ACASĂ

HOMOSEXUALITATEA

ÎNTREBĂRI

MĂRTURII

CREDINȚĂ

SOCIETATE

RESURSE

FORMAREA MASCULINITĂȚII: DIN NOU LA DRUM

Alan Medinger

 

Dezvoltarea masculinității: lucruri esențiale pentru vindecare

“De trei ani am numărul vostru de telefon în sertarul de la birou. Mereu îl dădeam la o parte, dar în final a trebuit să vă sun.” Mărturisiri ca aceasta auzim deseori la birourile asociației noastre Regeneration. Regeneration face parte din structura internațională Exodus care reunește organizații creștine al cărui principal scop este ajutarea bărbaților și femeilor să învingă homosexualitatea.

Acest gen de apel telefonic sugerează trei lucruri despre cel care sună. Mai întâi, este evident că homosexualitatea lui nu-l face fericit. În al doilea rând, anumite obstacole puternice - cel mai frecvent ambivalenta și teama - l-au făcut mult timp să nu ne sune. În al treilea rând, el a ajuns în cel din urmă la un punct în care homosexualitatea lui îi produce atâta tulburare încât s-a decis să înfrunte obstacolele; este dispus să abordeze această ambivalentă și să-și înfrunte temerile.

Piedici în calea căutării ajutorului

Să aruncăm o privire asupra acestor obstacole și asupra domeniilor specifice de nemulțumire pe care le înfruntă un asemenea luptător. Primul obstacol are de-a face cu natura păcatelor care creează dependentă. Deși un bărbat își poate urî homosexualitatea din tot sufletul, în același timp sunt anumite feluri în care el o iubește. Pentru mulți dintre noi, activitatea homosexuală a fost ani la rândul un mod de viață, un mod de a înfrunta viața, de auto-liniștire, de refulare temporară în fața unor traume intense sau a unui gol din inima noastră. O uram și în același timp o iubeam, și eram blocați în această ambivalență.

Îmi uram homosexualitatea. Mă determina să fac lucruri stupide și degradante. Mă făcea să-mi asum riscuri despre care știam că mă pot costa totul: soția, copiii, cariera și chiar viața. Am practicat-o însă timp de zece ani, căsătorit fiind. Cum puteam trăi fără ea?

Al doilea mare obstacol în calea căutării de ajutor este teama. Este pur și simplu teama de necunoscut. “Dacă iau legătura cu oamenii aceia, ce mă vor pune să fac sau ce-mi vor face? Ce fel de oameni sunt? Sunt oare niște fanatici religioși, înguști la minte, sau, la cealaltă extremă, niște artizani în niscaiva teorii psihologice noi?” Există de asemenea și teama de a te descoperi, o teamă înrădăcinată de obicei în orgoliu sau rușine. “Eu cred în Dumnezeu. De ce am nevoie de alții? Să admit că am o asemenea problemă și să caut ajutor ar însemna că sunt un degenerat. Ce vor crede oamenii despre mine?” Aceste temeri sunt deseori foarte puternice la cineva care a crescut într-un mediu religios, conservator, unde homosexualitatea este blamată cu putere.

Un respect de sine scăzut este parte deseori parte integrantă a homosexualității masculine. Acesta este unul dintre subiectele principale ale cărții doctorului William Console, Homosexual No More (Nu mai sunt homosexual). Apărarea principală în fața durerii provocate de un respect de sine scăzut a fost construirea unei imagini - spre binele nostru dar și pentru ceilalți - a unui om bun, corect și integru. Astfel, a sta în fața altcuiva și a admite "Sunt homosexual" înseamnă a renunța la falsa identitate care ne-a conferit impresia de respect de sine.

Într-un final, ne-am săturat. Surse de nemulțumire

În ciuda acestor obstacole, oamenii caută ajutor. Ce nemulțumire, cât de puternică, îl face pe un om să treacă peste dependenta respectivă și să pășească pe un teren minat cu temeri? Dacă persoana crede în Dumnezeu - majoritatea cred mai mult sau mai puțin în Dumnezeu sau recunosc morala creștină - nemulțumirea vine într-unul sau în ambele domenii.

