ACASĂ

HOMOSEXUALITATEA

ÎNTREBĂRI

MĂRTURII

CREDINȚĂ

SOCIETATE

RESURSE

DARRELL: POVESTEA UNUI FOST TRANSSEXUAL

 

Am început să simt o atracție pentru bărbați încă de la vârsta de 13 ani. În prima faza mi-am manifestat aceste simțăminte față de băieți mai în vârstă, iar ulterior am început să am relații cu homosexuali mai în vârstă și cu bisexuali. După ce am plecat de acasă, am cunoscut un bărbat despre care am crezut că este femeie. M-a prezentat altor "bărbați" ca el, cu care m-am împrietenit. Petreceam foarte mult timp împreună. I-am întrebat cum au ajuns așa. Unul dintre ei m-a prezentat unui doctor care mi-a făcut o evaluare și mi-a dat un prim tratament cu estrogen, ca să arăt și eu ca o femeie. În acel moment m-am speriat. Prietenii mei transsexuali au fost însă alături de mine. Doctorul mi-a prescris estrogen și steroizi. Cu alte cuvinte, se împlinea dorința mea de a deveni femeie.

Ca rezultat al tratamentului cu estrogen injectabil, am început să capăt trăsături feminine, deși nu eram femeie. Părul de pe corp a început să se rărească. A trecut o lună. Mă speria ce vedeam în oglindă. Eram în același timp bucuros.

Odată cu schimbările fizice au apărut și schimbările de personalitate. Am devenit foarte arogant. Chiar dacă îmi crescuseră sâni, eu nu eram mulțumit. Îmi doream mai mult. Așa se face că prietenii mei transsexuali m-au prezentat unui bărbat foarte atractiv care avea o casă frumoasă așezată pe un deal. Acest bărbat m-a condus în subsolul casei sale și mi-a spus să mă întind pe o masă.

Mi-a masat sânii. După aceea mi-a injectat gel siliconic în sâni și a început să mi-i umfle. Îmi vedeam sânii mărindu-se chiar în fața mea. Mi-a cerut să-i spun când să se oprească. Îmi era frică. În doua ore însă totul a fost gata. Mi-am dat seama că aceasta este metoda pe care o folosesc transsexualii pentru a-și mări sânii. Câteodată se adună la așa-numitele "pumping party" (petreceri de gonflaj), unde nu fac altceva decât să-și umfle unul altuia sânii.

Eram însă mulțumit cu noii mei sâni. Credeam că sunt atrăgătoare, acest lucru fiindu-mi repetat de prietenii mei transsexuali.

Totuși, pe măsură ce treceau anii, eram din ce în ce mai deprimat. Nu reușeam să fiu fericit sau să găsesc iubirea adevărată. Eram îndrăgostit de un bărbat despre care credeam că e cel mai bun lucru care mi se putea întâmpla. El era însă foarte violent; folosea un limbaj murdar cu mine. În ciuda acestui lucru, eram gata să fac orice pentru el. Asta nu a dus la nimic, pentru că în final m-a părăsit pentru cineva mai tânăr.

În viața homosexualilor și a transsexualilor, tinerețea este foarte importantă. Ca urmare, eu eram obsedat de corpul meu. Acceptarea de către ceilalți din acest mediu cere să ai un fizic atrăgător.

Ca să facă parte din lumea transsexualilor, bărbații trebuie să îndeplinească anumite criterii. Trebuie să aibă trăsături feminine; cu alte cuvinte, trebuie să arate mai bine decât o femeie adevărată. Trebuia astfel să avem sâni mai mari, șolduri mai bine conturate și un ten fără cusur. Ca să țin pasul, a trebuit să-mi cumpăr cele mai scumpe creme, să iau o grămadă de pastile cu hormoni, să mă machiez ore în șir în fața oglinzii, etc.

