ACASĂ

HOMOSEXUALITATEA

ÎNTREBĂRI

MĂRTURII

CREDINȚĂ

SOCIETATE

RESURSE

HOMOSEXUALITATEA LA ADOLESCENȚI

Dr. Sander Breiner

 

I. O stare normală de transformare

Anii adolescentei sunt de obicei menționați ca un sistem unitar, cu generalități și particularități care acoperă întregul interval de timp. După cum este evident că într-un grup copiii de doi ani sunt foarte diferiți de cei de un an, este la fel de evident și că cei de 22 de ani seamănă foarte mult cu cei de 23. În cadrul unui grup de adolescenți există diferente semnificative la un interval de doi ani. Pe lângă diferentelor după vârstă, există și diferente semnificative de natură genetică și social-familială. Este important să ținem cont de aceste concepte atunci când analizăm un subiect în general, dar și o entitate clinică specifică. Aceste lucruri s-au mai spus până acum, dar rareori s-au aplicat.

II. Schimbări organice

Neurologii cred că creierul în dezvoltare al unui adolescent este foarte influențat de factori sociali și emoționali externi. Maturizarea puberală începe la nivelul creierului și continuă de-a lungul adolescentei. Există schimbări semnificative în volumul și structura materiei cenușii. De pildă, materia cenușie frontală atinge volumul maxim la vârsta de 11 ani la fete și la 12 ani la băieți. Cortexul prefrontal lateral dorsal, responsabil de controlul impulsurilor, nu atinge dimensiunea adultă finală decât la vârsta de 25 de ani. La fel, maturizarea cerebrală normală, simultană cu o reorganizare a creierului, apare ca răspuns (într-o oarecare măsură) la experiențele sociale. Materia cenușie din lobul frontal atinge un maxim în perioada pubertății. Această regiune din creier este vitală pentru stabilirea răspunsurilor sociale. Ea se reorganizează și scade puțin în mărime în perioada adolescentei. Această plasticitate neurală se manifestă îndeosebi în cortexul prefrontal în perioada adolescentei. În plus, sistemele de neuro-transmițători nu se maturizează complet până la maturitatea (Dahl, 2004).

Anumiți factori modificatori, cum ar fi solicitările (fizice și psihologice), alimentația și exercițiile fizice (sportul) pot avea un efect semnificativ asupra activității și dezvoltării axei reproductive și asupra momentului deșteptării puberale a acestei axe. Aceste solicitări pot conduce la o suprimare a funcției reproductive prin creșterea influentei inhibitorii asupra neuronilor hormonului gonadotropină. Aceasta poate conduce la o mai mică stimulare a funcției ovariene sau testiculare. Dacă solicitările sunt cronice, poate apărea o suprimare completă a acestei axe reproductive. "Hormonii steroizi gonadici influențează activitatea unui număr de sisteme de neuro-transmițători, care există în întregul creier și au roluri cheie în reglarea multor funcții cerebrale - funcții cognitive și reglare emoțională." Astfel, solicitările cronice din perioada pre-puberală - post puberală pot afecta dezvoltarea bărbaților și a femeilor, întârziind chiar dezvoltarea capacității reproductive și dezvoltarea caracteristicilor sexuale secundare (Dahl, 2004).

La adolescenți, regiunea frontală a creierului este foarte sensibilă la stimulii de mediu care pot afecta organizarea funcțională a diverselor sisteme din creier. Toate aceste date provin din extensive studii neurologice și de imagistică cerebrală.

III. Sexualitatea prepuberală (10 la 12 ani)

Identitatea sexuală nu este definitivată înaintea maturizării sexuale fizice; de fapt, există o identitate sexuală ambiguă sau schimbătoare (lucru normal, în anumite limite). Acest lucru se observă mai ușor la fete. Experiențele unei maturizări normale - post-pubertate - stimulează procesele de integrare. Această direcție către o identitate sexuală normală se poate pierde din cauza unor factori pre-existenți. Se poate ajunge la o criză de identitate (cu o angoasă și depresie marcată) și/sau confuzie de identitate. De exemplu, un băiat cu o asemenea experiență la pubertate poate resimți o anumită izolare și afecte narcisiste care îl pot conduce către formarea unei orientări homosexuale prin identificarea cu un homosexual matur care are rol de ideal masculin (Blos, 1979).

