ACASĂ

HOMOSEXUALITATEA

ÎNTREBĂRI

MĂRTURII

CREDINȚĂ

SOCIETATE

RESURSE

MIȘCAREA EX-GAY LA 30 DE ANI: SPERANȚE REALISTE PENTRU HOMOSEXUALI

Tim Stafford, septembrie 2007

 

De la începuturile sale în anii 1970, mișcarea foștilor homosexuali - persoane care și-au schimbat orientarea sexuală de la homosexualitate la heterosexualitate - a antrenat dezbateri aprinse în jurul mărturiilor personale. Simple existență a foștilor homosexuali constituie cel mai bun argument al ideii că homosexualitatea poate fi învinsă. La fel, cei care s-au întors la homosexualitate, clamând dezamăgirea și dezgustul, sunt cel mai bun contra-argument. Dezbaterea a continuat și în luna iunie a acestui an, când asociația Exodus International a organizat cea de-a 32-a conferință anuală în Irvine, California, având ca invitați câteva zeci de vorbitori și lideri care au abandonat homosexualitatea. Nu departe de locul conferinței, în Los Angeles, o asociație a homosexualilor ținea o conferință de presă în cadrul căreia trei foști lideri ai Exodus International declarau că ideea de "fost homosexual" este o iluzie.

Termenii acestei dezbateri se pot schimba odată cu publicarea unor noi studii. Psihologii Stanton Jones de la Wheaton College și Mark Yarhouse de la Regent University au publicat în data de 13 septembrie o carte conținând concluziile obținute pe parcursul primilor trei ani ai unui studiu în desfășurare. Cei doi investighează subiecți care participa la 16 programe de ajutorare a celor care vor să învingă homosexualitatea, programe asociate cu Exodus International.

Rezultatele arată că unii participanți au înregistrat o schimbare semnificativă, deși schimbarea este de obicei parțială, nu completă. Mai mult, participanții au declarat că nu au probleme de natură psihică sau spirituală ca urmare a implicării în aceste programe de asistentă. Acest studiu este primul care folosește interviuri și chestionare multiple pe parcursul mai multor ani, evaluându-i pe participanți chiar de la începutul participării lor la programele de asistentă pentru homosexuali.

Jones și Yarhouse au lansat acest studiu încercând să concilieze diferentele dintre opinia cvasi-oficială a comunității științifice, care afirmă că "terapia reparativă" (menită a-i ajuta pe cei ce doresc să scape de homosexualitate) este atât imposibilă, cât și periculoasă, și mărturiile celor implicați în programele pentru foștii homosexuali. Deși criticii ideii de "fost homosexual" citează uneori concluzii împotriva terapiei reparatorii, Jones și Yarhouse au constatat că cercetările publicate nu susțin nicidecum acuzele la adresa acestei terapii. Studiile existente pe subiectul învingerii atracțiilor homosexuale indică posibilitatea schimbării orientării sexuale către heterosexualitate. Desigur, sunt necesare noi studii în conformitate cu standardele contemporane de cercetare.

Câteva dintre principalele concluzii ale lui Jones și Yarhouse:

  • În general, participantul mediu a înregistrat o schimbare semnificativă din punct de vedere statistic în ceea ce privește identitatea lui sexuală și atracțiile sexuale.

  • Aceste schimbări sunt în general modeste, reprezentând mai degrabă o reducere a atracțiilor homosexuale, și nu o creștere a celor heterosexuale.

  • Exodus declară o rată de succes de 38% în rândul participanților săi, reprezentând 15% "heterosexualitate deplină, dar complicată" și 23% "castitate stabilă".

  • În mod surprinzător, o sub-populație "autentic homosexuală" manifestă cea mai evidentă schimbare a identității și atracției sexuale.

  • Nu există nici o dovadă a unor probleme psihologice generate de aceste terapii.

Jones și Yarhouse menționează totuși că studiul lor nu dezbate probabilitatea unei schimbări complete la un individ. Participanții au fost voluntari - persoane foarte motivate, religioase, care lucrează cu asociația Exodus. (Pentru o analiză mai completă a acestui studiu, a se vedea "The Best Research Yet.") Totuși, studiul constituie un punct crucial în maturizarea mișcării foștilor homosexuali. Cândva un experiment de mici dimensiuni, acest fenomen a avut de parcurs durerile nașterii, a învățat din greșeli și a dobândit în cele din urmă stabilitatea unei asociații cu experiență.