Îmi lua mult timp ca să mă aranjez și să țin pasul cu restul, mai ales că eu nu eram femeie. Deși arătam mai bine decât toate femeile din societatea în care mă învârteam, totul nu era decât un spectacol ieftin, pentru că eu nu eram femeie și îmi lua foarte mult timp ca să arat ca o femeie. O simpla pregătire ca să merg la un bar cerea foarte mult timp. Întregul spectacol era de fapt o minciună care se derula zi de zi.

Laudele și încurajările celorlalți m-au făcut să merg mai departe. Eram în centrul atenției și asta mă făcea să mă simt important. Când ni se alăturau transsexuali mai tineri, luam și mai multe pastile cu estrogen ca să-mi dezvolt și mai mult trăsăturile feminine, chiar dacă acele supradoze de estrogen îmi făceau foarte rău.

M-am văzut odată în oglindă și m-am speriat crezând că este altcineva. A fost o zi în care mă simțeam atât de singur și de deprimat, încât m-am dus la liniile de tren, dorind cumva să fiu salvat de cineva, chiar dacă aceasta implica și riscul să fiu arestat. Am băut mult whisky în acea seară și am stat toata noaptea pe o bancă, plângând. Ploua afară. Am făcut pe mine. Eram beat. Mă compătimeam pentru că eram singur. După mai multe căderi de acest gen, am decis să-mi schimb viața.

Întrucât nimănui nu-i păsa cu adevărat de mine, m-am întors către Hristos și am încetat să mai iau hormoni. Încet, încet am început să arăt din nou ca un bărbat. Am început să-mi folosesc numele de botez, nume dat de părinții mei și abandonat o lungă perioadă de timp în care mă mințisem că sunt femeie. Am început să înțeleg că sunt o făptură nouă în Hristos. A început să-mi placă de mine ca persoană și să mă împrietenesc cu oameni care erau creștini. Aceștia mă iubeau necondiționat și nu trebuia să arăt bine ca să fiu cu ei.

Nimeni nu putea să realizeze că ani de zile fusesem „femeie”. Era o singură problema. Aveam încă sâni. Eram un bărbat cu sâni. Ceea ce fusese pentru mine cândva o sursa de mândrie, acum era o sursă de neplăceri. Nu aveam bani ca să plătesc operația ca să scap de siliconul din sâni. O astfel de operație nu este acoperită de asigurare. Nu știam unde să caut ajutor, crezând că nimeni nu ar fi înțeles cum am ajuns în situația asta; poate mi-ar fi spus că asta meritam. Știam însă că Domnul nu voia ca eu să trăiesc o asemenea viață.

Atunci am auzit despre PFOX, o asociație formată de părinți și prieteni ai foștilor homosexuali și homosexualilor. Aceasta este o organizație non-profit care adunase fonduri pentru a plăti operația unui alt transsexual. PFOX a fost de acord să adune bani și pentru operația mea. Au găsit un chirurg romano-catolic care a fost dispus să efectueze operația la preț redus. O femeie creștină a acceptat să finanțeze operația. Nu aș fi crezut că poate exista cineva care să facă sacrificii financiare pentru cineva ca mine.

Am așteptat cu mare nerăbdare ziua operației. Când a sosit, m-a cuprins frica. Credeam că nu o meritam.

După ce a fost gata operația, am privit în jos și am fost mulțumit de ce am văzut. Puteam acum să fac lucruri pe care îmi dorisem întotdeauna să le fac: să merg la o sala de fitness, să mă întâlnesc cu oameni, să nu-mi fie frică că intră cineva peste mine când probez haine, etc. Am început să manifest o siguranță de sine cum nu mai simțisem vreodată.

Iisus Hristos mi-a schimbat viața. M-a ajutat să mă schimb. Nu credeam că e posibil să pot ajunge în postura să povestesc asemenea lucruri despre viața mea. Aș vrea să mă înțelegeți bine: indiferent ce ai făcut sau cu cine ai făcut-o, când Dumnezeu este cu tine, viața ta nu va mai fi la fel. Iisus Hristos este cea mai minunată persoană pe care am cunoscut-o.

pagină sus