ACASĂ

HOMOSEXUALITATEA

ÎNTREBĂRI

MĂRTURII

CREDINȚĂ

SOCIETATE

RESURSE

DECLARAȚIA CREȘTIN-ORTODOXĂ CU PRIVIRE LA HOMOSEXUALITATE

 

Atitudinea Bisericii Ortodoxe față de la homosexualitate a fost exprimată prin canoanele Sinoadelor Ecumenice și prin scrierile Sfinților Părinți începând din primele secole ale Creștinismului.

Astfel, Biserica Ortodoxă condamnă fără rezerve toate formele de experiențe sexuale care sunt contrare rolului clar și neschimbat atribuit sexului prin poruncile lui Dumnezeu și exprimat în acțiunea omului ca lege a naturii.

Funcția organelor sexuale ale bărbatului și ale femeii, precum și forțele biochimice generatoare din glande, împreună cu secrețiile glandulare, sunt destinate prin natura lor a servi unui scop precis, și anume perpetuarea speciei umane.

Însă, aparatul sexuale uman este conceput nu numai ca un mijloc prin care se realizează contactul sexual necesar, ci și ca generator și centru al unui foarte complex sistem de sentimente care cumulate poartă denumirea de eros, iubirea dintre soț și soție.

Astfel, orice folosire a organelor sexuale în alte scopuri decât cele destinate prin crearea lor devine contrară naturii lucrurilor întemeiate de Dumnezeu, generând următoarele erori:

a. Încalcă porunca lui Dumnezeu atât cu privire la înmulțirea omului, cât și în ceea ce privește viața emoțională generată prin atracția instinctivă față de sexul opus, nu numai în scopul procreării, ci și pentru dezvoltarea personalității bărbatului și a femeii spre o stare de împlinire în contextul Tainei Cununiei. Pentru toate acestea, homosexualitatea este o insultă la adresa lui Dumnezeu pentru că orice lucru care încearcă să schimbe legile creației este o blasfemie.

b. Homosexualitatea interferează cu dezvoltarea normală a modelelor sociale și se dovedește a acționa în detrimentul acestora. Aceste modele sociale includ valori personale cu privire la sex, valori pe care oamenii le iau în considerare ca parte a existentei lor și ca pe un lucru important în contextul trăirii unei vieți normale, respectate de ceilalți.

c. Homosexualul își degradează propriul sex, refuzându-și singur respectul de sine care se dezvoltă din sentimentul umblării potrivit cu firea creației lui Dumnezeu.

Homosexualitatea pare să fie de două feluri: fizico-genetică și deprindere. Homosexualitatea fizico-genetică este de origine fizică și se datorează anomaliilor secretorii care pot produce modificări organice. Acest tip de homosexualitate este foarte rar și se tratează ca orice altă afecțiune medicală.

Homosexualitatea ca deprindere poate avea mai multe cauze. Toate însă indică spre un eșec moral care intervine la un moment dat în dezvoltarea individului, sau în mediul de viață din care provine acesta.

Astfel, deși homosexualitatea ca stil de viață urmat de cineva poate face subiectul unei investigații psiho-patologice și unui tratament, originea ei, cu excepția puținelor cazuri fizico-genetice menționate mai sus, indică o deficientă morală. Din acest motiv homosexualitatea a fost privită din vechime ca o stigmă morală.

Biserica Ortodoxă nu poate susține pretenția ca homosexualii să fie recunoscuți de societate și de autoritățile acesteia, ca meritând același respect ca bărbații și femeile uniți prin Taina Cununiei.

Societatea și valorile sale religioase și sociale au anumite solicitări legitime față de membrii ei, în special în acest domeniu atât de vital cum este sexul, de care depind nu numai supraviețuirea, ci și calitatea societății. Nimeni nu are dreptul să facă ce vrea cu corpul său și încă să pretindă recunoaștere și respect din partea societății.

Biserica Ortodoxă afirmă că homosexualitatea trebuie tratată de societate ca o perversiune imorală și periculoasă, iar de religie ca un păcat. În ambele cazuri este nevoie de îndreptare. Homosexualii trebuie să primească ajutor medical și psihiatric de încredere, prin care să fie ajutați să revină la o identitate sexuală în respect de sine, potrivit cu intenția lui Dumnezeu pentru creație.

În deplină încredere, Biserica Ortodoxă se îngrijește și oferă ajutor acelor homosexuali care caută ajutor, considerând că nici un păcătos nu trebuie lăsat să decadă moral și spiritual.

Refacerea psihiatrică, fără îndrumare spirituală și împăcare cu Dumnezeu, nu are șanse pe termen lung.

O societate sănătoasă și principalele religii nu admit perversiunea; ele încearcă să-l ajute pe homosexual să redevină o persoană cu respect de sine și astfel un instrument de valoare pentru viața adevărată și pentru bunăstare întru Dumnezeu.

pagină sus