ACASĂ

HOMOSEXUALITATEA

ÎNTREBĂRI

MĂRTURII

CREDINȚĂ

SOCIETATE

RESURSE

TULBURĂRILE DE IDENTITATE SEXUALĂ LA COPII

Frank York

 

Copiii și adolescenții care se confruntă cu tulburări de identitate sexuală (TIS) cresc deseori în familii în care comportamentul trans-sexual (de confuzie între sexe) este tolerat sau chiar încurajat ca reprezentând "o fază," afirmă Dr. Kenneth Zucker într-un număr recent al publicației Child and Adolescent Psychiatric Clinics of North America.

Dr. Zucker de la Clinica pentru Copii și Adolescenți cu Probleme de Identitate Sexuală din Toronto, Canada, observă că acești copii se formează așa în familii unde psihopatologia maternă este evidentă, ei dezvoltând o angoasă separativă din cauza mamei care nu este prezentă din punct de vedere emoțional.

De asemenea, se pare că și reversul este adevărat. Analizând cercetările privind TIS și relațiile parentale, Zucker menționează un studiu clinic realizat de Stoller, care a remarcat că băieții cu probleme de identitate sexuală aveau o relație extrem de apropiată cu mama lor și o relație distantă cu tatăl. Un alt cercetător a evaluat timpul pe care tatii îl petrec alături de băieții lor efeminați în primii cinci ani de viață. R. Green, în "Sindromul băiatului efeminat," constata că tatii băieților efeminați petrec mai puțin timp cu fiii lor între vârsta de doi și cinci ani decât tatii subiecților de control. Mamele băieților efeminați petrec și ele mai puțin timp cu băieții lor decât mamele băieților din grupul de control.

Zucker a analizat și datele actuale privind o componentă biologică a TIS la copii și adolescenți. El a remarcat: "Cercetătorii nu au putut identifica o anomalie biologică sau o variabilă evidentă asociată cu TIS. Există însă dovezi că anumite tendințe comportamentale determinate de procese biologice îi caracterizează oarecum pe copiii cu TIS."

Zucker a analizat ceea ce se cunoaște la zi despre hormonii sexuali prenatali și impactul pe care îl au aceștia asupra creierului în dezvoltare al fătului. El discută studiile privind hiperplazia adrenală congenitală (HAC), o afecțiune intersexuală care afectează persoanele de sex feminin. În timpul dezvoltării fetale, organele sexuale externe se masculinizează. Se presupune că această masculinizare poate avea loc și la nivel cerebral. Studiile pe fetele cu HAC sugerează că ele prezintă o incidență de bisexualitate mai mare decât celelalte.

Zucker a constatat că băieții cu TIS au o incidență mai mare de stângăcie decât ceilalți băieți. În plus, băieții cu TIS au "mulți frați sau surori... și o ordine a nașterii târzie", comparativ cu băieții non-TIS. El afirmă că aceasta se poate datora unor "reacții imunologice maternale în timpul sarcinii. Fătul masculin este resimțit de mamă mai 'străin' (antigenic) decât fătul feminin."

Factorul social

O analiză a literaturii actuale privind TIS indică faptul că "părinții au un anumit rol în influențarea modelelor de comportament sexual dimorf, dar nu în maniera simplistă comentată de teoreticienii învățării sociale."

Dr. Zucker afirmă că copiii cu TIS cresc deseori în familii unde "tolerarea și lipsa răspunsului sunt frecvente. Încurajarea acestor comportamente este mai frecventă decât reacțiile negative sau de descurajare."

El prezintă trei motive posibile pentru această tolerare: "1. valorile și tintele parentale privind dezvoltarea psihosexuală; 2. feedback de la specialiști, potrivit căruia comportamentul este în limite normale sau reprezintă 'doar o fază'; 3. conflicte parentale privind subiectul masculinității și al feminității; 4. psihopatologie și neînțelegeri parentale care îi preocupă pe părinți și îi fac să ignore comportamentul copilului."

Legătura dintre homosexualitate și TIS

Dr. Zucker recunoaste că există aspecte etice și sociale complexe legate de politica sexuală în societatea de astăzi. El afirmă că "aspectul etic cel mai acut ar fi relația dintre TIS și orientarea homosexuală târzie. Studiile de monitorizare a băieților cu TIS netratate arată că, pe termen lung, homosexualitatea este finalitatea psihosexuală cea mai frecventă."

Zucker afirmă că medicii au obligația etică de a-i informa pe părinți cu privire la relația dintre TIS și homosexualitate. Experiențele clinice sugerează că tratamentul psihosexual este eficient în reducerea disforiei sexuale și că consilierea individuală și parentală sunt metode eficiente de tratare a TIS.

El subliniază faptul că este normal ca părinții să stabilească limite pentru comportamentul trans-sexual al copiilor lor. În caz contrar, respectivul comportament se acutizează.

Copiii și adolescenții care nu răspund la tratamentul psihosexual pot candida la un tratament hormonal timpuriu, însă numai după încercarea celorlalte opțiuni. Medicul poate lua în considerare două opțiuni: managementul afecțiunii până când copilul atinge vârsta de 18 ani și poate apela la o clinică pentru adulți, sau folosirea de la început a hormonilor sexuali.

Lecturi recomandate:

Recomandări pentru părinții care au un copil cu atracții homosexuale

"Ce ai face dacă băiatul tău ar veni într-o zi și ți-ar spune că e homosexual?"

Homosexualitatea la adolescenți

Sursa: www.narth.org

pagină sus