ACASĂ

HOMOSEXUALITATEA

ÎNTREBĂRI

MĂRTURII

CREDINȚĂ

SOCIETATE

RESURSE

HOMOSEXUALITATEA: EXPRESIA UNUI CONFLICT DE IDENTITATE SEXUALĂ NEREZOLVAT

Christl Ruth Vonholdt

 

Marii pionieri ai psihoterapiei moderne - Sigmund Freud, C.G. Jung și Alfred Adler - au văzut homosexualitatea ca pe o nevroză, expresie a unui conflict inconștient din copilărie, nerezolvat. Jung afirma: "Homosexualul este incapabil să-și găsească masculinitatea în esența ființei sale. Astfel, el încearcă să o găsească la nivel biologic-sexual".

 

1. Perspectiva biblică-antropologică

Problema homosexualității este în esență o chestiune legată de concepția biblică despre om.1

Practici homosexuale au existat de la începuturile omenirii. Spre deosebire de alte culturi (cum era cea grecească), aceste practici au fost întotdeauna respinse în istoria iudaismului și a creștinismului. De ce? Așa cum consideră Scriptura, umanitatea deplină în chipul lui Dumnezeu a implicat mereu două genuri: masculin și feminin. Interdependenta lor unică se exprimă în mod precis în sexualitatea lor și astfel în relația care se dezvoltă între ele.

Creată după chipul lui Dumnezeu, s-a intenționat ca ființa umană să reflecte ceva din natura lui Dumnezeu în realitatea noastră vizibilă. Totuși, potrivit cărții Facerea 1:27, această ființă umană deplină poate fi constituită numai dintr-un bărbat și o femeie laolaltă. Deși fiecare persoană - bărbat sau femeie - este un purtător al chipului lui Dumnezeu, umanitatea deplină a implicat întotdeauna două genuri diferite - bărbat și femeie, care sunt dependente reciproc și care se raportează unul la altul într-o manieră unică. Dacă această trăsătură unică a alăturării dintre bărbat și femeie nu mai este vizibilă în lumea noastră din varii motive, atunci se cheamă că noi ascundem sau acoperim chipul lui Dumnezeu pe pământ.

Masculinitatea și feminitatea noastră trebuie să ne amintească faptul că suntem creați pentru a ne completa reciproc și că, sexual vorbind, suntem creați pentru a fi întregiți de celălalt sex. Sexualitatea noastră este în mod precis acea energie creativă prin care trebuie să ajungem la celălalt sex. Nu este ceva care poate fi folosit aiurea, ci în cadrul relației dintre bărbat și femeie. Așa cum afirmă Scriptura, nu există nici o diferență între umanitate și nevoia de a transcende - nevoia de auto-depășire. Suntem creați să ne mișcăm de la ceea ce suntem la ceea ce nu suntem: bărbatul către femeie, femeia către bărbat și împreună către Dumnezeu.

Acest chip, această imagine pe pământ - bărbatul și femeia laolaltă, potrivit Facerii 1:27 - indică către chipul divin inițial. Jean Vanier, fondatorul mișcării internaționale ARC, descrie căsătoria dintre bărbat și femeie ca "icoană a lui Dumnezeu", adică o copie corectă după imaginea inițială. La nivel profund, acesta este motivul pentru care comportamentul homosexual este respins mai întâi în Vechiul Testament și apoi în cel Nou: un asemenea comportament îl conduce pe om într-o direcție care nu implică o legătură între bărbat și femeie, ci le conduce pe cele două sexe în direcții opuse. Cuplurile homosexuale (nu vorbesc despre persoana individuală cu sentimente homosexuale) reprezintă relații în care lipsește ori elementul masculin, ori cel feminin, ele nefiind astfel "copii ale imaginii inițiale".