Mai întâi și poate cea mai evidentă este nemulțumirea legată de propriul comportament. El este într-un teribil conflict generat de discrepanta dintre ce crede el că este un comportament bun și ce face el în realitate. Această stare de lucruri este menționată de Sf. Apostol Pavel în capitolul 7 din epistola către Romani, vorbind despre a face lucruri pe care le urăști. Totuși, dacă persoana în cauză află de cuvintele Apostolului, aproape sigur va considera că problemele sale sunt incomparabil mai mari. Acest lucru este valabil în special dacă comportamentul său merge dincolo de masturbare și fantezii. (În această carte voi include fanteziile și masturbarea ca parte a comportamentului homosexual. Activitatea sexuală cu o altă persoană o voi denumi simplu activitate sexuală.) Estimez că peste 90% dintre bărbații care vin la asociațiile de ajutorare a homosexualilor vin anume pentru că resimt un conflict puternic între comportamentul lor și ceea ce cred ei că așteaptă Dumnezeu de la ei.

Al doilea domeniu de nemulțumire are de-a face cu direcția în care se îndreaptă atracțiile sale sexuale. El se simte atras sexual de bărbați, însă ar dori ca această atracție să se manifeste față de femei. Cu privire la bărbați, atracția creează o intensă dorință interioară despre care crede că nu va dispărea niciodată, crezând totodată, ca creștin, că nu o va putea împlini niciodată. Dorința poate fi strict sexuală sau strict emoțională. Deși tindem să ne gândim la homosexualitatea masculină ca punând accent pe atracția fizică și la cea feminină ca punând accent pe atracția emoțională, la mulți bărbați homosexuali există o dorință dureroasă de a fi iubit sau protejat de un alt bărbat sau, prin transfer, de a iubi sau proteja un alt bărbat. Am auzit homosexuali care se implicaseră în niște aventuri sexuale de necrezut pentru un heterosexual, care își mărturiseau durerea spunând: "Nu voiam sex; voiam doar pe cineva care să mă iubească." Îi cred. Această dorință neîmplinită poate fi la fel de intensă ca și dorința sexuală. Desigur, cele două nu pot fi separate complet. Autoarea Leanne Payne și alții au arătat de multe ori că dorințele noastre sexuale sunt deseori dorințe emoționale adânci care s-au erotizat.

Atracția către același sex este numai o latură a nemulțumirii sale legate de natura atracțiilor sale; cealaltă este lipsa de atracție față de sexul opus. El nu simte atracții nici romantice, nici sexuale pentru femei, însă ar vrea să se căsătorească într-o bună zi și să aibă copii. Asemenea altor bărbați, el simte că mare parte din împlinirea în viață a unui bărbat vine prin căsătorie și calitatea de tată. Ar dori să fie atras de o femeie, dar nu este. Absenta oricărei atracții spre sexul opus stă la rădăcina sentimentului său că nu va putea trăi niciodată o viață normală, că este condamnat și că nu va reuși niciodată aceasta în viață.

Există și un al treilea domeniu de nemulțumire care e posibil să nu apară până în momentul în care omul decide să le abordeze pe primele două. Acesta are legătură cu identitatea sa ca bărbat. Pentru că aceasta nu este așa de "sexuală" ca atracțiile și comportamentul, e posibil ca la început el să nu o lege de homosexualitate. Apoi, aceasta are atât de mult de-a face cu "cine este el", încât nu s-a gândit niciodată că aceasta s-ar putea schimba. Nu este o identitate care afirmă simplu "Sunt homosexual", ci una cu implicații mult mai adânci. Ea spune: "Nu sunt bărbat, sau cel puțin, Nu sunt un bărbat ca și ceilalți." El nu se vede ca și ceilalți. În adolescență, poate chiar mai devreme, el se simțea diferit de ceilalți băieți, iar acest diferit însemna întotdeauna "mai slab" sau "inferior."  Aceste sentimente au continuat în perioada adolescentei, până la maturitate. Chiar și astăzi, în compania altor bărbați, el simte oarecum că nu face parte din lumea lor.

Aspecte de identitate

Problemele sale în această privință sunt centrate pe două aspecte ale vieții. Mai întâi, el simte disconfort sau stinghereală în preajma altor bărbați, în special grupuri de bărbați sau în situații aleatoare. Întotdeauna se simte ca și cum ar fi din afara lumii lor. Deseori nu împărtășește aceleași interese cu ceilalți, iar asta contribuie la sentimentul lui că întotdeauna a fost diferit.