Băieți
Pe lângă transformările fizice semnificative din această perioadă, acești tineri devin tot mai legați unul de altul, de pildă prin intermediul unor sporturi de echipă. De asemenea, ei dezvoltă o identificare puternică cu anumite modele masculine; nu numai din familia lor, ci și din domeniul sportiv sau prin alte contacte directe și indirecte. Identificarea cu aceste modele este importantă pentru siguranța și respectul lor de sine și pentru stabilirea unei identități masculine.

Fete
În acest interval de vârstă, fetele sunt mai dezvoltate fiziologic, psihologic și neurologic decât băieții. Ele tind să aibă relații mai sigure unele cu altele, dar și cu modelele feminine. Familiile și societățile care au o atitudine mai pozitivă față de femei le ajută să aibă o poziție mai stabilă în comparație cu băieții de vârsta lor. Dacă familiile și societatea tind să le denigreze pe femei, atunci ele intră acum într-o perioadă de solicitări semnificative.

Aceasta este perioada, pentru fete dar și pentru băieți, când apare un așa-numit interval oedipal secundar. Ca și la intervalul oedipal primar, rezolvarea implică o identificare homosexuală cu părintele de același sex. Identificarea necesită un sentiment de iubire (afecțiune) pentru acea persoană.

IV. Pubertatea (12 la 14 ani)

Băieți
Această perioadă prezintă cele mai intense frământări din intervalul 10 - 20 de ani. Adolescenții mai mari pot prezenta o mai mare agitație și fricțiuni cu societatea, dar mișcările interioare sunt mai reduse. Băieții mai mici se confruntă cu incertitudini de natură sexuală, legate de funcționarea sexual-socială, de identificarea cu modele masculine și de renunțarea la atașamente homosexuale inconștiente. Problemele din această perioadă, dacă împiedică soluționarea, pot conduce la repercusiuni care vor necesita ani pentru a fi rezolvate.

Fete
Dacă presupunem că avem un răspuns pozitiv normal din partea familiei și a societății față de femei, atunci aceste fete vor trece destul de bine prin această perioadă a vieții. În mod normal, ele vor avea o relație pozitivă intensă cu mama lor; expresiile ostile sunt normale și de durată redusă (de ordinul minutelor, în mod normal). Afecțiunea deschisă dintre fete este considerată a fi un atribut normal pozitiv, în timp ce la băieți se consideră că reprezintă efeminare, slăbiciune și lipsă de bărbăție. Astfel, este mai ușor pentru fata puberă să întrețină niște sentimente de afecțiune homosexuale, dar să se vadă pe sine ca viitoare femeie heterosexuală.

V. Adolescenta (14 la 16 ani)

Băieți
Aceasta este o perioadă de experimente. Deși nu știu bine cine sunt, de obicei știu ce vor să fie. Indiferent de ce anume distorsionează identificarea lor normală (modelele), percepțiile sociale/psihologice față de femei și stabilitatea familiilor lor pot avea efecte conflictuale asupra dezvoltării lor pe următorii ani. Este normal să avem fricțiuni între adolescent și tatăl său, de scurtă durată. Dacă acasă acest lucru nu se poate produce în siguranță, următorul loc este școala. Dacă nici acolo nu există siguranță, atunci manifestările vor fi externalizate în societate. Deși contactele homosexuale ale fetelor, în această perioadă, sunt tratate ca normale, băiatul le poate percepe altfel. În plus, dacă băiatul devine speriat de aceste răspunsuri agresive/frecușuri, ele îi pot spori orientarea homosexuală, din motive de auto-conservare.

VI. Homosexualitatea

În explorarea simptomelor sau expresiei comportamentale, este important să avem o abordare multiplă. Aceasta trebuie să includă evaluarea funcționării eului, analizând în particular nivelul fixației libidinale sau al regresiei, precum și nivelul fixațiilor sau agresiunilor din dezvoltarea generală a eului. Procesele prin care se formează acest simptom sau expresie comportamentală sunt vitale pentru înțelegerea problemei. În final, în evaluarea structurii eului unui individual, avem nevoie să cunoaștem cum funcționează eul în alte domenii, în special în relațiile-obiect (Socarides, 1990).

Astfel, înclinația sau comportamentul homosexual pot fi expresia unui material oedipal sau pre-oedipal. Poate fi soluționarea unui conflict inconștient apărut din aspectele cele mai timpurii ale dezvoltării personale și până în perioada organizării superioare a eului.

Dinamica pre-oedipală din această formă de rezolvare a conflictului homosexual tinde să se apropie mai mult de o expresie paranoică și defensivă proiectivă.