2. Perspectiva psihologică

Marii pionieri ai psihoterapiei moderne - Sigmund Freud, C.G. Jung și Alfred Adler - au văzut homosexualitatea ca pe o nevroză, expresie a unui conflict inconștient din copilărie, nerezolvat. Jung afirma: "Homosexualul este incapabil să-și găsească masculinitatea în esența ființei sale. Astfel, el încearcă să o găsească la nivel biologic-sexual".2

Ulterior, terapeuți și cercetători ca Anna Freud3, Irving Bieber4 și C. W. Socarides5 au adus o contribuție substanțială la înțelegerea în profunzime a homosexualității. Anna Freud a identificat un factor motivațional important pentru dorința homosexuală: angajându-se în activități homosexuale, un bărbat încearcă să-și "repare" identificarea cu genul masculin, pe care nu a realizat-o ca băiat. Bieber a constatat că o relație defectuoasă între tată și băiat constituie o caracteristică tipică în biografia unui bărbat homosexual. Aceste studii nu au fost niciodată contrazise.

Schimbarea paradigmatică din 1973

Timp de șaptezeci de ani atât terapeuții cât și psihiatrii au afirmat că, din punct de vedere psihologic, homosexualitatea este un conflict de identitate nerezolvat. Astfel, până în 1973 homosexualitatea era catalogată ca tulburare, în rând cu alte posibile diagnostice stabilite de Asociația Americană de Psihiatrie (APA). Când a apărut modificarea, ea s-a făcut nu pe baza unor cercetări noi, ci datorită schimbării climatului social. Revoluția sexuală din anii 1960 ceruse abolirea familiei și o sexualitate liberă pentru toată lumea. Acesta a constituit temeiul pentru mișcarea homosexualilor, care - împreună cu alții - a început să propage sloganul: “Dacă îți place, înseamnă că e bun.” Acest slogan a simbolizat o schimbare radicală a valorilor, care a condus la crearea unor noi concepte despre om, sporind în același timp și devalorizarea conceptului iudeo-creștin.

Mișcarea homosexualilor nu a mai solicitat ajutor pentru înțelegerea homosexualității sau pentru depășirea structurilor emoționale homosexuale,6 ci a început să pretindă recunoaștere ca "stil alternativ de viată". În același timp, ei au pretins că stilul de viată homosexual ar constitui răspunsul la așa-numita problemă demografică.

Au urmat demonstrații și agitații, a fost întreruptă o ședință a Asociației Americane de Psihiatrie, iar o expoziție care prezenta detalii privind terapia pentru homosexualitate a fost amenințată cu distrugerea, dacă nu se închide imediat. Psihiatrii care gândeau diferit au început să facă obiectul intimidării publice. Acestea au fost metodele prin care, în 1973, a fost posibilă eliminarea homosexualității din lista tulburărilor psihologice. Nu s-a efectuat nici un sondaj printre psihiatrii americani. Când, în cele din urmă, s-a realizat un asemenea sondaj în 1978, 68% încă considerau că homosexualitatea este o tulburare psihosexuală.

Consecințele deciziei din 1973 au fost pe termen lung. Orice terapeut care continua să privească homosexualitatea ca pe un conflict de identitate nerezolvat era ponegrit în public. În 1995, psihanalistul de renume internațional Otto Kernberg a fost acuzat de "atitudine nedemocratică" pentru că colecta date psihanalitice privind cauzele homosexualității. Sub pretextul eliminării unei discriminări, un alt grup făcea acum obiectul discriminării: cei cu orientare homosexuală, care doreau să obțină ajutor pentru a se schimba, au început să constate că e tot mai greu să găsească acest ajutor.

Mișcarea homosexualilor nu solicita o mai mare înțelegere a ceea ce era homosexualitatea, sau mai multe cercetări asupra cauzelor sau ajutor pentru depășirea structurilor emoționale homosexuale. Din contră: orice cercetare asupra cauzelor homosexualității devenise tabu. Orice studiu psihanalitic care nu se alinia sloganului "homosexualitatea este bună și normală" era eliminat din manuale și scos din biblioteci. Aceste studii au devenit peste noapte "incorecte politic".