În al doilea rând, problema identității se manifestă în credința lui și frecvent în experiențele sale că în multe domenii nu poate fi la înălțimea celorlalți bărbați. Nu doar în compania altor bărbați, ci și în familie sau în alte împrejurări el se simte nepotrivit pentru exercitarea virtuților masculine, în particular de a avea inițiative sau a exercita autoritate. Aceasta își poate găsi expresie în asumarea de către el a unui rol foarte pasiv în viață sau, la fel ca la alți bărbați, îmbrăcarea unei forme fragile de afirmare, menită a masca sentimentele sale de slăbiciune și nesiguranță.

În mod evident, aceste caracteristici pot fi prezente la bărbații a căror orientare sexuală este heterosexuală, însă există o diferență fundamentală în ceea ce privește natura acestei lipse la cele două tipuri de bărbați. La bărbatul heterosexual, aceste nesiguranțe se bazează pe un considerent deseori subconștient: “Sunt un bărbat slab.” La bărbatul homosexual însă, considerentul de bază este "Nu sunt bărbat." Majoritatea băieților și mulți bărbați se străduiesc mult și din greu să dovedească - în mare parte lor înșiși - că sunt bărbați "adevărați." Majoritatea dintre noi, care ne-am format o orientare homosexuală, am renunțat destul de timpuriu la aceste încercări. Crezând că nu vom putea fi niciodată bărbați cu adevărat, am căutat masculinitatea altui bărbat.

De fiecare dată când mi se cere să descriu cum anume se produce vindecarea unui homosexual, abordez cele trei domenii menționate anterior: comportamentul, atracțiile și identitatea. Explic faptul că luptătorul se poate aștepta să obțină o victorie totală sau aproape totală în ceea ce privește comportamentul, o schimbare semnificativă - dacă nu chiar completă - în privința atracțiilor sale sexuale, și poate deveni liniștit în ceea ce privește identitatea sa masculină. Sunt convins că această schimbare este posibilă pentru orice om care o caută cu adevărat.

Importanța identității

Deși vindecarea unui homosexual este în multe feluri un proces indirect - decurgând din marile schimbări din viața sa spirituală - aproape fiecare luptător cu homosexualitatea va avea de înfruntat cele trei elemente ale problemei. Nu se va reface până când comportamentul, atracțiile și identitatea sa nu au fost abordate și transformate într-o anumită măsură. Deși înclinația sa naturală poate fi de a se concentra pe comportament și atracții - pentru că aici resimte cea mai mare nemulțumire - cred că roadele cele mai frumoase vor apărea în viața sa atunci când se va concentra în primul rând și cel mai mult pe identitate.

Acest lucru este valabil din două motive. Mai întâi, identitatea răspunde mai bine la un atac direct decât comportamentul sau atracțiile. Am întâlnit însă bărbați care la un moment dat și-au zis: "De astăzi voi începe să fiu atras de femei," și, fără a vorbi despre minuni, au constatat că schimbarea s-a produs și în acest fel. În ceea ce privește comportamentul, deși a te strădui să asculți va fi întotdeauna o parte esențială a procesului de vindecare, o schimbare a comportamentului, fără o schimbare profundă aferentă a identității, e posibil să nu fie altceva decât o abstinentă de suprafață. Identitatea, pe de altă parte, așa cum voi arăta, poate fi schimbată semnificativ printr-un program de alegeri conștiente și acțiuni specifice.

Al doilea motiv pentru care procesul de schimbare poate fi ajutat atât de mult prin abordarea problemei identității este faptul că anume identitatea masculină incompletă este cea care determină și comandă comportamentul și atracțiile homosexuale. Această identitate masculină incompletă sau compromisă este mecanismul de angrenare care dă direcție atracțiilor noastre sexuale, dar și motorul care întreține comportamentul nostru greșit. Să analizăm lucrurile mai în detaliu.

Cu privire la atracții, esența atracției sexuale pare să fie "diferența" sau "deosebirea." Desigur, pentru bărbatul heterosexual, atracția sexuală poate fi generată și de informația că penisul său, interacționând cu vaginul unei femei, poate produce o plăcere intensă. Cu toții știm însă că atracția sexuală înseamnă mult mai mult decât aceasta. Ce putem spune despre sânii unei femei? De ce reprezintă ei un obiect de atracție sexuală pentru un bărbat? Ei sunt simple organe menite a hrăni un bebeluș; nu au nici o funcție sexuală directă. Ce putem spune despre coapsele ei sau despre finețea tenului ei? Ce putem spune despre unele lucruri pe care ea le face intenționat, cum ar fi lăsatul părului să crească sau folosirea rujului? De ce stârnesc toate acestea atracția sexuală a bărbatului? Pot fi mai multe motive. Corpul femeii - sânii, rotunjimile - pot stârni dorința unui bărbat de a fi alintat; diferentele fizice pot stârni interesul lui pentru mister; vulnerabilitatea ei îi poate declanșa lui dorința de cucerire. Toate acestea au sens, însă ceea ce face ca un bărbat să fie atras de o femeie este faptul că ea e "altfel." Ea are anumite lucruri pe care un bărbat nu le are.

