ACASĂ

HOMOSEXUALITATEA

ÎNTREBĂRI

MĂRTURII

CREDINȚĂ

SOCIETATE

RESURSE

CERCETĂTORII AMERICANI CAUTĂ DIN NOU "GENA HOMO"

25 octombrie 2007, www.foxnews.com

 

Un nou studiu menit a identifica presupusa "genă homo" a fost demarat luna trecută în Chicago, Statele Unite. Studiul este finanțat din fonduri federale și este realizat de o echipă de cercetători pe baza mostrelor de sânge sau salivă prelevate de la perechi de frați, pentru a-i ajuta pe oamenii de știință să stabilească dacă homosexualitatea are origini genetice. În studiu sunt incluși părinți și frați gemeni și diferiți, homosexuali și heterosexuali.

Studiul se dorește a fi o reluare a unui studiu mai vechi, realizat în 1991 de cercetătorii Bailey și Pillard, care au comparat seturi de frați - gemeni identici, neidentici și frați adoptați, seturi în care cel puțin un frate era homosexual. La prima vedere, constatările lor indicau un model după care homosexualitatea ar fi fost influențată genetic. Gemenii identici erau homosexuali în procent de 52%; gemenii neidentici, 22%; frații biologici, 9,2%; iar frații adoptați, 10,5%. Pillard și Bailey au sugerat atunci că homosexualitatea dublă la gemenii identici ar însemna că aceasta este genetică la origine.

Totuși, având în vedere că gemenii identici au gene identice, dacă homosexualitatea ar fi genetică, atunci ei ar fi trebuit să fie amândoi homosexuali în 100% din cazuri, ceea ce nu este cazul. Un studiu australian, realizat în anul 2000 tot pe gemeni identici, a identificat un procent mult mai mic decât acel 52% găsit de Bailey.

Studiul de față dorește să extindă studiul lui Bailey și Pillard, în sensul că va încerca să vadă dacă există anumiți markeri genetici comuni la frații homosexuali, așa cum a sugerat Dean Hamer cu al său studiu din 1993. Hamer a studiat 40 de perechi de frati homosexuali și a afirmat că 33 dintre perechi aveau în comun un set de cinci markeri genetici, indicând astfel o cauză genetică a homosexualității.

Studiile anterioare, inclusiv cele ale lui Bailey & Pillard și al lui Hamer, au arătat că orientarea sexuală tinde să aibă și o determinare familială. În cadrul unei familii, toti copiii beneficiază de practici similare de creștere și educație. Totodată, ei împărtășesc aceeași religie și concepte de viată, care pot influența orientarea sexuală.

Dr. Alan Sanders de la Evanston Northwestern Healthcare Research Institute, cercetătorul principal al noului studiu, este de părere că nu există o "genă homo".

Sanders, care este psihiatru, consideră că orientarea sexuală este determinată prin interacțiunea dintre mai multe gene și factorii non-genetici, cum ar fi cei psihologici și sociali.

Totuși, declară el, "dacă chiar există o genă cu o contribuție semnificativă, avem șanse mari [să o găsim]".

Trebuie menționat că încercările anterioare de verificare a concluziilor lui Hamer, legate de markerii genetici, au eșuat. Sanders crede totuși că, datorită numărului mare de participanți de acum, studiul său are șanse mai bune să identifice aceeași markeri și probabil și alții pe alți cromozomi.

Dacă acești markeri vor apărea la frații homosexuali, dar nu și la frații sau părinții lor heterosexuali, atunci se va putea spune că există o legătură cu orientarea sexuală. Studiul este conceput pentru a identifica markerii genetici, nu pentru a explica rolul geneticii în domeniul comportamental.

De asemenea, Sanders a declarat că dacă studiul său nu va găsi nici o dovadă, aceasta nu înseamnă neapărat că genetica nu joacă nici un rol, ci pur și simplu că genele individuale joacă un rol mai mic.

Unii activiști homosexuali, cum este Joel Ginsberg de la Gay and Lesbian Medical Association, au emis deja declarații față de noul studiu, afirmându-și temerea că dacă vor fi identificate gene homo, aceste concluzii ar putea conduce la discriminare, la teste prenatale și chiar la avorturi pentru eliminarea homosexualilor.

Totuși, adaugă Ginsberg, "dacă se confirmă că orientarea sexuală este o trăsătură fixă, atunci vom avea mai multe șanse să determinăm instanțele să dea verdicte împotriva discriminării."

Deși primele rezultate ale noului studiu sunt așteptate abia la anul - și nu vor furniza un răspuns final - există deja voci care discută metodele studiului și rezultatele estimate.

Printre cei sceptici se află și Stanton Jones, profesor de psihologie la Wheaton College. Nu mai departe de luna trecută, Jones a anunțat rezultatele unui studiu al cărui coautor este, care arată că homosexualii își pot schimba orientarea sexuală - pot deveni heterosexuali - fără nici un prejudiciu pentru persoana respectivă.

Jones declară că rezultatele sale arată că biologia joacă un rol minor în formarea orientării sexuale și că cercetătorii care caută indicii genetice sunt de fapt activiști în slujba homosexualilor, animați de dorința de a produce rezultate părtinitoare care să normalizeze comportamentul homosexual.

Sanders nu este de acord cu acest punct de vedere.

"Nu avem nici o idee preconcepută pe care vrem s-o dovedim. Încercăm să aducem la lumină câteva dintre secretele naturii, care au legătură cu o trăsătură umană fundamentală", a declarat el.

Studiul lui Jones a implicat 98 de homosexuali care încearcă să-și schimbe orientarea sexuală apelând la asistenta asociației Exodus International, asociație care îi sprijină pe homosexualii care vor să se schimbe și care a finanțat studiul lui Jones.

Președintele asociației, Alan Chambers, care a fost homosexual, este de părere că indiferent dacă studiile vor arăta vreodată că genetica joacă un rol considerabil în formarea orientării sexuale, "ea nu îi forțează niciodată pe oameni să se comporte într-un anumit fel. Cu toții avem libertatea de a alege".

pagină sus