ACASĂ

HOMOSEXUALITATEA

ÎNTREBĂRI

MĂRTURII

CREDINȚĂ

SOCIETATE

RESURSE

ASOCIAȚIA AMERICANĂ DE PSIHIATRIE NU MAI CONSIDERĂ PEDOFILIA O BOALĂ

Alan Medinger

 

Inevitabilul s-a produs. De când Asociația Americană de Psihiatrie (APA) a eliminat homosexualitatea ca boală din Manualul de Diagnostic și Statistici (DSM-III) în 1973, mulți s-au întrebat de ce respectiva asociație continuă să listeze pedofilia, exhibiționismul, sadismul și masochismul, împreună cu alte deviații sexuale, ca tulburări.

Premiza de la care s-a plecat când s-a efectuat modificarea din 1973 cu privire la homosexualitate a fost aceea că comportamentul sexual nu are un scop intrinsec sau inerent. Sexul este un impuls ce trebuie satisfăcut, iar obiectul respectivei satisfaceri nu are importantă atât timp cât nu ești afectat grav de impulsurile tale sexuale.

Iată că acum APA a modificat semnificativ și criteriile pentru diagnosticarea pedofiliei, exact cum au făcut și în cazul homosexualității. În versiunea anterioară DSM-III-R, pedofilia era catalogată ca tulburare dacă "persoana a acționat în baza acestor impulsuri sau este vizibil tulburată de ele" (pagina 285, par. B din criteriile de Diagnostic pentru 302.20 Pedofilia). În DSM-IV, paragraful B din aceeași secțiune (pag. 528) devine: "Fanteziile, impulsurile sexuale sau comportamentele generează o tulburare semnificativă din punct de vedere clinic sau afectează latura socială, ocupațională sau alte aspecte importante ale vieții." A acționa pur și simplu în baza acestor impulsuri nu mai constituie un motiv pentru care pedofilia să fie considerată o tulburare/boală. Dacă individul nu este tulburat sau afectat de ceea ce face, atunci, pentru psihiatri, acesta este un comportament sănătos.

În DSM-IV au fost făcute modificări identice la criteriile pentru diagnosticarea sadismului și masochismului sexual, a travestismului, voyeurismului și exhibiționismului.

Mulți activiști homosexuali au văzut în modificarea din 1973 o mare victorie pentru cauza lor - o declarație oficială că homosexualitatea este "normală" [argument folosit și de activiștii homosexuali din România, n.red.]. În același timp, ei declară că sunt deranjați de faptul că cetățenii îi aseamănă cu pedofilii. Totuși, există voci în cadrul "comunității" lor care se militează pentru legalizarea/normalizarea pedofiliei prin exact aceeași pași parcurși și în cazul homosexualității. Prin decizia APA referitoare la pedofilie se poate spune că primul pas s-a realizat deja.

Pe 17 august 2011 a avut loc la Baltimore, in SUA, o conferință cu participarea unor "minți luminate" de la universități proeminente din SUA, pentru a discuta în ce măsură mai este nevoie de incriminarea pedofiliei. În spatele conferinței s-a aflat o organizație de activiști pedofili care încearcă să se folosească de aceiași pași către "normalitate" ca și activiștii homosexuali.

Mulți oameni au căzut în plasă, nefăcând distincția între "normal" și "moral". Psihiatrii de astăzi, încercând să joace rolul de judecători ultimi ai comportamentului uman, au uzurpat un rol ce îi revine de fapt Bisericii Creștine. Acum, după ce ei au declarat că nu e nimic rău în sine în cazul pedofiliei, al sadismului sau al exhibiționismului, poate vom recunoaște acum că e timpul să-i dăm jos pe psihiatrii de pe piedestalul pe care i-am așezat.

Ceva ce dă de gândit. Declarând că pedofilia nu este o aberație, probabil că realitatea este evidentă - însăși Asociația Americană de Psihiatrie este o aberație.

Sursa: www.exodusglobalalliance.org și http://www.lifesitenews.com

pagină sus