționarea lui Bailey, acum câțiva ani, după un material apărut în British Journal of Psychiatry despre gemenii din Minnesota încredințați spre adopții separate, studiu care a găsit o corelare zero pentru femei și o pereche pentru bărbați, iar acea pereche erau gemeni cu tulburări de dezvoltare recunoscute, gemeni care se găsiseră unul pe altul la vârsta de 20 de ani și care aveau o relație acum unul cu altul. Pe baza acestei excepții bizare, raportul concluziona că există o dovadă evidentă pentru o componentă genetică biologică!

În al doilea rând, o altă eroare fatală este afirmația autorului că rudele din aceeași familie sunt expuși la medii identice în timpul creșterii.

O prostie absolută.

Chiar și copiii identici sunt tratați diferit după naștere. Unul este mai impulsiv, altul mai calm, unul mai gălăgios, altul mai retras.

Atunci când este vorba de copii născuți la date diferite, există un număr uriaș de factori care pot genera diferențe semnificative în felul lor de dezvoltare, implicit în formarea identității și sexualității lor.

Uneori situația financiară a părinților se îmbunătățește undeva între primul și al doilea copil, alteori se înrăutățește. Uneori relația dintre părinți este bună, alteori este încordată sau dezastruoasă, iar sarcina este de fapt o încercare de salvare a căsniciei.

Uneori femeia rămâne însărcinată și în timpul sarcinii sau imediat după naștere unul dintre părinții ei sau partenerul ei se îmbolnăvește sau moare.

Un prieten foarte apropiat din Israel tocmai și-a pierdut fiul de 20 de ani, un tânăr cu o sănătate de fier până acum, care iată că moare de cancer. În acest timp, fata lui a născut un al patrulea copil, iar unul dintre frați s-a căsătorit la două săptămâni de la moartea fratelui său. Oare care vor fi efectele asupra mamei, în relația cu copilul, sau asupra fratelui și a soției acestuia în relație cu un eventual copil pe care-l pot avea peste un an sau doi, sau asupra unei sore mai mici care urmează să se logodească?

As putea să continui, dar specialiștii de orientare psihodinamică cunosc aceste lucruri pe baza unei experiențe îndelungate, în timp ce activiștii și propagandiștii tot produc lucrări ignorante cu speculații bizare întemeiate pe fantezii, așa cum este și cazul cu această noțiune absurdă numită "răspunsul imunitar" al mamei. O bazaconie.

Dr. Neil Whitehead, cercetător neo-zeelandez, a analizat și el studiul lui Bogaert:

Studiu lui Bogaert a recrutat din comunitatea homosexualilor persoane cu frați mai mari, pentru a-i compara cu niște heterosexuali cu frați mai mari. De asemenea, a recrutat heterosexuali din familii combinate - familii cu copii adoptați - și a folosit eșantioane de arhivă. A confirmat un efect bine-cunoscut în literatură - cu cât un băiat are mai mulți frați mai mari, cu atât sunt mai mari șansele ca el să aibă atracții homosexuale. Aspectul nou și chiar interesant este acela că o predicție similară există chiar și atunci când subiectul a fost crescut separat de frații săi biologici mai mari. Autorul arată deci că homosexualitatea nu poate fi un efect social specific unei familii, ci trebuie să aibă o bază biologică.

Din nefericire, metoda de recrutare afectează credibilitatea acestui studiu. Se știe deja din studiile pe gemeni că eșantioanele recrutate din comunitatea homosexualilor sunt predispuse la un input biologic mult exagerat, datorită efectului de voluntar, care apare și la studiile comunitare de alte feluri. Acele perechi de gemeni care erau intrigați că sunt amândoi homosexuali s-au oferit voluntari în număr așa de mare, încât au afectat negativ rezultatele mai multor studii anterioare. Acest lucru a fost arătat ulterior, când s-au recrutat perechi de gemeni din rândul populației în ansamblu, iar rezultatele au fost foarte diferite de studiile bazate pe comunitățile de homosexuali, iar acest efect este posibil să fi influențat și studiul de față.