O mișcare matură

Amploarea fenomenului "foștilor homosexuali" se poate vedea din organizația PATH (Positive Alternatives to Homosexuality), care reunește 13 asociații de sorginte iudeo-creștină. PATH include asociațiile Courage (romano-catolică, cu accent pe castitate), Homosexuals Anonymous (modelată după AA ca organizație laică), JONAH (Jews Offering New Alternatives to Homosexuality) și NARTH (National Association for Research and Therapy of Homosexuality, organizație non-religioasă care reunește specialiști pe probleme psihologice și psihiatrice). Cea mai mare dintre asociațiile membre este Exodus, o coaliție de peste 100 de asociații creștine din SUA, având legături și cu asociații din alte tări.

Exodus a început în 1976. Frank Worthen, un homosexual din San Francisco care a devenit creștin la începutul anilor 1970, și-a unit forțele cu o biserică locală din Melodyland. Respectiva biserică a început să ofere asistentă acelor homosexuali care voiau să se schimbe. Doi dintre asistenții lucrători erau Michael Bussee și Jim Kaspar. Exodus s-a născut în urma unei conferinței sustinută de cele două grupuri. La a doua conferință, care a avut loc un an mai târziu, au apărut și protestatarii homosexuali. După trei ani, Bussee s-a reorientat și a revenit la homosexualitate, declarând că nimeni nu se poate schimba cu adevărat. Worthen, astăzi în vârstă de 70 de ani, a continuat activitatea alături de soția sa, Anita.

Exodus, astăzi în vârstă de 31 de ani, a ajuns la maturitate. Principalii lideri - Alan Chambers, Joe Dallas, Sy Rogers, Andy Comiskey și Alan Medinger - au învins homosexualitatea și îi ajută acum și pe alții să facă același lucru. Majoritatea sunt căsătoriți și au copii adulți. Scandalurile sunt mult mai rare astăzi decât la începuturi, probabil datorită organizării și a înțelegerii faptului că cei care lucrează în acest domeniu sunt vulnerabili.

Probabil că nimic nu a pus reflectoarele mai mult pe această asociație ca atenția acordată de Focus on the Family a lui James Dobson. Alan Medinger, fondatorul asociației Regeneration, își amintește că la început a apelat la Focus on the Family, dar "ușa era complet închisă". "Nici astăzi nu știu de ce", spune Medinger. "Când și-au schimbat poziția și au lansat conferințele Love Won Out, aceasta a reprezentat ceva cu totul nou. Astăzi ei ne ajută foarte mult."

Susținerea oferită de Focus reprezintă o importantă aprobarea din partea cultelor tradiționale. Focus sponsorizează constant conferințe pentru lideri de biserici, atrăgând preoți și pastori care altfel nu ar putea veni în contact cu fenomenul foștilor homosexuali. Pe de altă parte, și acceptarea culturală a homosexualității din ultima vreme i-a ajutat pe cei de la Exodus în relațiile lor cu bisericile. Joe Dallas, fondator și director la Genesis Counseling, observă că liderii ex-gay ajută bisericile "să articuleze un răspuns pentru cei care promovează o teologie pro-homosexualitate... Majoritatea cultelor nu s-au gândit niciodată că vor trebui să dezbată viziunea biblică asupra homosexualității, așa cum majoritatea părinților nu s-au gândit niciodată că s-ar putea confrunta cu situații în care vine fiica și le spune "Sunt lesbiană"." Mai mult, "abundenta pornografiei de pe internet a generat o discuție sinceră [despre multe aspecte sexuale] în biserici", este de părere Dallas. "Tot mai mulți creștini sunt de părere că imoralitatea nu este doar o problemă culturală; avem o problemă."

Pe măsură ce cultele și școlile creștine își deschid ușile către asociațiile foștilor homosexuali, asociațiile trebuie la rândul lor să-și regândească abordarea. "Ne trebuie sexperți, consilieri care să poate face lucruri imposibile pentru grupuri mici", afirmă Andy Comiskey de la Desert Stream Ministries. "Pentru biserici însă, să spui că ajutorul se află dincolo de zidurile lor, nu pică prea bine. Cred că trebuie să existe ajutor și în interior."

