ACASĂ

HOMOSEXUALITATEA

ÎNTREBĂRI

MĂRTURII

CREDINȚĂ

SOCIETATE

RESURSE

ALMA KRAMER

Douăzeci de ani în sclavie; căutam dragostea în toate locurile greșite. Apoi s-a produs inevitabilul - mi-am pus o armă la tâmplă.

 

În viața mea a existat un șir continuu de respingeri și abandon. Când m-am născut, tatăl meu a vrut neapărat un băiat. Deja avea doua fete. Așadar, m-am confruntat cu respingerea încă de când m-am născut. Totuși, cumva am devenit "favorita" tatălui meu. Când aveam 9 ani, mama mea l-a părăsit pe tata. Pe când părăseam orașul, mama mea îl ținea pe fratele meu, mai mic decât mine cu 15 luni, iar eu stăteam culcată jos în mașină. Mamei mele îi era frica să nu ne întâlnim cu tata pe drum, iar el să devină bănuitor când ar fi văzut toți copiii în mașină. Și ne-am întâlnit cu el.

Nu după mult timp după ce am ajuns în casa bunicii mele, într-o noapte am avut un coșmar, cam în același timp când tatăl meu s-a împușcat în cap cu o pușcă de vânătoare. Am fost anunțați imediat ce vecinii l-au găsit și ne-am întors acasă. La înmormântare nu am plâns și nici măcar nu m-am putut forța să plâng. Eram prea puțin afectată. Aveam acum o problemă serioasă de rezolvat: aceea a sentimentului de abandon pe care îl resimțeam.

Mama mea s-a recăsătorit cu un creștin. Chiar și așa, soțul ei era violent din punct de vedere fizic și afectiv. Mă convertisem la credința în Iisus Hristos când aveam 10 ani și eram prezenți la biserică la fiecare slujbă, vreme de 4 ani și jumătate. Locuiam în două rulote; ele erau "casa" noastră. Copiii stăteau în prima rulotă doar pentru masă. Mesele noastre nu erau întâlniri plăcute. Tatăl meu vitreg voia să controleze tot, de la ce mâncam, cât mâncam, cât de repede mâncam și chiar felul în care țineam furculița.

În acea casă, copiii erau văzuți, dar nu auziți. Îmi amintesc că odată mi-au pus un plasture la gură ca să nu mai vorbesc și apoi m-au lăsat așa ca să mă vadă toți vecinii, asta pentru ceva ce spusesem mai-nainte. Îmi dau seama ca nu puteam fi atât de rea. Din contră, chiar eram o fetiță ascultătoare.

Când eram în clasa a 10-a, mama mea s-a despărțit de tatăl meu vitreg de 3 ori. După a treia încercare, a obținut divorțul. Ne-am mutat frecvent. De la 15 la 18 ani, am experimentat ceea ce azi se cheamă viol și asta de vreo 7 ori. La vârsta de 16 ani am încetat să mai fug și după ce am fost prinsă, am continuat să intru în multe necazuri. M-am îndrăgostit de un tânăr, dar a trebuit să mă despart de el pentru că mama mea trebuia să părăsească statul în care ne aflam. Mi-am jurat că nu mă voi căsători vreodată.

În curând, aveam să fiu lăsată cu niște oameni complet necunoscuți timp de luni de zile. În perioada aceea, experiențele pe care le-am avut au fost oribile. Odată, mi s-a dat atâta alcool până m-am îmbătat, iar altădată am fost ținută sub apă până când eram aproape să mă înec. Când în sfârșit mama mea a venit să mă ia, m-a lăsat la sora mea timp de o noapte. Acolo, cumnatul meu a încercat să mă molesteze.

În cele din urmă am renunțat la școală și, după ce am mai crescut, am intrat în armată. Am primit multe premii pentru eforturile care le-am făcut timp de 13 luni cât am stat acolo. Pare puțin, pentru că am beneficiat de o eliberare anticipată. Cam după 5 luni de antrenamente, am ajuns la unitatea militară de destinație, călătorind într-un autobuz cu un grup de femei. Ceea ce nu știam în acel moment era ca niște lesbiene stăteau pe scările unității, privindu-ne cum coboram din autobuz. Una dintre ele m-a privit, m-a arătat cu degetul și a spus: "O vreau pe aia". Eram departe de casă și nu aveam nici o relație cu mama mea. Voiam pe cineva care să-mi arate că ține cu adevărat la mine. Căutam iubirea și nu părea să-mi pese din ce direcție venea.