Știința nu poate oferi o orientare, ea presupune o orientare

Numai pe baza acestui fundament istoric putem înțelege prezenta a următoarelor două fenomene: unu, de ce avem azi concepte diferite despre om, ambele în mare măsură diametral opuse conceptului iudeo-creștin, și doi, de ce avem chiar modele diferite ale homosexualității.

Există un singur subiect asupra căruia cercetătorii de astăzi sunt de acord: homosexualitatea nu este pur și simplu înnăscută. Este adevărat că cercetătorii care sunt apropiați de mișcarea homosexuală au încercat din greu să identifice o genă specială7, anumite structuri cerebrale8 și un echilibru hormonal modificat9 ca posibile cauze ale homosexualității, însă nici una dintre aceste încercări nu a avut succes.10 Pretenția că homosexualitatea este înnăscută nu are temei stiintific.11

Mai mult, sexologia prezintă în prezent trei modele ale homosexualității:

Modelul 1: Homosexualitatea există așa cum există și heterosexualitatea. Ambele sunt cauzate de o varietate de factori, unii incerți și poate neimportanți. Întrucât "normalitatea" statistică sugerează existenta homosexualității, atunci homosexualitatea este "normal". Susținătorii acestui model lucrează în mare parte cu datele lui Alfred Kinsey. Nici homosexualitatea și nici heterosexualitatea nu se pot schimba. Decizia morală și etică din spatele acestei viziuni este aceea că stilul de viată homosexual trebuie recunoscut la fel ca stilul heterosexual.

Modelul 2: Orice orientare sexuală se formează printr-un proces de dezvoltare complex, multi-factorial și în nici un caz ireversibil. Sexualitatea este în esență ceva flexibil, așa că atât homosexualitatea, cât și heterosexualitatea se pot schimba de-a lungul vieții. Chiar distincția dintre “homosexualitate” și “heterosexualitate” oferă repere care sunt prea rigide. În schimb, este recomandabil să vorbim despre "sexualități" diferite. Aici, decizia morală și etică ar fi aceea că diferitele sexualități trebuie recunoscute ca stiluri de viată egale.

Modelul 3: În plus, există un al treilea model care împărtășește unele dintre opiniile sexologice ale celui de-al doilea model. Totuși, întrucât susținătorii acestui al treilea model au o concepție diferită despre om, ea se bazează pe o decizie morală și etică diferită. În acest model, homosexualitatea nu este privită ca o dezvoltare diferită sau specială, ci ca o tulburare de dezvoltare. Totusi, pentru că această opinie nu este corectă politic, se fac eforturi fie pentru a o discredita, fie pentru a trece sub tăcere existenta ei. Abia recent a apărut posibilitatea unei schimbări în această privință. De exemplu, în ediția din ianuarie/februarie 2003, revista “Psychology Today” apără dreptul unei persoane de a se schimba de la homosexualitate la heterosexualitate. Studiul doctorului Robert Spitzer de la Columbia University din New York, prezentat la conferința anuală a Asociației Americane de Psihiatrie în 2001, a confirmat că orientarea homosexuală chiar se poate schimba.12

Al treilea model se bazează, printre altele, pe cercetarea psihanalitică extensivă realizată înainte și după 1973. Este singurul model care face uz de deceniile de cercetări și experiențe ale terapeuților din diferite scoli de gândire, care au însoțit și au furnizat suport pentru cei care doresc să se schimbe de la homosexualitate la heterosexualitate. Pentru orice om care suferă de o homosexualitate nedorită și dorește să scape de ea, acest al treilea model constituie cheia pentru calea către schimbare.