Rezolvarea incompletă a conflictelor, exprimată sub forma unei homosexualități personale organizate, se poate vedea în frecvența instabilității cuplurilor de homosexuali. De obicei, acestea nu rezistă mai mult de doi ani, dar chiar și în acest răstimp sunt marcate prin relatii "extra-conjugale". Aceasta indică clar faptul că comportamentul homosexual este o încercare de soluționare a unor conflicte inconștiente anterioare vârstei de cinci ani.

Cu cât apar mai timpuriu în dezvoltarea personală fixații datorate unor conflicte nerezolvate, cu atât creste probabilitatea ca individul să recurgă la vătămări narcisiste. Acestea pot lua forma și se pot exprima sub forma unei furii narcisiste (într-o manieră mai brută sau mai subtilă) față de un terapeut sau față de oricine care propune un răspuns terapeutic față de homosexualitate. Această atitudine se poate extinde și asupra oricărei persoane care abordează homosexualitatea ca o problemă și nu ca un mod normal de viată.

Evident, cu cât este mai ridicat nivelul organizării personale (oedipale), cu atât este mai bună prognoza în rezolvarea conflictului fundamental. Totuși, ca în toate relațiile terapeutice (analitice), motivația pacientului de a înțelege și a-și rezolva conflictele interne este cel mai important element pentru o finalitate pozitivă. Orice lucru care contravine acestei motivații nu este numai contra-productiv, dar are și un caracter constrictiv inhibitor. Astfel, este necesar ca toți oamenii rezonabili să-i sprijine pe cei cu o simptomatologie homosexuală în sensul soluționării acestei probleme. Opusul este să încerci să tratezi simptomatologie ca fiind normală, reducând astfel motivația individului de a căuta ajutor.

Apare o problemă atunci când mai multe persoane, care vor să-i protejeze pe homosexuali de abuzuri legale și ilegale, se adună sub umbrela unor asociații animate de aceleași idei. Rezultatul frecvent este o sumă de indivizi cu defecte psihologice mai grave (fixații primitive/timpurii, maturizare deficitară) adunați sub aceeași asociație-umbrelă. Rezultatul poate fi distructiv sau cel puțin dăunător pentru societate și indivizi. Aceste poate fi un factor major de contribuție la multe reacții negative față de structura familială clasică (căsătoria dintre un bărbat și o femeie, copii). Așa-numita "libertate de alegere" a devenit o invitație la promiscuitate sexuală, cu o explozie a bolilor cu transmitere sexuală.

Una dintre importantele construcții dinamice este conflictul sadomasochist. De exemple, homosexualul pasiv cu înclinații masochiste va renunța la o poziție de putere sau avantajoasă în schimbul dragostei; cei cu o construcție defensivă mai sadică pot prezenta un tip de răspuns mai paranoic și renunță la dragoste în schimbul a ceea ce ei consideră că e putere (ostilitate). Întrucât există o legătură cunoscută între homosexualitate și paranoia, putem observa unele elemente de acest gen la ostilitatea manifestată de grupările de homosexuali față de cei care consideră că homosexualitatea este o problemă socială/psihologică. Acest lucru poate fi periculos pentru societate și contra-productiv în orice grup științific de analiză.

Un element clinic interesant este observat la tendința deloc surprinzătoare a individului neîncrezător și paranoic de a resimți și a exprima ostilitate față de toți cei care nu sunt de acord cu el, ca și cum el ar fi o victimă. Observăm aceasta la activiștii homosexuali. La fel de puțin surprinzătoare e tendința lor de a-și exprima poziția homosexuală în termeni grandioși. Aceasta a condus la următoarele:

Actualmente există numeroase materiale tipărite de homosexuali și distribuite în școlile din SUA. Acestea le spun copiilor că au "alternative sexuale legitime". E puțin probabil ca asemenea literatură să creeze homosexuali, dar cu siguranță ea va amplifica sentimentele de nesiguranță și incertitudine sexuală care sunt normale la copii (în special la pubertate și la începutul adolescentei). În loc să contribuie la libertatea lor de gândire, de simțire și de explorare a lumii lor, asemenea materiale pot amplifica semnificativ angoasa și confuzia. Adolescenții au parte în mod frecvent de sentimente homosexuale și uneori au parte și de experiențe homosexuale. De obicei, aceasta conduce la o dezvoltare heterosexuală normală. Materialele care vorbesc despre "alternative sexuale legitime" nu fac decât să adauge la îndoielile, nesiguranța și depresia lor. Le vor spori tendințele de suicid. A nu se uita și cele afirmate mai sus despre potențialele efecte cerebrale organice ale acestui tip de solicitare.