"Dacă as fi avut un succes complet", declară Alan Chambers, președintele Exodus, "bisericile ar fi preluat ștafeta. Modelul tradițional din cadrul Exodus s-a vrut a fi un punct de pornire în abandonarea homosexualității sau a unei vieți ascunse, găsirea de prieteni în rândul celor care se confruntă cu aceleași probleme și apoi frecventarea bisericii. Cum ar fi fost să avem o biserică atât de dinamică, încât școala lor duminicală să facă același lucru? Cum ar fi fost ca oamenii din biserică să poată fi mai transparenți, iar cei de la școala duminicală să fie deschiși și să vorbească despre problemele lor?"

Cât de transformați?

O mișcare matură a foștilor homosexuali cu siguranță știe mai bine ce are de oferit. Speranțele de la început privind vindecarea instantanee au fost înlocuite de un proces de transformare, printr-o viață de relaționări sociale.

Tanya Erzen, profesoară la Ohio State University, a petrecut 18 luni studiind asociația New Hope Ministry, condusă de soții Worthen în San Rafael, California. Deși la început dezaproba ideile lor legate de învingerea homosexualității, Erzen a dezvoltat în cele din urmă o empatie fată de cei pe care i-a întâlnit acolo. În cartea Straight to Jesus: Sexual and Christian Conversions in the Ex-Gay Movement, ea descrie schimbarea în viziunea lor.

"Foștii homosexuali parcurg un proces de transformare care nu are o țintă finală, și înțeleg că schimbarea are de-a face cu niște dorințe, comportamente și identități care nu se aliniază la comandă și nici nu sunt fixe", scrie ea. "Foștii homosexuali se nasc din nou din punct de vedere spiritual; se consideră pe sine ca reconstituiți sexual... După cum spune Curtis [unul dintre participanți], 'nu heterosexualitatea este ținta; a-ti da inima lui Dumnezeu și a asculta de El este ținta.' … Dorințele și atracțiile pot persista ani la rândul, dar ei au acum o nouă identitate religioasă și promisiunea că credința și relațiile dintre ei și cu Dumnezeu îi va transforma deplin în cele din urmă."

Așa cum spune și Alan Chambers, "la început nimeni nu știa la ce să se aștepte. Sperau ceva, iar unii au plecat pentru că ce voiau ei nu era realist. După patruzeci de ani, oamenii stiu mult mai bine cum să vorbească despre schimbare. Cândva am fost imatur, și răspundeam de o manieră naivă. Acum am crescut ca creștin și ca adult. Era inevitabil ca sentimentele și viziunea mea să se schimbe. Când mi-am stabilit ca țel nu să fiu heterosexual, ci să fiu un bun creștin, acceptând harul lui Dumnezeu, atunci s-a schimbat și identitatea mea."

Chambers admite franc că schimbarea nu elimină ispitele. Chiar și el se întreabă dacă schimbarea din viața lui este sută la sută. "Un lucru la care ne putem aștepta, ca creștini, este o viață de negare. Nu cred că ne e teamă să le spunem oamenilor că îi așteaptă o viață de lupte. Libertatea nu înseamnă absenta luptelor, ci o viață de lupte cu bucurii pe parcurs."

Mișcarea foștilor homosexuali încearcă să integreze realitatea atracțiilor homosexuale într-o viață de ucenicie. Pe parcursul acestei călătorii, ei se așteaptă la multe schimbări, inclusiv la nivelul sentimentelor și atracțiilor. Accentuează însă ideea că experiența fiecăruia e diferită și că transformarea instantanee e foarte rară.

Nu este surprinzător atunci că asociațiile foștilor homosexuali se adresează aproape exclusiv creștinilor. Majoritatea participanților provin din mediul religios și nu-și pot concilia credința cu atracțiile homosexuale. Studiul lui Jones și Yarhouse arată că mulți caută ajutor și investesc timp în acest proces.

Mișcarea foștilor homosexuali nu are o opinie comună asupra cauzelor homosexualității, dar majoritatea cred că deficitele din copilărie sunt cruciale - deseori o relație proastă sau inexistentă cu tatăl, experiențe sexuale sau un abuz sexual prepuberal, în special pentru femei. Mulți cred că homosexualitatea reprezintă în esență o criză a masculinității sau feminității - o încercare subconștientă de a răspunde unor nevoi emoționale (relații și afirmare) prin mijloace sexuale. Grupurile pentru foști homosexuali sunt de obicei unisex, întrucât se consideră că prietenia cu persoane de același sex constituie o componentă importantă pentru repararea unei identități sexuale deficitare.