Modelul de dezvoltare a homosexualității

Din motive de conciziune, voi prezenta acest al treilea model cu referire la homosexualitatea masculină. În același timp, trebuie menționat că fiecare persoană este unică și la fel și dezvoltarea ei. Aceasta înseamnă că există întotdeauna mai mulți factori care interacționează și care pavează drumul către o dezvoltare homosexuală.13

În mod tipic, homosexualitatea se bazează pe un conflict nerezolvat din copilărie. Foarte des, acest conflict provine dintre identificare defectuoasă a băiețelului cu tatăl său. Pentru a dobândi o siguranță interioară în relație cu identitatea sexuală proprie, un băiat are nevoie să se detașeze de legăturile sale strânse cu mama lui, undeva între vârsta de 9 luni și cinci ani, și să se identifice cu tatăl. Acest pas în dezvoltarea sa poate reuși numai dacă este susținut activ de tată și de mamă. Anumite circumstanțe pot afecta această dezvoltare:

(a) Mama îi comunică băiatului o imagine negativă despre masculinitate, îl montează emoțional împotriva tatălui sau refuză să-i dea drumul, nepermițându-i să mențină o anumită distantă emoțională față de ea (de pildă, abuzând emoțional de băiat - folosindu-l ca substitut de partener emoțional).

(b) Tatăl nu urmărește crearea unei relații active, pozitive, afectuoase și încurajatoare cu fiul său, petrece prea puțin timp cu el sau are prea puține contacte fizice cu băiatul său.

(c) Fiul este din fire timid, fricos, etc. și poate interpreta lipsa de afecțiune a tatălui ca pe o respingere personală.

Elementul decisiv în timpul acestei faze de dezvoltare este acela ca băiatul să se poată identifica cu tatăl său. Prin familiaritate cu tatăl lui și simțind că "sunt ca tati și vreau să fiu ca el când voi fi mare", băiatul poate căpăta acces la propria masculinitate, se poate familiariza ca ea și poate învăța să o accepte ca normală. Dacă această identificare eșuează, atunci băiatul se poate retrage, simțindu-se rănit și respins. El poate gândi: “Dacă tati nu are nevoie de mine, nici eu nu am nevoie de el.” El ridică un zid între el și tatăl său și chiar față de tot ce reprezintă tatăl său, inclusiv masculinitatea lui. Potrivit celor mai recente studii, aceast㠓detasare defensivă”14 de tatăl său este un factor major în formarea unei orientări homosexuale. Băiatul se retrage din tot ce este masculin, alege lumea mamei sale, alege să se joace cu fetele și se simte tot mai puțin parte din lumea băieților. Totuși, el dorește să facă parte din acea lume, în timp ce îi este teamă de noi răniri și respingeri. În timpul adolescentei, cele mai puternice sentimente ale lui - sexualitatea - se combină cu dorința sa cea mai puternică: aceea de a căpăta acces la masculinitate.

În plus: Dacă "foamea" unui băiat după tatăl său nu a fost niciodată împlinită de tatăl său și dacă el a suferit și un abuz homosexual - eventual din partea unui bărbat matur - atunci drumul către homosexualitate este deja pre-programat.

Un băiat cu sentimente heterosexuale caută femininul pentru că îl percepe ca pe ceva misterios. Pe de altă parte, un băiat cu sentimente homosexuale dorește masculinitatea din același motiv: i se pare misterioasă. (Feminitatea îi este deja cunoscută.) Noi nu ne îndrăgostim de ceva care ne vine pe gratis sau cu care suntem obișnuiți. Excitația erotică este generată de misterios, de acel "altceva" și de lipsa de familiaritate. Un băiat cu sentimente homosexuale dorește masculinitatea altuia pentru că nu este familiarizat cu propria masculinitate.

Lucruri care ar trebui să ne pună pe gânduri

Modelele 1 și 2 afirmă că o dezvoltare către homosexualitate nu reprezintă o deviere de la normă, ci o normă nouă și diferită. Totuși, acestea nu se împacă cu următoarele date - exceptând cazul în care alegem să le ștergem și pe acestea din manuale.