În prezent, activiștii homosexuali promovează ideea că homosexualitatea poate fi o opțiune normală și rezonabilă. În multe scoli din Statele Unite sunt prezentate materiale pe această temă. Astfel, unii elevi de liceu sau studenți, care resimt un conflict sau o angoasă legată de sentimentele lor sexuale, adoptă o postură de "bisexuali", care implică un stres și o tensiune mai mică. Acest lucru nu este o raritate în perioada adolescentei, la acei indivizi care se confruntă cu fantezii homo și heterosexuale (atât conștiente, cât și inconștiente). Aceasta poate duce chiar la o anumită implicare homosexuală. Acest lucru nu este neobișnuit în cadrul tranziției de la adolescentă la lumea adulților, pentru acei adolescenți care sunt de fapt heterosexuali. Totuși, pentru cei care aparțin grupului de mai sus, cu tensiuni sexuale vădite, ei pot adopta o poziție mai justificativă de "bisexuali", în special atunci când sunt sfătuiți astfel de către literatura produsă de asociațiile de homosexuali. Pentru acei adolescenți care consideră că fanteziile și sentimentele lor homosexuale sunt ego distonice, există mai multe șanse ca ei să treacă mai usor prin această perioadă de tensiuni și disconfort. Sprijinul din partea asociațiilor de homosexuali, în sensul ca ei să-și accepte sentimentele homosexuale ca ego sintonice (pozitive), va face ca tranziția ulterioară către o heterosexualitate deplină să fie mai dificilă. Pentru aceste persoane, uneori e nevoie de ani pentru ca ei să-și recunoască poziția heterosexuală fundamentală (Socarides, 1965, 1979). Efectul acestor lucruri asupra dezvoltării neurale și a axei neuronale sexual/hormonale poate fi semnificativ.

VII. Diagnosticul problemelor de homosexualitate la adolescenți

1. Lipsa oricărui interes heterosexual manifest.

2. Comportament homosexual în perioada adolescentei, cu absenta oricărui indiciu de vină/angoasă/conflict personal, simultan cu fantezii perverse.

3. Lipsa relațiilor oedipale autentice în orice aspect al trecutului copilului.

4. Fantezii homosexuale fără nici o socializare heterosexuală, cu o atitudine interpersonală tăcută și absenta fluctuațiilor emoționale specifice acestei vârste.

5. Ostilitate față de propriile impulsuri libidinale și absenta sentimentelor sexuale.

6. Unele contacte homosexuale, o atitudine negativă față de ideea de a creste și tendința de a suprima alte solicitări instinctuale.

7. Contacte homosexuale persistente după perioada de început a adolescentei.

8. Relație homosexuală cu un adult.

9. Adolescentul declară deschis "Știu că sunt homosexual, așa simt."

VIII. Terapia

Dat fiind că lumea copilului este familia lui, familia trebuie luată în considerare în cel mai serios mod. Un copil cu vârsta între 10 și 16 ani trebuie privit altfel decât un copil care este la un pas de lumea adulților sau plecat de acasă la facultate. Astfel, trebuie să-l vedem pe pacient și pe cei doi părinți împreună, apoi individual. Dacă există și alte persoane care locuiesc în acea casă, poate fi de folos să ne întâlnim cu ele pentru a avea o imagine completă a dinamicii familiale. Din această poziție se poate oferi un program terapeutic adaptat unor circumstanțe specifice.

Dacă băiatul nu mai este un copil mic, ci un adolescent, atunci influenta majoră a părinților și impactul acestora asupra vieții lui au trecut. Cea mai importantă contribuție a lor la viata lui - acum și în viitor - stă în atitudinea lor pozitivă față de el și în înțelegerea de către el a respectului părinților față de el. Conștientizarea faptului că părinții se iubesc unul pe altul, a faptului că există acolo o familie iubitoare, dispusă să-l ajute, toate acestea reprezintă contribuția lor principală la binele lui.

