![]() |
|
|
|
|
|
|
|
|
CĂSĂTORIA HOMOSEXUALĂ: SUNT LUATE ÎN CALCUL INTERESELE COPIILOR? |
|
|
Dawn Stefanowicz
Numele meu este Dawn Stefanowicz și am crescut într-o casă de homosexuali, în anii 60-70, în Toronto. Am văzut acolo mulți oameni, subcultura gay și practici sexuale la vedere. Acum scriu o carte care va fi publicată în curând, despre această experiență. De asemenea, sunt martor în fața Comisiei Senatului pe Probleme Juridice și Constituționale cu privire la Legea C-250 (incitarea la ură). Principala mea preocupare este aceea că copiii nu sunt luați în considerare atunci când se dezbate legalizarea căsătoriilor homosexuale. Totuși, oare activiștii homosexuali nu prevăd, ca următor pas pe agenda lor, solicitarea legalizării adopțiilor de către homosexuali? Am analizat câteva dintre riscurile de sănătate fizică și psihologică la adresa copiilor crescuți în asemenea situații. Eu însămi am fost expusă unui risc mare de a contracta boli cu transmitere sexuală din cauza unei agresiuni sexuale, a comportamentelor sexuale ale tatălui mei și a multiplilor parteneri. Chiar și atunci când tatăl meu era implicat în ceea ce păreau a fi relații monogame, el continua să caute relații sexuale cu anonimi. La un moment dat am reușit să manifest înțelegere și dragoste pentru tatăl meu. Mi-a mărturisit regretele sale de-o viață. Din nefericire, tatăl meu, când era copil, fusese abuzat sexual și fizic de niște adulți. Din cauza aceasta, a suferit de depresie, a avut probleme de auto-control, furie, tendințe de suicid și dependințe sexuale. A încercat să-și împlinească nevoia legitimă de a primi susținerea, afecțiunea și atenția tatălui său, prin relații trecătoare și promiscue. El și partenerii săi s-au întâlnit cu diferite BTS pe măsură ce cutreierau America. Partenerii lui, pentru care nutream compasiune și milă, își scurtau considerabil viața prin sinucidere, HIV sau SIDA. În cele din urmă și tatăl meu a murit de SIDA în 1991. Sunt experiențele mele din copilărie unice? Potrivit unui număr tot mai mare de mărturii, experți și organizații, există numeroase dovezi privind unele aspecte comune din experiența mea [2-13]. Nu numai că un copil se dezvoltă cel mai bine în compania unei mame și a unui tată căsătoriți [14,15], dar ei au nevoie de părinți monogami responsabili care nu au relații sexuale extramaritale. Promiscuitatea părinților, abuzul și divorțul îi afectează pe copii. Dacă se vor legaliza căsătoriile homosexuale, o persoană, un cuplu sau un grup care practică orice formă de comportament sexual va putea să obțină copii din relații heterosexuale anterioare, prin noile tehnologii reproductive sau prin adopție, datorită termenului nedefinit de orientare sexuală. Acest lucru va forța publicul și agențiile de adopții să încredințeze copii unor cupluri experimentale, în caz contrar ele putând fi acuzate de discriminare. Care este mediul cel mai bun pentru nașterea sau adopția unui copil? [16] Numeroasele experiențe personale, profesionale și sociale cu tatăl meu nu m-au învățat nici un respect pentru moralitate, autoritate și dragoste părintească. Am fost redusă la tăcere într-un mod opresiv, neavând voie să vorbesc despre tatăl meu, despre partenerii săi, despre stilul său de viață și despre întâlnirile sale, fără a fi bătută și amenințată de el. Cât timp am locuit cu el a trebuit să respect regulile lui. Da, îl iubeam, dar mă simțeam abandonată și neglijată întrucât nevoile mele erau ignorate de un tată care dispărea brusc de acasă ca să petreacă zile în compania partenerilor lui. Pe aceștia nu îi interesa de mine. Am fost martora unor abuzuri casnice homosexuale, avansuri sexuale către minori și schimbarea partenerilor sexuali de parcă oamenii erau mărfuri. Am încercat să suplinesc lipsa dragostei tatălui meu în compania unor băieți, de la vârsta de 12 ani. De la o vârstă tânără, m-am întâlnit cu un limbaj sexual explicit, cu un stil de viață hedonist, cu manifestări homosexuale și cu locuri de întâlnire pentru homosexuali. Copil fiind, sexul mi se părea ceva normal. M-am întâlnit cu tot felul de manifestări sexuale, fără nici o limită, inclusiv sex în băi publice, travestism, sodomie, nuditate homosexuală, lesbianism, bisexualitate, recrutare de minori, voyeurism și exhibiționism. Nu lipsea sado-masochismul, cu demonstrații practice. Alcoolul și drogurile erau și ele acolo, pentru a reduce inhibițiile din relațiile tatălui meu. Tatălui meu îi plăceau mult hainele unisex, aspectele neutre, și avea o pasiune pentru un travestit din acea epocă. Eu aveam pe atunci opt ani. Astfel, nu am putut percepe valoarea diferențele complementare biologice dintre bărbați și femei și nici nu am putut vedea rostul căsătoriei. Mi-am spus că nu voi avea niciodată