Apoi s-a întâmplat. Intr-un mod foarte pervers, mi s-au arătat niște manifestări ale "iubirii". Am fost de-a dreptul sedusă de o femeie și apoi prezentată femeii care arătase spre mine când am coborât din autobuz. A devenit amanta mea și în mai puțin de un an am fost date afara din cauza homosexualității.

Mai întâi ne-am mutat la mama ei în Carolina de Nord, apoi în California. După câteva luni a venit și mama ei. S-a mutat cu noi și nu după mult timp ne-am zis că ar trebui să-i spunem despre relația noastră. Ne-am așezat toate la masa din bucătărie și am început să-i povestim despre relația noastră. Dupa ce a auzit ceea ce aveam să-i spunem, ne-a spus că în ceea ce o privește, pentru ea amândouă suntem ca și moarte. A fost o respingere atât de dureroasa! Respingerea aceasta m-a aruncat și mai tare în stilul meu de viață și am devenit mai hotărâtă în a nu mărturisi nimănui orientarea mea sexuală.

După o vreme, după o cearta care am avut-o cu soțul ei, mama mea m-a renegat. Acest gest a distrus și ultima fărâmă de relație care mai exista între noi.

Am continuat să trăiesc în homosexualitate timp de încă 20 de ani. Douăzeci de ani de robie. Când aveam 30, mama a murit. Pur și simplu nu a mai vrut să trăiască și a refuzat să-și ia insulina.

Dumnezeu a avut grija de mine în acei 20 de ani. Îmi amintesc că odată a trebuit să plec din oraș cu niște treburi. A fost una din acele călătorii pe care nu le uiți niciodată, pentru câteva motive. Când avionul se pregătea să decoleze, motoarele s-au supraîncălzit. Înainte de a apuca să decoleze, s-a hotărât să ne întoarcem la terminal. După o ora, în sfârșit am decolat. Pe măsură ce ne apropiam de Houston, pilotul a început să anunțe pasagerii că pilotul automat nu mai funcționează, așa că va zbura folosind manevrele manuale. Grozav. Dar Dumnezeu a avut și atunci grija de mine. Pusese pe locul de lângă mine un pilot care mă asigura că totul va fi bine. După ce am aterizat și pilotul a oprit avionul, motoarele au fost închise, iar noi am fost conduși la terminal. Pe măsura ce înaintam încet la terminal, vedeam pompierii în jur, pregătiți pentru un dezastru. Dumnezeu se ocupa de tot și atunci.

În timpul șederii mele în Houston, am dus un angajat la cabinetul unui medic. În timp ce așteptam, am observat niște reviste pe o măsuță. Una era acoperită parțial, dar nu suficient ca să nu vad ce era pe copertă. Era ceva despre homosexualitate și am văzut și literele Rom. Cumva știam că acest Rom are de-a face cu Biblia, dar nu am vrut să citesc revista. Au fost două motive pentru care nu am vrut să citesc acel articol: 1) nu voiam să știu adevărul; 2) îmi era teamă că oamenii din sala de așteptare să nu creadă că sunt lesbiană. Mi-era frica și de respingerea unor străini.

După 20 de ani de robie, am început să mă întorc la Dumnezeu printr-o serie de întâmplări. Iubita mea avusese în familie două decese. Asta a început să ne schimbe ținta. Apoi, de Paști, am asistat la botezul mamei ei. După botez, iubita mea a urmărit la TV un program de Paști. După ce s-a terminat programul, s-a întors spre mine și a zis că trebuie să ne întoarcem la credință. Atunci am aflat că ea avusese de mică parte de o educație religioasă. Așadar, am început să mergem la biserică și, după puterea noastră, am încercat să depășim relația care era între noi de atâta timp. În toamna acelui an, în timp ce era în vacanță, iubita mea a reluat relația cu o fostă iubită de-a ei. S-a mutat, iar eu am fost devastată. Ceea ce nu înțelegeam în acel moment era că eram dependentă afectiv de ea, iar plecarea ei îmi frângea inima.