În acest punct din viata lui, părinții nu pot "dori" lucruri pentru el. El trebuie să le vrea pentru sine. Părinții nu-l pot forța să fie doctor și să aibă succese în această direcție, dacă el vrea să fie arhitect. Părinții nu pot dori ca el să rămână celibat dacă el vrea să se căsătorească. Astfel, ei nu pot dori ca el să fie heterosexual dacă el vrea să fie homosexual. Totuși, dacă el simte că are o orientare homosexuală, dar dorește să fie heterosexual, atunci sprijinul lor coincide cu dorințele lui și contribuie frecvent la o finalitate heterosexuală. Trebuie însă să ținem cont că dorința de a avea o orientare heterosexuală trebuie să vină de la el și nu trebuie să fie motivată de a le face pe plac părinților.

Cel mai important aspect este afecțiunea dintre părinte și copil în timp, de-a lungul relației dintre ei. Întreținerea unei relații pozitive și sănătatea și bunăstarea participanților este un lucru foarte important.

În ciuda termenului "gay" (vesel), depresia este o trăsătură conștientă și inconștientă comună majorității homosexualilor. Principala preocupare a individului este depresia lui sau orientarea homosexuală? Dacă preocuparea este în principal orientarea lui homosexuală și dacă dorește să se cunoască mai bine pe sine pentru a-și schimba acea orientare, atunci există disponibile terapii pentru a-l ajuta în acest sens. Dacă preocuparea lui este depresia, homosexualitatea fiind de mai mică importantă pentru el, atunci există psihoterapia care îl poate ajuta aici. Indiferent de caz, pacientul e cel care alege.

Presupunând că depresia este principalul interes și că pacientul poate participa la o psihoterapie dinamică intensivă (cum ar fi psihanaliza), se poate estima o finalitate pozitivă. Întrucât o imagine de sine deteriorată, un respect de sine afectat și anumite blocaje ale libertății emoționale sunt experiențe frecvente conștiente și inconștiente ale homosexualului, ne putem aștepta ca o finalitate pozitivă în rezolvarea problemei depresiei să fie o reluare a dezvoltării psihosexuale normale către heterosexualitate, dar nu neapărat.

Indiferent de opțiune, pacientul decide ce cale va urma și până unde va merge. Terapia, indiferent de tip, reprezintă alegerea pacientului pentru a răspunde nevoilor personale. Dorințele societății, ale familiei, terapeutului sau ale unei organizații profesionale nu intră în discuție aici. Indiferent de situație, trebuie respectată întotdeauna libertatea de alegere a pacientului.

Diagnosticul și tratamentul nu sunt niciodată determinate după simptom. Psihologic vorbind, diagnosticul reprezintă o înțelegere complexă a psiho-dinamicii pacientului. Aceasta implică dezvoltarea psihologică a pacientului, capacitatea acestuia de a tolera stresul psihologic fără decompensări semnificative, și motivația lui de a se înțelege și de a face schimbările corespunzătoare. Tipul de tratament ales și anvergura acelui tratament reprezintă o decizie inițiată de pacient, cu concursul terapeutului.

Cel mai semnificativ factor este motivația părinților de a-l înțelege. Dacă motivația înseamnă a se simți mai bine, este de înțeles, dar trebuie să vină după dorința lui de a-și înțelege și rezolva problemele. (Breiner, 2001)

Care sunt cauzele cele mai probabile pentru homosexualitatea masculină și feminină? Dat fiind că homosexualitatea este un răspuns comportamental și emoțional complex la o varietate de conflicte interne, nu există un răspuns unic bun. Există însă anumite date.

1. Orice problemă psihologică de intensitate medie la gravă poate lua forma unei expresii homosexuale; la o altă persoană, aceeași problemă e posibil să nu comporte o expresie homosexuală.

2. Afecțiunea și dragostea pentru o rudă de același sex este o componentă normală a dezvoltării psiho-sexuale a copilului. Pe măsură ce copilul parcurge prima parte a copilăriei, el are nevoie să se identifice cu un adult de același sex și să-l iubească. Fără această experiență normală, vor exista probleme psihologice pentru acel individ, dar nu neapărat de natură homosexuală.

3. Întrucât mama este persoana cea mai importantă din viata copilului până la vârsta de trei ani, felul în care îi răspunde ea copilului și felul în care ceilalți adulți din casă îi răspund mamei (în speță, tatăl) îl pregătește pe copil pentru o orientare către sine și pentru relațiile interpersonale viitoare. Un tip de probleme ce apar în această perioadă este homosexualitatea ca mijloc de apărare împotriva angoasei menționate deja.