(a) Toate studiile sunt de acord că băieții care ulterior în viată au sentimente homosexuale, încep prin a se simți "mai puțin bărbați" și suferă de aceasta încă de la vârsta de cinci ani sau mai devreme. De la această vârstă, băieții care dezvoltă mai târziu sentimente homosexuale au deja o teamă de jocurile "dure" ale colegilor. Le este frică să se bată, se retrag și se simt în nesigurantă.15
 
(b) Cercetările au arătat că există o legătură evidentă și semnificativă din punct de vedere statistic între anumite tulburări de identitate și formarea ulterioară către homosexualitate sau transsexualitate.16

(c) Studiile recente realizate în Olanda17, SUA18 și Noua Zeelandă19 au arătat că bărbații și femeile cu un stil de viată homosexual suferă mult mai des de anxietate, tulburări de regim alimentar și depresii majore (bărbații), precum și de abuz de droguri (femeile) în comparație cu cei care nu au un asemenea stil de viată.20 Evident, aceasta nu se aplică tuturor bărbaților și femeilor cu un stil de viată homosexual, iar unii nu par să aibă nici o problemă. Totuși, când comparăm cele două grupuri, procentul celor cu probleme psihologice este mult mai mare la homosexuali decât la heterosexuali. Chiar și reprezentanții asociațiilor de homosexuali consideră astăzi că aceste lucruri nu pot fi atribuite doar atitudinii negative a societății față de homosexualitate.21

(d) Durata de viată a bărbaților homosexuali este cu 8 la 20 de ani mai scurtă decât a celorlalți bărbati.22

(e) O varietate de studii recente și mai mulți cercetători sugerează că promiscuitatea constituie o componentă esențială a homosexualității masculine, chiar dacă persoana are un partener permanent.23 Și aici se depun eforturi pentru a reinterpreta lucrurile, în sensul că nici promiscuitatea nu mai constituie o abatere de la normă, ci doar o normă nouă și diferită.24

3. Concluzie

Nu ar trebuie toate acestea să ne dea de gândit? Cei care nu mai văd în homosexualitate o abatere morală sau etică de la normă, ci o nouă normă, trebuie să se pregătească să explice realitățile prezentate mai sus. Nu sunt toate acestea un indiciu clar că homosexualitatea este profund contrară naturii masculine sau feminine a persoanei și că homosexualitatea reprezintă într-adevăr expresia unui conflict de identitate nerezolvat?

 