În cazul acesta, este foarte probabil ca voluntarii să fi fost intrigați că sunt homosexuali, deși au fost copii adoptați și, cunoscând natura studiului, s-au oferit voluntari într-o manieră disproporționată - cu cât aveau mai mulți frați biologici. Aceasta ar putea genera efectul constatat de autor, dar nu reflectă neapărat realitatea și nici autorul nu pare să tină seama de faptul că adopția în sine constituie un factor pentru apariția atracțiilor homosexuale. Aceasta înseamnă că studiul nu poate fi luat în serios până nu este confirmat de unul bazat pe un eșantion corect (cu adevărat aleatoriu), iar nu pe unul provenit din comunitatea homosexualilor. Există o serioasă îndoială că rezultatele sunt valabile.

Bogaert nu oferă informații suficiente despre adopții. Este posibil ca adopțiile să fi avut loc foarte devreme, înainte de orice influență socială a familiei biologice. Aceasta ar susține poziția autorului în sensul existentei unor influențe biologice. Dar este la fel de posibil ca adopțiile să fi avut loc mai târziu (copii îngrijiți o lungă perioadă de timp, urmată de un divorț, de exemplu) iar orientarea sexuală să fi fost deja stabilită. Autorul nu găsește nici o legătură între atracțiile homosexuale și anii petrecuți cu frații non-biologici sau biologici. Această statistică generală ar putea ascunde însă niște date cruciale diferite.

Sunt preocupat și de datele statistice legate de unele aspecte ale modelelor. Un model cu 18 variabile și 378 de subiecți influențează negativ capacitatea statistică într-o asemenea măsură, încât rezultatul prezintă o marjă mare de eroare, iar autorul nu spune nimic despre cât de mare este acest efect.

Autorul continuă să promoveze nu doar o bază biologică a orientării homosexuale, dar promovează și ipoteza răspunsului imunitar al mamei. Această ipoteză are cel puțin patru straturi speculative și are nevoie de dovezi mult mai bune pentru a fi acceptată.

În final, trebuie menționat că majoritatea homosexualilor NU au frați mai mari. Teoria de față încearcă să explice atracțiile homosexuale pentru 17% din total. Homosexualitatea celorlalți provine din alte cauze.

Lucrarea nu justifică agitația iscată în presă, manifestată prin titluri care afirmau că homosexualitatea se formează în uter.

Psihiatrul dr. Richard Fitzgibbons are și el anumite îndoieli despre afirmațiile lui Bogaert:

În experiența mea clinică, un aspect important cu privire la frații mai mari este respingerea de care un frate mai mică are parte deseori din partea celor mai mari. În particular, acesta este cazul atunci când cel mic nu este bun la sport și primește apelative jignitoare din partea fraților mai mari.

O altă dinamică importantă aici este aceea că frații mai mari deseori își îndreaptă ura față de un tată rece și distant către fratele mai mic. Acesta are atunci parte de respingere din partea celor mai importanți doi bărbați din viata sa. Aceste evenimente traumatice îi slăbesc încrederea în sine, ca bărbat, lucru care constituie un conflict emoțional principal generator de atracții homosexuale.

În fine, unii frați mai mari abuzează de cel mai mic, ceea ce poate fi o altă cauză a atracțiilor homosexuale.

Din fericire, aceste traume legate de frații mai mari și de tată se pot vindeca printr-un proces de înțelegere profundă și de iertare, dar și de dezvoltare a încrederii de sine ca bărbat.

Dr. John Shea, consultant medical pentru Campaign Life Coalition, arată că studiul explică importanta concluziilor sugerând că "răspunsul imunitar al organismului mamei afectează diferențierea sexuală a creierului fătului de sex masculin din uter, generând astfel o anormalitate la nivelul fătului."

Dacă această teorie este corectă, atunci ea arată că homosexualitatea NU este normală, contrar ideii promovate de multe canale mass-media.  "M-am născut printr-o anomalie, deci 'Sunt normal' - e o logică șchioapă", a concluzionat dr. Shea.

Sursa: www.narth.org

pagină sus