copii, dat fiind că eu creșteam într-un mediu nesigur, în care copiii erau ignorați cu desăvârșire. Date fiind aceste experiențe ale mele, întreb: "Pot copiii avea rezultate școlare, financiare, psihologice, sociale și comportamentale bune, dacă cresc în asemenea situații experimentale?" Vă pot spune că am suferit mult timp din cauza acestor situații, iar aceste aspecte sunt documentate științific. Peste douăzeci de ani de expunere directă la asemenea experiențe nefirești mi-au indus un sentiment de nesiguranță, depresie, gânduri de suicid, teamă, anxietate, respect de sine scăzut, probleme de odihnă și confuzie sexuală. Conștiința și inocența mea au fost grav afectate. Am văzut că și ceilalți membri ai familiei au suferit la fel de mult. Am reușit abia pe la vârsta de 20-30 de ani, după ce am luat niște decizii de viață majore, să încep să realizez că creșterea într-un astfel de mediu mă afectase enorm. Vindecarea mea a implicat recunoașterea realității, acceptarea consecințelor de durată și putința de a ierta. Vă puteți imagina că am fost forțată să tolerez relații instabile și diverse practici sexuale de la o vârstă tânără? Cum credeți că mi-au afectat aceste lucruri dezvoltarea? Mi-au fost afectate identitatea, dezvoltarea psihologică și relațiile cu semenii. Din nefericire, nu am putut vorbi liber despre aceste experiențe până ce tatăl meu, partenerii lui sexuali și mama mea nu au murit. Cred că căsătoria homosexuală aruncă la gunoi valorile unice specifice căsătoriei, așa cum au fost ele recunoscute de-a lungul istoriei. Căsătoria trebuie să rămână baza societății, o instituție care constituie, reprezintă și protejează relația inerent procreativă dintre soț și soție, spre binele general al copiilor lor biologici. [17] Copiii au nevoie să li se transmită niște limite și expresia sigură a unei intimități emoționale, care nu sunt sexualizate, acasă și în comunitate. Termenul "orientare sexuală" nu face distincție între individ, sentimentele de atracție sexuală față de o anumită persoană sau obiect sau comportamentul și preferințele sexuale ale individului. De aceea, o persoană care practică pan-sexualitatea, adică o varietate de expresii sexuale, nu poate fi discriminată nici chiar când sunt implicați copii. Oare guvernul și legiuitorii au de gând să se joace cu viața copiilor, forțându-i pe cetățeni să tolereze orice formă de expresie sexuală, împotriva voinței, conștiinței și valorilor lor morale? De ce doresc acești activiști homosexuali, o componentă minusculă a societății, legalizarea căsătoriilor homosexuale? John McKellar, Director Executive al asociației H.O.P.E. (Homosexuals Opposed to Pride Extremism - Homosexuali împotriva Extremismului Homosexual) a declarat:
După părerea mea, căsătoria homosexuală va așeza drepturile individului deasupra a ce este mai bun pentru societate, familie și în special copii. Cetățenii trebuie să decidă, nu legiuitorii. [19] Drepturile omului sunt menite a proteja individul, nu grupuri. [20] În această dezbatere crucială, drepturile copiilor au devenit secundare, ignorate sau negate. Mai mult, dacă cetățenii nu opresc căsătoriile homosexuale, ne vom pierde complet libertatea de a discuta aspecte legate de sexualitate, din punct de vedere moral și religios. În școlile noastre, deja sunt create mecanismele pentru îndoctrinarea, desensibilizarea și racolarea copiilor vulnerabili de către unii activiști homosexuali, care îi amenință și intimidează pe toți cei ce se opun planurilor lor. [23] La fel, odată cu legalizarea căsătoriilor homosexuale, nimeni nu va mai putea exprima vreo critică sau gest contrar, nici măcar pe temei religios. În unele țări deja personalul bisericesc este amenințat și sancționat pentru predici biblice la adresa homosexualității. Știați că separarea dintre Biserică și Stat a fost legiferată tocmai pentru a proteja libertățile și conștiința religioasă? [24] Legalizarea căsătoriilor homosexuale va pune capăt acestor libertăți. Avem obligația, pentru copiii noștri, să vorbim liber și să facem noi legile în țara noastră. Au de gând guvernul și legiuitorii să promoveze un mediu nesănătos și nesigur, care încurajează structuri fără mamă și fără tată, prin așa numitele "căsătorii" homosexuale? [25] În final, copiii sunt cei ce vor avea de suferit dacă se legalizează aceste căsătorii. Ce speranță le mai putem oferi unor copii a căror voce nu se poate auzi? Ce preț suntem dispuși să plătim pentru libertatea sexuală, pentru toleranță și diversitate? Plătim cu viața copiilor? [26] Guvernul și legiuitorii trebuie să promoveze și să apere căsătoria între un bărbat și o femeie, fără alte forme, pentru binele copiilor noștri. [1] Proverbs 8:1-3. New International
Version Sursa: www.pfox.org |
|