Acele caracteristici pe care o femeie le are iar un bărbat nu, caracteristicile care simbolizează o femeie, sunt cele care îl atrag către ea. Ele exprimă femininul și atrag masculinul din el. Partea masculină din bărbat caută acest "altfel." Privind dintr-o perspectivă spirituală, bărbatul poate căuta o completare, o refacere a ceva ce a fost luat din el atunci când a fost făcută femeia. Sau poate pentru că un bărbat și o femeia la un loc îl pot indica pe Dumnezeu mai bine decât fiecare dintre ei luat separat - ambii am fost creați după chipul lui Dumnezeu - dorința bărbatului poate fi după o completitudine care îl reflectă mai plenar pe Creator.

Eu sunt un bărbat și îmi caut desăvârșirea într-o femeie. Dar dacă bărbatului îi lipsește acel sentiment interior că este bărbat? Va mai simți acea atracție față de femeie? Va mai fi ea "altfel"? Nu, și tocmai aici e esența. Dacă el se simte incomplet ca bărbat, dorința lui primară nu va fi după femeie, ci după o masculinitate completă; va fi atras de masculinitatea din alți bărbați. Aceasta va constitui pentru el acel "altfel." Asta va fi coasta lui lipsă. Acesta va fi pentru el mijlocul de atingere a completitudinii. Urmează de aici că dezvoltarea masculinității noastre - găsirea completitudinii în noi înșine - va fi de real folos în reducerea atracțiilor noastre către același sex și în atragerea noastră către femei. 

Am afirmat că identitatea noastră masculină incompletă, pe lângă faptul că determină direcția atracțiilor noastre sexuale, este și motorul care antrenează comportamentul nostru homosexual. Puterea fantastică a acțiunilor homosexuale se poate vedea din lucrurile incredibil de prostești, chiar nebunești pe care le fac mulți homosexuali pentru a veni în contact cu masculinitatea. Ce anume îl face pe un bărbat, altfel sensibil, să agate un tânăr "dur" și să-l ducă acasă, știind că se expune riscului de a fi jefuit, bătut sau chiar mai rău? De ce un om de afaceri sau un profesionist inteligent, căsătorit, riscă să fie arestat sau să se facă de rușine întreținând raporturi sexuale cu un alt bărbat într-un WC public? De ce eu însumi am frecventat baruri pentru homosexuali, știind că pot fi văzut de cineva și că toată degradarea mea ar putea fi descoperită?

Am făcut aceste lucruri din cauza uriașei lipse din interiorul nostru. Am fost mânați să realizăm contactul cu ceva care reprezenta sau simboliza masculinitatea: penisul unui bărbat cu aspect dur, plin de mușchi. Acestea erau simboluri ale masculinității - o masculinitate pe care noi nu o aveam - și eram mânați, deseori obsesiv, să le privim, să le atingem, să le mirosim, să le gustăm, să ne facem una cu ele într-un fel sau într-altul. Masculinitatea noastră incompletă cerea aceasta, căuta elementele care îi lipseau ei.

Leanne Payne ilustrează această căutare a masculinității vorbind despre canibalism. În cartea Broken Image (Imaginea sfărâmată) ea arată cum canibalii îi mănâncă numai pe acei oameni pe care îi admiră, crezând că astfel vor dobândi ceva din trăsăturile lor. Această dorință "consumatoare" după masculinitate este evidentă la homosexuali: un bărbat care simte că masculinitatea sa este incompletă își satisface nevoia printr-un comportament homosexual, sperând să dobândească astfel ceva din masculinitatea celuilalt.

Important de reținut este faptul că această căutare după masculinitatea celuilalt este prezentă numai la bărbatul care simte că masculinitatea lui este deficitară. Nu stau oare așa lucrurile cu orice dorință? Dorim acele lucruri pe care nu le avem sau pe care credem că nu le avem. Atât de intensă este această dorire  - atât de puternic motorul care îl mână pe un bărbat spre comportamente homosexuale - încât chiar și atunci când acest comportament este contrat de sentimentul natural de auto-conservare și de credința sa religioasă, el totuși nu se poate abține.