După ce a plecat, m-am simțit foarte singură. M-am hotărât să-mi folosesc timpul căutându-l pe Dumnezeu. Am început să merg la biserică, să ascult emisiuni religioase la radio și la televizor, să citesc Biblia. În cele din urmă am simțit că Dumnezeu mă chema în orașul în care se mutase fosta mea iubită. Ea locuia singură, așa că am întrebat-o dacă putem locui împreună ca să putem economisi niște bani. Cea mai mare problemă a fost că am renunțat să mai merg la biserică.

Mai era însă o problemă în relația noastră pe care nu o puteam înțelege. Eram încă dependentă afectiv de ea. După un an, a ales să facă ceva care avea să-mi frângă inima a doua oară. Mi-a spus că nu mă mai vrea ca iubită. Aveam garda lăsată și am fost complet luată prin surprindere. Am întrebat-o de ce și nu mi-a răspuns. Daca știți câte ceva despre legăturile emoționale, vă dați seama cât de devastată mă simțeam. Respingerea ei a fost cumplit de grea! Așa că m-am dus în dormitor, am încărcat arma și am ațintit-o spre capul meu, dar am descoperit că patul pustii era prea lung, iar brațul meu prea scurt. Nu ajungeam la trăgaci. În schimb, am ajuns în genunchi. În duminica următoare am început să merg la o biserică din apropiere. Am mers la fiecare slujbă, iar într-o duminică seara am aflat că se va face o chemare publică la pocăință. Am știut că acea chemare era pentru mine. Când am mers în față, am început să plâng și am simțit o mare pace și bucurie, ca și cum niște lanțuri căzuseră de pe mine. A fost un moment deosebit. Îi dăruiam lui Hristos toata viața mea, iar El mă elibera. Asta se întâmpla în 1985.

Am început să fac misionarism în închisoare, pe stradă, vizite și multe altele. În luna octombrie a acelui an, am căzut iar în păcat timp de 2 luni. Conștiința mă înștiința de păcatul meu, iar eu mă simțeam ca ultimul om de pe Pământ. Iubita mea m-a pus să aleg între ea și Dumnezeu. M-am căit și l-am ales pe Dumnezeu.

În numai câțiva ani am ajuns însă la cel mai de jos nivel. Apoi, după 3 ani de depresie, am cerut ajutorul unui profesionist. În timpul unei vizite la terapeutul meu, am aflat de un grup de la biserica mea numit "Set Free". Acest grup era pentru femeile care aveau probleme cu homosexualitatea și căutau pe cineva care le-ar putea ajuta. M-am vindecat foarte mult cu ajutorul acelui terapeut creștin și m-am gândit că as putea ajuta la rândul meu pe alții și așa am început să frecventez grupul "Set Free".

Acolo, în cele din urmă, mi s-a cerut să preiau conducerea grupului. Apoi, în 1992 Dumnezeu a pus în inima mea dorința de a scrie lecțiile care le-am învățat în timpul terapiei de grup. În același an, în San Diego am fost la niște conferințe care au ținut o săptămână. În timpul acelei săptămâni, Dumnezeu a continuat vindecarea mea sufletească și de asemenea mi-a dat indicii pentru lecțiile care voiam să le scriu. Acestea au devenit o carte în 1997 și sunt citite în fiecare joi seara, când au loc întâlnirile grupului Set Free. Dumnezeu m-a ajutat ca această carte să fie disponibilă în biblioteca bisericii unde merg eu și într-o altă bibliotecă creștină din afara bisericii. De asemenea, cartea este de vânzare (http://choicemall.com/whichway). Aceasta carte nu i-a ajutat doar pe cei care aveau relații homosexuale, dar și pe cei care aveau prieteni sau rude în aceasta situație. I-a ajutat să-i înțeleagă mai bine și să îi poată ajuta printr-un comportament corect.

Ultimii 13 ani au fost uneori foarte dificili, dar Dumnezeu m-a trecut prin multe ca să învăț să am încredere în El și ca să mă pregătească pentru misiunea pe care cred că mi-a dat-o: să călătoresc în cât mai multe biserici, cu mesajul că te poți elibera de homosexualitate. Credeți-mă, de cele mai multe ori nu vreau să le povestesc oamenilor nimic despre trecutul meu, dar o fac spre slava lui Dumnezeu și ca să-i încurajez să caute ajutor și vindecare.

Cititorule, sper că aceasta mărturie te va ajuta să cunoști adevărul și să-L regăsești pe Dumnezeu.

pagină sus