4. Între vârsta de 15 și 20 de luni, fetița începe să se perceapă ca fiind de sexul femeiesc. Băieții sunt mai puțin avansați neurologic în primii trei ani de viată, așa că identificarea lor ca masculi are loc între 18 și 24 de luni. Ambii au nevoie de o relație benignă cu mama și cu tata, dar și de o relație bună între mama și tata. Acesta este începutul importantei tatălui ca persoană grijulie, iubitoare, atât pentru băiețel, cât și pentru fetită. Aceasta este baza de la care pornește stabilirea rolului sexual primar.

5. Perioada dintre vârsta de trei și cinci ani, atât pentru băieți, cât și pentru fete, este perioada în care ei deprind interacțiunile sociale de bază cu cei din preajmă, prin intermediul jocului. Este perioada în care participă la diferite activități alături de părinți, dar și perioada în care îi observă pe părinți. Parcurgerea cu succes a acestei perioade le conferă o fundamentare primară a rolului lor sexual prin identificarea cu părintele de același sex.

Pe scurt, deși orice problemă poate conduce la o expresie homosexuală, principalele elemente sunt: respect de sine redus (imagine de sine deteriorată), dezvoltare incompletă sau conflictuală a rolului sexual, conflict legat de identificarea cu o persoană de același sex și conflict legat de nevoia de a avea nevoie de o persoană de sex opus.

Tipul de tratament depinde întotdeauna de nevoile și dorințele pacientului. Tratamentul nu trebuie stabilit în funcție de ce vrea terapeutul, familia sau societatea. Astfel, cea mai eficientă terapie este cea care se bazează pe o relație lucrativă între terapeut și pacient (și telurile conștiente și subconștiente ale pacientului) (Nicolosi, 1991). Presupunând că pacientul este bine motivat și capabil de a participa la procesul intens și dificil al psihoterapiei dinamice (cum ar fi psihanaliza), această procedură poate avea cele mai benefice rezultate. Totuși, indiferent de tipul de terapie pe care îl alege pacientul, aceasta trebuie să includă o formă de psihoterapie orientată pe introspecție și ajutătoare din punct de vedere psihologic; fără această psihoterapie suplimentară, beneficiile vor fi temporare și/sau este posibil să apară alte forme de simptomatologie psihologică.

Din experiența mea, am constatat că abordarea angoasei și depresiei primare a fost metoda cea mai eficientă de rezolvare a oricărei probleme, inclusiv a homosexualității.

IX. Comentarii finale

Este adevărat că nu genetica stabilește orientarea unei persoane. Este de asemenea adevărat că nu poți face pe cineva să fie homosexual decât temporar (de exemplu, în închisoare). Totuși, există anumite probleme care apar în legătură cu homosexualitatea din perioada adolescentei, un fenomen care poate avea repercusiuni semnificative.

Creierul în dezvoltare (pre-pubertate spre vârsta adultă), în particular în ceea ce privește dezvoltarea emoțională și sexuală, este afectat organic de tensiuni sociale și fizice. Îndoctrinarea homosexuală (directă sau subtilă) - coercitivă sau prin seducție - poate afecta în mod organic creierul și dezvoltarea fiziologică sexuală într-o măsură modestă sau minimă. Nu se poate crea o homosexualitate permanentă. Totuși, aceasta poate conduce la o varietate de probleme care îndeobște includ un respect de sine redus, tulburări de acomodare, depresie, selectarea unor teluri în viată și alte probleme. Deși individul își poate alege în cele din urmă un model de viată heterosexual, anii precedenți marcați de probleme de dezvoltare și organizarea vieții personale pot avea efecte dăunătoare. Astfel, orice atitudine din partea societății și în particular din partea educatorilor, în sensul că homosexualitatea ar fi un stil de viată rezonabil sau alternativ, contribuie semnificativ la psihopatologia acestei vârste vulnerabile.

Bibliografie

Blos, Peter, "The Adolescent Passage," International Universities Press, New York, 1979

Breiner, S. "Questions On Homosexuality," "Bulletin NARTH," Vol. 10, No 1, April 2001, pag. 10 -11.

Dahl, Ronald, Linda Spear Ed., "Adolescent Brain Development," Annals of the New York Academy of Sciences, Vol. 1021, 2004

Karasu, T. and C. Socarides, Ed., "On Sexuality: Psychoanalytic Observations," International Universities Press, New York 1979

Nicolosi, Joseph, Reparative Therapy of Male Homosexuality, Jason Aronson, New Jersey, 1991.

Socarides, Charles, "The Overt Homosexual," Grune and Stratton, New York, 1968.

pagină sus