Dată fiind incertitudinea și dificultatea schimbării, unii cum ar fi romano-catolicii de la Courage preferă să pună accent pe castitate, nu pe schimbare. Liderii Exodus vorbesc în termeni pozitivi despre Courage și despre telurilor acestei asociații. Totuși, liderii Exodus sunt sceptici în ceea ce privește limitarea speranțelor la o viață de celibat/castitate. Andy Comiskey scrie: "Trebuie să renunțăm la necredința prevalentă în anumite cercuri religioase, cum că cei care se luptă cu homosexualitatea nu vor scăpa de aceste tendințe. Această viziune asupra lui Dumnezeu este prea mică!"

O luptă comună

Pe 26 iunie 2007, în campusul Universității Concordia din Irvine, California, s-au adunat aproximativ 800 de persoane pentru conferința anuală Exodus. Majoritatea tineri, majoritatea albi, două treimi bărbați, în ținută lejeră, păreau veniți la un meci de baseball. Conferința de anul acesta s-a intitulat "Revolution" și oricine s-ar fi așteptat la programul obișnuit: rugăciuni comune, muzică, mărturii persoane, vorbitori la microfon și o mulțime de seminarii.

Totuși, conferința nu a pus un accent prea mare pe latura motivațională. Alan Chambers, primul vorbitor care s-a adresat mulțimii cu o voce joasă, a accentuat ideea că nu există nici o rețetă standard pentru învingerea homosexualității: "Să fim bine înțeleși: nu vă veți vindeca săptămâna aceasta... Nu ne alegem noi sentimentele, dar ne putem alege felul în care ne trăim viața. Zi de zi mă împotrivesc acestor porniri... Trebuie să mă bazez pe Hristos zi de zi." Într-un fel sau altul, toți vorbitorii au declarat că vindecarea vine numai printr-o viață de ascultare de Dumnezeu.

Apariția lui Sy Rogers pe scenă a stârnit mulțimea. Rogers este un vorbitor foarte captivant, dar mesajul său sacadat transmite o realitate serioasă a vieții creștine. "Dumnezeu nu a spus "Nu mai fi homosexual". El a spus "Vino cu mine." Rogers a vorbit cu franchețe despre disprețul pe care l-a îndurat o viață întreagă. Indiferent de cât de dureros pare aceasta, a părut el să spună, este exact ceea ce Dumnezeu știe despre mine - Dumnezeu care mă iubește și îmi dă viață.

Ceea ce însumează cam tot fenomenul ex-gay de azi. Fără iluzii. O încredere limitată în tehnici. Fără dispreț la adresa homosexualilor. Fără triumfalism - religios sau politic. Doar ucenicie. Foștii homosexualii par să fie singurul grup din America, care realizează că atunci când te hotărăști să-l urmezi pe Hristos, nu reușești întotdeauna să faci ceea ce-ti propui.

Fenomenul foștilor homosexuali merge în contra curentului. Dată fiind opinia populară, susținerea ambivalentă din partea bisericilor și ideea comună că foștii homosexuali se condamnă singuri la o viață de frustrări, ai crede că acest fenomen nu va avea viață lungă. Totuși, afiliații Exodus s-au dublat în ultimii 18 ani. Mulți dintre liderii asociației sunt în fată de 20-30 de ani. Și se tin bine pe picioare.

Trăiesc cu idei radicale despre sexualitate - noi nu suntem, așa cum strigă miturile de azi, definiți de dorințele noastre, fie ele heterosexuale sau homosexuale. Suntem definiți însă de Cel ce ne-a creat. Atracțiile noastre, întotdeauna mai mult sau mai puțin tulburi, trebuie aduse înaintea lui Hristos, singurul care poate pune ordine în ele. Pentru cei ce se confruntă cu atracții homosexuale puternice, sarcina este dificilă. Este însă aceeași luptă cu care se confruntă orice creștin.

Sursa: http://www.ctlibrary.com/49778

pagină sus