ACASĂ

HOMOSEXUALITATEA

ÎNTREBĂRI

MĂRTURII

CREDINȚĂ

SOCIETATE

RESURSE

ÎNGRIJORĂRI PRIVIND LIBERTATEA DE CONȘTIINȚĂ ȘI ADOPȚIILE HOMOSEXUALE

 

Cotidianul Boston Globe a publicat în martie 2006 un articol sub semnătura lui Jeff Jacoby, referitor la adopțiile homosexuale și la Biserica romano-catolică. Articolul a fost preluat și de Jewish World Review sub titlul "Adopțiile, copiii și agenda homosexuală".

Jacoby descrie actuala situație din statul american Massachusetts, unde arhidieceza de Massachusetts a fost nevoită să-și închidă agenția de adopții pentru a evita a-i fi impuse de către stat adopțiile către cuplurile de homosexuali. Biserica romano-catolică a încercat să convingă legislativul din Massachusetts să exonereze respectiva agenție din considerente religioase, dar legislatorii au refuzat.

Asociația pro-homosexualitate Human Rights Campaign a relatat cazul folosind un titlu insidios: "Asociațiile catolice de caritate din Boston acordă mai multă atenție agendei lor politice decât binelui copiilor". O afirmație similară a fost făcută și în România, în timpul campaniei electorale din 2004, de către candidatul Traian Băsescu, care a afirmat că este mai bine pentru un copil al străzii să fie crescut de doi homosexuali, decât să stea în canale.

Gestul Bisericii romano-catolice nu este unul motivat politic. E un gest motivat de adeziunea la învățătura creștină despre homosexualitate, precum și de interesul copilului. "Asociațiile catolice au înregistrat rezultate deosebite în plasarea unor copii mai mari sau cu un anumit handicap, precum și a celor care au suferit în urma unor abuzuri sau dependențe. Cu toate acestea, Human Rights Campaign și prietenii lor au preferat să vadă această activitate închizându-se, decât să li se permită asociațiilor catolice să refuze adopțiile către cuplurile de homosexuali", a declarat Jacoby.

Jacoby se întreabă: "Este acesta un preambul al unor lucruri viitoare? În numele nediscriminării, vor apărea și alte state care să forțeze organizațiile religioase să-și încalce principiile sau să-și înceteze activitatea?"

Jacoby o citează pe Mary Ann Glendon, profesoară de drept la Harvard, care scria în 2004 că, odată legalizate căsătoriile homosexuale într-un stat, "experiența din alte țări arată că odată ce aceste lucruri devin legale, dispare și toleranța pentru cei care nu se conformează. Susținătorii căsătoriilor homosexuale folosesc argumentele deschiderii, ale toleranței și diversității, dar efectul previzibil al succesului lor va fi apariția unei noi intoleranțe și discriminări... Orice om sau religie care nu se conformează va fi etichetată ca bigotă și discriminată pe fată. Noua situație îi va afecta cel mai mult pe credincioșii diferitelor religii, care nu se vor conforma. Instituțiile religioase vor fi acționate în justiție dacă vor refuza să facă compromisuri."

Arhidieceza de San Francisco se confruntă cu aceeași problemă ca și arhidieceza de Boston. Și ea poate fi forțată prin legile anti-discriminare sau prin procese în instanță să încredințeze copii spre adopție unor cupluri de homosexuali. Singura alternativă va fi încetarea activităților caritabile.

Adam Pertman de la Institutul de adopții Evans Donaldson declară că "aproape toată lumea consideră că nu e nici o problemă dacă încredințezi un copil unui cuplu de homosexuali".

Această afirmație este contrazisă de doctorii Dean Byrd și George Rekers, în studiile publicate pe site-ul Asociației Naționale pentru Cercetarea și Terapia Homosexualității (NARTH) din SUA.

De exemplu, dr. Byrd arată că "ideea că toate 'tipurile de familii' sunt egale, de ajutor și bune pentru copii nu are nici un temei științific... Nu există aspect mai dovedit în literatura de specialitate decât acela că copiii se dezvoltă cel mai bine atunci când sunt crescuți de un bărbat și o femeie căsătoriți" (vezi "Complementaritatea genurilor și cresterea copiilor: traditia și stiinta cad de acord").

Studiului doctorului Byrd referitor la literatura de specialitate arată că homosexualii (bărbați și femei) prezintă o incidență mai mare a cazurilor de sinucidere, a violentei casnice, abuzului de substanțe și probleme psihice, în comparație cu heterosexualii.

Studiul doctorului Rekers, "Analiza studiilor referitoare la părinții homosexuali și adopție" relevă numeroase pericole emoționale și fizice cu care se confruntă copiii încredințați unor cupluri de homosexuali. Aceste pericole includ: stres generat de faptul că trăiesc în cămine cu "părinți" care suferă de probleme psihologice și care abuzează de substanțe; stres generat de traiul împreună cu persoane infectate cu HIV sau alte boli cu transmitere sexuală; stres generat prin expunerea la pornografie homosexuală, accesorii sexuale și activități sexuale nepotrivite care îi pot include pe invitații care vin în acea casă; stres generat de o molestare potențială sau efectivă din partea persoanelor care joacă rolul părinților sau din partea celor din afară, etc.

Dr. Rekers arată că "într-o casă unde există un adult homosexual, copilul adoptat poate fi expus la un stres suplimentar generat de incidența ridicată a problemelor psihologice..."

Dawn C. Stefanowicz a fost crescută de un cuplu de homosexuali din Canada și avertizează împotriva "căsătoriilor homo" și a impactului asupra copilului. Ea afirmă că a fost deseori martoră la "sex în grup, travestism, sodomie, pornografie, nuditate, lesbianism, bisexualitate, racolare de minori, voyeurism și exhibiționism." Mai mult, a fost martoră la scene de sadomazochism, iar alcoolul și drogurile erau deseori folosite ca inhibitori înainte de relațiile sexuale.

Sursa: http://www.narth.com

pagină sus