Bibliografie

[1] Vonholdt, C.R., Ehe - die Ikone Gottes, in: Salzkorn No. 194, Sept  2001, Postfach 1220, D-64382 Reichelsheim, email: [email protected].
[2] Jacobi J., A Case of Homosexuality, in: Journal of Analytical Psychology, 14, 1969, p. 48-64.
[3] Freud, A., Clinical observations on the treatment of manifest male homosexuality, in: Psychoanalytic Quarterly 20:337-338, 1951.
[4] Bieber, I., Homosexuality A Psychoanalytic Study Of Male Homosexuals, Basic Books, INC. Publishers, New York, 1962.
[5] Socarides, Ch. W., The Overt Homosexual, N.Y., Grune & Stratton, Inc., 1968. Socarides, Ch. W., Homosexuality, A Freedom Too Far, Adam Margrave Books, Phoenix, 1995.
[6] Socarides, Ch. W., Sexual Politics and Scientific Logic: The Issue of Homosexuality, in: The Journal of Psychohistory Vol. 10. No.3, Winter, N.Y., 1992 ; Bayer, R., Homosexuality and American Psychiatry - The Politics of Diagnosis, Princeton University Press, Princeton, New Jersey, 1987.
[7] Hamer, D. H., et al., A linkage between DNA Markers on the X Chromosome and Male Sexual Orientation, in: Science, Vol. 261, July 16, 1993, p. 321-327. Hamer, D. H. Living with Our Genes, Doubleday, New York, 1998.
[8] Le Vay, S., A Difference in Hypothalamic Structures Between Heterosexuals and Homosexual Men, in: Science, Vol. 253, August 30, 1991, p. 1036.
[9] Dörner, G., Neuroendocrine response to estrogen and brain differentiation in heterosexuals, homosexuals and transsexuals, in: Archives of Sexual Behaviour, Vol. 17, 1998, p. 57-75.
[10] Byne W., et al., Human Sexual Orientation: The Biological Theories Reappraised, in: Archives of General Psychiatry, Vol. 50, No.3, March, 1993, p. 227-239.
[11] For further information see Appendix 2.
[12] Spitzer, L. R., New Studies on Sexual Reorientation Therapies, in: Bulletin No. 2 Autumn 2001, German Institute for Youth and Society, Postfach 1220,D-64382 Reichelsheim, email: [email protected]. [13] Nicolosi, J., Reparative Therapie of Male Homosexuality - A New Clinical Approach, Jason Aronson Inc., Northvale, N. J., 1991, Nicolosi, J., Healing Homosexuality - Case Stories of Reparative Therapy, Jason Aronson Inc., Northvale, N. J., 1993. Cohen, R., Coming Out Straight, Oakhill Press, Winchester, 2000.
[14] Moberly, E. R., Homosexuality: A New Christian Ethic, Clarke & Co., Cambridge 1983.
[15] See Friedman, R. C., Male Homosexuality, Yale University Press 1986.
[16] Zucker, K. J., Bradley, S. J., Gender Identity Disorder and Psychosexual Problems in Children and Adolescents, The Guilford Press New York, 1995.
[17] Sandfort, T., Graaf, R., Bijl, R., Schnabel, P., Same-Sex Sexual Bahaviour and Psychiatric Disorders: Findings from the Netherlands Mental Health Survey and Incidence Study (NEMESIS), Arch. Gen. Psych Vol. 58, 2001, p. 85-91.
[18] Herrel, R., Sexual orientation and suicidality, Arch. Gen. Psychiatry, Vol. 56, Oct. 1999, p. 867-74.
Carlat, DJ, Camargo CA Jr., Review of bulimia nervosa in males, Amer. Journ. of Psychiatry, 148, 1991, p. 883-843.
[19] Fergusson, D.M., Is sexual orientation related to mental health problems and suicidality in young people?, Arch. Gen. Psychiatry, Vol. 56, Oct. 1999, p. 876-80.
[20] See: O’Leary, D., Why the Homosexual Lifestyle offers No Model for Children, in: Bulletin No. 3, Spring 2002, German Institute for Youth and Society, Postfach 1220,D-64382 Reichelsheim, www.dijg.de.
[21] See Bailey, J. M., Homosexuality & Mental Illnes. Arch Gen Psychiatry, Vol. 56, Oct. 1999, p. 883-884.
[22] Hogg, R. S., et al., Modelling the Impact of HIV Diseases on Mortality in Gay and Bisexual Men, Int. Journal of Epidemiology, Vol. 26, No.3, 1997, S. 657-661.
[23] Van de Ven, P. et al., A Comparative Demographic and Sexual Profile of Older Homosexually Active Men, in: Journal of Sex Research Vol. 34, No.4, 1997, p. 349-60.
ZÜMS 98, Institut für Sozial- und Präventivmedizin der Universität Zürich, Sumatrastr. 30, CH-8006 Zürich, June 1999.
[24] Dannecker, M., Sexualwissenschaftliches Gutachten zur Homosexualität, in: Jürgen Basedow et al. (ed.), Die Rechtsstellung gleichgeschlechtlicher Lebensgemeinschaften. Mohr-Sieback, Tübingen 2000, p. 343 f.

pagină sus