ACASĂ

HOMOSEXUALITATEA

ÎNTREBĂRI

MĂRTURII

CREDINȚĂ

SOCIETATE

RESURSE

DE CE SUNT ÎMPOTRIVA PARADELOR HOMOSEXUALILOR

Bogdan Mateciuc

 

An de an, prin mai-iunie, un subiect fierbinte umple gazetele și televizoarele: parada minorităților sexuale, mai precis a homosexualilor și lesbienelor, nu și a pedofililor, necrofililor sau zoofililor, care tot "minorități sexuale" sunt.

Începutul a fost prin 2005, nu fără emoții, întrucât primarul de atunci al Capitalei, Adriean Videanu, refuzase să-și dea acordul pentru asemenea manifestație. A fost nevoie de intervenția - cam abuzivă - a ministrului Justiției, Monica Macovei, pentru ca fetele cu mustață să le poată arăta bucureștenilor ultimele modele de ciorapi-plasă.

De atunci, avem parte de parada anuală a acestor două "minorități sexuale", parada care pentru unii e motiv de haz, iar pentru alții de exersat aruncarea cu piatra. În nici unul dintre cazuri, reacția nu este cea dorită de minoritari, anume acceptarea, pentru că penibilul vampelor bărboase poate atrage doar glume sau pietre, nu și acceptare.

Dezbaterile din jurul spectacolului grotesc desfășurat anual prin centrul Capitalei evidențiază, cum era de așteptat, tabăra "toleranților" și tabăra "intoleranților", în care cu onorare mă aflu și eu.

Cei care afirmă că sunt pentru paradă sau că nu au nimic împotriva ei invocă dreptul la libera exprimare pentru "minoritățile sexuale". Acesta este argumentul principal, care vine însoțit de argumente secundare de genul "sunt și ei oameni", "cu ce te deranjează pe tine?", etc. Această tabără include în principal tineri (necăsătoriți, elevi de liceu cu filosofii personale în formare, etc.) care și-au făcut din conceptul de toleranță împins la extreme un stindard al vieții lor de moment.

Tabăra celor care sunt împotrivă este caracterizată în principal prin persoane mature, situate în intervalul de vârstă de la 40 de ani în sus. Tot în această tabără intră însă și tineri cu educație religioasă, precum și tinerii căsătoriți (atașați valorilor familiale). Argumentele cel mai des invocate de această tabără sunt de natură moral-religioasă. Potrivit învățăturii creștine, sodomia (denumită modern homosexualitate) este un păcat grav în fața lui Dumnezeu. Alături de argumentele religioase, această tabără invocă un simt al măsurii, al firescului, care este încălcat de homosexuali.

Puțini români, în orice tabără s-ar plasa ei, înțeleg că fiecare manifestare publică (paradă sau altceva) a homosexualilor este doar încă un pas pe calea implementării unei agende sociale mult mai vaste.

Cei care spun și întreabă "treaba lor ce fac cu viața lor, cu ce te deranjează pe tine?" nu văd într-o paradă homo decât o paradă. Chestiunea este însă una cu bătaie lungă, homosexualii aplicând o politică a pașilor mărunți pentru a-și atinge în timp niște ținte bine definite.

Homosexualii au aceleași ținte, indiferent de țara în care trăiesc. În occident, multe dintre aceste obiective sunt deja atinse.

Primul obiectiv sau primul pas al agendei lor sociale a fost dezincriminarea homosexualității. În România, aceasta s-a realizat prin eliminarea, la presiunile UE, a articolului 200 din Codul Penal. Astfel, persoanele care săvârșesc acte sexuale cu persoane de același sex nu mai sunt pasibile să suporte rigorile legii.

Totuși, chiar și după această dezincriminare, societatea în ansamblu manifestă o respingere organică a homosexualității și a homosexualilor. Pentru homosexuali, această respingere constituie o nemulțumire cu valențe de obsesie. Ei vor să scape de blamul social și cer ca lumea să îi accepte.

În acest scop, eforturile lor s-au concentrat pe obținerea unor legi anti-discriminare. În unele țări, aceste legi comportă interpretări atât de absurde, încât doar a afirma că Biblia condamnă homosexualitatea constituie un act de discriminare. În acest sens, homosexualii nu se vor opri până nu se vor asigura că legea va incrimina orice menționare sau referire negativă la adresa acestei perversiuni.

Pasul următor, care este legat tot de obsesia de a fi acceptați cu forta, este promovarea "căsătoriilor homo". Homosexualii cer, nici mai mult, nici mai puțin, dreptul de a se căsători legal și de a beneficia de ABSOLUT aceleași drepturi prin lege de care se bucură un bărbat și o femeie căsătoriți (pensii, etc.). Totuși, în acele țări unde s-a legiferat "căsătoria homo", puțini homosexuali au ales să-și oficializeze relația, dovadă că această pretenție a lor este legată mai mult de impunerea prin lege a acceptării acestei perversiuni.

Pe aceeași linie, homosexualii cer și dreptul de a adopta copii. Studiile psihologice efectuate în Occident arată tulburările de comportament, cu implicații sociale, suferite de copiii crescuți de doi "tați" sau de două "mame". Este un lucru bine știut că, pentru o dezvoltare emoțională deplină, echilibrată, un copil are nevoie de un tată și de o mamă.

Tot în cadrul politicii lor care vizează impunerea acceptării lor prin lege, homosexualii din Occident desfășoară campanii de propagandă în școlile publice. Activiști homosexuali vin la ore pentru a le vorbi copiilor despre "naturalețea" și "normalitatea" homosexualității, împărțindu-le copiilor broșuri care îi îndeamnă să experimenteze relații homosexuale (Din școlile din America). Totul în numele libertății de exprimare, a diversității de dragul diversității și în numele libertății copilului de a alege. Iată o dovadă a ceea ce vor să facă homosexualii din România în școlile noastre.

Cum am afirmat mai sus, aceleași lucruri sunt urmărite de homosexualii din toate țările. La urma urmelor, dacă cei din America cer și obțin asta, de ce să nu facem și noi la fel în România?

Astfel, cei care afirmă azi că nu au nimic împotriva unei parade a homosexualilor trebuie să privească lucrurile în ansamblu. Dacă peste câțiva ani, copiii noștri vor învăța că Gigel se poate căsători cu Ionel, și vor veni de la școală cu broșuri "educative", nu se va mai putea da înapoi.

Lectură recomandată: Cum te afectează pe tine "căsătoriile" între homosexuali

pagină sus