Problema identității se manifestă și în alt fel. Mulți dintre noi ne confruntăm cu lipsa de recunoaștere din partea bărbaților (sau invers, cu sentimentul că suntem respinși) acesta fiind un element major în formarea homosexualității noastre. Astfel, comportamentul homosexual este un strigăt de disperare al băiețelului din interior: "Nu-mi arată nici un bărbat că sunt de valoare ca bărbat pentru un bărbat?" Aceasta nu este doar o dorință de a reduce durerea unui slab respect de sine. Un bărbat poate fi apreciat de femeile din viața lui, iar el poate recunoaște că este înzestrat în anumite domenii, dar vocea băiețelului este tot acolo. Valoarea sa trebui afirmată de către un bărbat, iar domeniul care trebuie apreciat trebuie să exprime masculinitatea.

Ca și în alte domenii ale vieții, în special în cele cu nevoi adânci, această nevoie se poate sexualiza. Din acel moment, o conexiune sexuală sau simpla primire a unui semnal că un alt bărbat îl dorește, chiar numai și ca obiect sexual, satisface temporar această căutare. Acest lucru este valabil pentru ceea ce eu numesc "agățat rece", practicat de homosexualii care merg în locuri unde alți bărbați vin la ei, chiar și în momente în care nu se caută un contact sexual. Uneori, în drum spre casă, când știam că nu pot explica de ce am întârziat cu mai mult de jumătate de oră, tot mă opream la un bar pentru homosexuali. Nu căutam un contact sexual, ci doar speram să apară un bărbat care să-mi arate că mă vrea.

Scurtături către dezvoltare?

Dumnezeu ar putea să ne ofere peste noapte biruința asupra păcatelor sexuale. Personal am avut parte de o asemenea acțiune instantanee, în sensul că dorința mea de a întreține relații sexuale cu bărbați a dispărut în clipa în care am strigat la Dumnezeu. El însă lucrează altfel. El urmărește ca noi să redevenim acei bărbați pe care El i-a creat dintru început. Uneori El lasă ca păcatul să continue tocmai pentru ca noi să ajungem într-un punct în care renunțăm la întemeierea pe puterile noastre și strigăm după ajutorul Lui. La fel, El poate lăsa ca durerea unei masculinități neîmplinite să continue pentru ca în final noi să parcurgem acel proces dureros de maturizare și să devenim bărbați adevărați.

Când copiii mei erau mici, nu-mi plăcea să-i văd căzând și julindu-se. Totuși, asta nu m-a oprit să le scot rotile ajutătoare de la bicicletă. Am preferat să-i văd cu ceva sânge în genunchi, decât să nu fi fost niciodată în stare să meargă pe bicicletă. Am preferat să-i văd încercând și căzând și iarăși încercând, decât să-i văd crescând ca niște fricoși.

Dacă așa stau lucrurile și cu tine, ai cumva senzația că Dumnezeu se joacă cu tine? Simți pe undeva că te lasă să se lupți singur cu homosexualitatea, până când vei pricepe ce ai de făcut? Cu siguranță, nu. Sfânta Scriptură vorbește despre relația lui Dumnezeu cu noi ca despre relația dintre un tată și fiii săi. Ce își dorește un tată mai mult pentru fiul său decât să ajungă un bărbat adevărat? Dacă noi, oameni supuși păcatului, dorim aceasta pentru fiii noștri, cu cât mai mult dorește Dumnezeu aceasta pentru noi? El a pus în fiecare dintre noi atributele unei masculinități adevărate, menite să se dezvolte plenar. Și, așa cum un tată bun își disciplinează fiul pe care-l iubește, așa și Tatăl nostru îngăduie să suferim până când auzim vocea Lui și începem să căutăm ceea ce are El mai bun pentru noi - o masculinitate deplină.

Dumnezeu a creat familia în care fiecare bărbat își învață fiul ce înseamnă a fi bărbat. Știm că viața nu a fost așa întotdeauna. Păcatul și-a făcut intrarea în lume iar calitatea de tată, ca și alte aspecte de altfel, și-a pierdut perfecțiunea. Totuși, dorința lui Dumnezeu în ceea ce ne privește nu s-a schimbat. Avem șansa unei regenerări în Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Dumnezeu este Tatăl nostru și ne conduce prin procesul de vindecare către o masculinitate deplină. Toate lucrurile se fac noi în Iisus Hristos.

pagină sus